Scenariu demn de Caragiale la Vaslui, un senator si-a fãcut haltã pe mosia lui: „Conu’ Alecu de la Târzii”

LEONIDA CONSTANTIN, PERSONAJ…Dacã Ion Luca Caragiale ar fi coborât cândva din tren în vechiul judet Fãlciu si ar fi luat-o pe linia Crasna-Husi, probabil cã nu i-ar fi trebuit prea multã imaginatie pentru o nouã schitã. Îi avea deja pe Catavencu, Farfuridi, Brânzovenescu si Agamitã Dandanache, politicieni pentru care interesul public se încurca mereu, într-un fel foarte convenabil, cu interesul personal. La Târzii ar fi gãsit însã un personaj aproape gata scris: un mare proprietar, senator, om cu trecere la Bucuresti, care ar fi reusit sã convingã Ministerul Lucrãrilor Publice ca trenul Crasna-Husi sã opreascã un minut chiar pe mosia lui. Povestea a fost publicatã în 1931 de bârlãdeanul Grigore Patriciu, cunoscut în presã sub pseudonimul Geer Patrick, care probabil a preferat sã nu-i dea personajului numele adevãrat. L-a botezat simplu si foarte caragialesc: „Conu’ Alecu de la Târzii”. Era, povesteste gazetarul, un parlamentar din vremurile colegiilor censitare, mare proprietar si om linistit, care ani la rând nu ceruse nimic niciunui guvern. Venea la Camerã, vota legile, îsi încasa diurna si pleca. Dacã tot servise tara atîtia ani, de ce sã nu-i serveascã si tara lui cu ceva? Voia doar ca trenul sã-i opreascã pe mosie. Si, potrivit anecdotei lui Geer Patrick, ministrul Lucrãrilor Publice i-a fãcut pe plac. Asa s-ar fi nãscut Halta Târzii: un minut la ducere, un minut la întoarcere, zi dupã zi, an dupã an. Gazetarul adaugã poanta care ar fi putut sta fãrã nicio modificare într-un volum al lui Caragiale: în haltã nu se urca nimeni si nu cobora nimeni, iar însusi politicianul care o ceruse nici mãcar nu mergea cu trenul, fiindcã se deplasa cu automobilul.

Existã istorii locale care, dacã nu ar fi fost tipãrite în ziarele vremii, ar pãrea inventate dupã o schitã de Caragiale. Una dintre acestea este povestea Haltei Târzii, de pe vechea cale feratã Crasna-Husi. Pe 15 martie 1931, în ziarul „Curentul”, în rubrica sa umoristicã „Baloane de sãpun”, jurnalistul bârlãdean Grigore Patriciu, cunoscut sub pseudonimul Geer Patrick, publica textul „Halta «Târzii»”. Patriciu era nãscut la Bârlad în 1893, iar dupã moartea sa presa avea sã-l descrie drept un gazetar cunoscut pentru umor, snoave si anecdote culese din viata de zi cu zi. Povestea lui de la Târzii pare la prima vedere o simplã glumã. Numai cã, pusã lângã documentele istorice, personajul începe sã capete un nume si un chip.

„L-ai cunoscut pe Conul Alecu, de la Târzii?”

Geer Patrick îsi construieste povestirea ca pe o conversatie între prieteni. La un moment dat, interlocutorul sãu îsi aminteste de un politician din vechiul judet Fãlciu: „L-ai cunoscut pe Conul Alecu, de la Târzii?” Urmeazã portretul unui mare proprietar din perioada votului censitar. Judetul Fãlciu avea atunci foarte putini alegãtori în Colegiul I, rezervat celor mai bogati cetãteni, iar „Conu’ Alecu” era, potrivit gazetarului, un parlamentar vechi, disciplinat si fãrã mari pretentii: venea la sedinte, vota legile, îsi lua diurna si nu cerea nimic guvernului. Pânã într-o zi. Atunci i-ar fi venit si lui ideea sã solicite ceva: nu un minister, nu o functie, nu un contract, ci o haltã de cale feratã pe propria mosie. Ministrul Lucrãrilor Publice i-ar fi satisfãcut dorinta, iar trenul Crasna-Husi ar fi început sã opreascã la Târzii, câte un minut la dus si câte un minut la întors. Partea cea mai savuroasã a povestii este explicatia lui Geer Patrick: în aceastã haltã, spune el, „nimeni nu s-a urcat si nimeni nu s-a coborât”, iar politicianul care o ceruse nici mãcar nu folosea trenul, deplasându-se cu automobilul. Cu toate acestea, ani la rând, trenul ar fi continuat sã piardã minutul regulamentar pe mosia lui „Conu’ Alecu”, iar tentativele de eliminare a opririi ar fi fost blocate de parlamentar. 

„Conu’ Alecu” era, de fapt, Leonida Constantin

Geer Patrick nu-i spune numele adevãrat personajului. Probabil cã nici nu si-a dorit sã o facã. Dar indiciile sunt prea precise. „Conu’ Alecu” era mare proprietar la Târzii, fãcea parte din elita politicã a judetului Fãlciu si fusese parlamentar în vremea colegiilor censitare. Documentele îl identificã încã din 1892 drept „mare proprietar din judetul Fãlciu”. Leonida detinea marea mosie a Târziilor, care în martie 1907, a fost atacatã de sute de tãrani din Târzii, Corni si Albesti, acestia au ajuns la curtea arendasului si au devastat-o.

Calea feratã care a scos Husiul din izolare

Povestea haltei nu poate fi înteleasã fãrã istoria cãii ferate pe care se afla. Mai întâi, la 13 noiembrie 1886, a fost inauguratã linia Bârlad-Vaslui, lungã de aproximativ 52 de kilometri. Crasna devenea astfel statie pe una dintre cele mai importante legãturi feroviare ale Moldovei. Husiul rãmânea însã în afara retelei principale. Solutia a venit prin construirea unei linii secundare cu ecartament îngust. La 25 iulie 1888 era inauguratã portiunea Crasna-Dobrina, iar la 15 octombrie 1890 linia era prelungitã pânã la Husi. Orasul, pe atunci resedinta judetului Fãlciu si important centru comercial si viticol, primea astfel legãtura feroviarã cu magistrala Bârlad-Vaslui. Linia Crasna-Husi a rãmas mult timp una aparte. Fusese construitã cu ecartament îngust si abia la 7 octombrie 1937 a fost trecutã la ecartamentul normal, devenind linia feratã pe care generatii întregi de huseni si toatã tara aveau sã o cunoascã drept „trenul de pãpusi Crasna-Husi”. Undeva pe acest traseu avea sã aparã si Halta Târzii.

Senatorul care si-a comandat la Târzii pânã si ceaiul de la celebra Casa Capsa din Bucuresti

SI CEAIUL…Povestea haltei nu este singura anecdotã pe care presa vremii o pãstreazã despre Leonida Constantin. Într-un alt articol gãsit în presa epocii apare o scenã care pare desprinsã din aceeasi lume. Prim-ministrul Ion I.C. Brãtianu se întorcea de la o inspectie fãcutã la Husi, iar alaiul guvernamental urma sã se opreascã la mosia senatorului de la Târzii. Leonida Constantin luase întâlnirea foarte în serios. Pentru onoarea de a-l primi pe seful guvernului, comandase ceai tocmai de la celebra Casã Capsa din Bucuresti. Numai cã Ionel Brãtianu ajunge la Târzii prost dispus si refuzã sã rãmânã. „Dar ceaiul…”, ar fi încercat sã protesteze timid senatorul. Prim-ministrul nu s-a lãsat înduplecat. Presa încheia anecdota cu o notã de tip caragiale: Leonida Constantin ar fi fost nevoit sã cheme preotul si învãtãtorul satului, pentru ca pretiosul ceai comandat de la Bucuresti sã nu rãmânã nebãut.

Un boier influent, dar nu neapãrat un personaj detestat

A murit la Lausanne în 1911, dupã o operatie efectuatã de medicul Roux, iar trupul sãu îmbãlsãmat a fost adus în tarã si înmormântat la Târzii. Funeraliile au fost impresionante. Au participat numerosi membri ai elitei politice si administrative din Fãlciu, printre care fosti parlamentari, ofiteri, preoti si proprietari. Slujba a fost sãvârsitã de protoiereul judetului împreunã cu opt preoti, iar presa relata cã trupul defunctului a fost pus pe un vehicul tras de patru perechi de boi si purtat prin sat, inclusiv pe la curtea familiei.

Douã minute pe zi, ani întregi, pentru orgoliul unui politician

CORUPTIE SI ATUNCI, SI ACUM…Si tocmai aici povestea Haltei Târzii devine relevantã si astãzi. Nu conteazã atât minutul pierdut de tren, nici mãcar costul haltei. Important este mecanismul. Un politician are acces la ministru. Politicianul îsi doreste ceva pe mosia sa. Ministerul acceptã. O institutie publicã îsi modificã programul. Trenul opreste. Cãlãtorii asteaptã. Iar atunci când cineva încearcã sã elimine oprirea inutilã, influenta politicã o pãstreazã. În esentã, este definitia transformãrii interesului public într-un privilegiu personal. Au trecut mai bine de o sutã de ani, s-au schimbat regimuri, Constitutii, partide si sisteme electorale. Colegiile censitare au dispãrut, boierii nu mai merg la Parlament cu trãsura, iar ministrului nu-i mai ceri o haltã pe mosie. Dar tentatia politicianului de a privi statul ca pe o extensie a propriei influente a supravietuit remarcabil. În acest sens, „Conu’ Alecu” este mai putin un personaj din trecut si mai mult un tip politic românesc.

Halta Târzii a rãmas, chiar dãcã pe ruta Crasna – Husi trenul nu mai circulã demult

CALEA FERATÃ ÎNCHISÃ…În povestirea lui Geer Patrick, dupã moartea lui „Conu’ Alecu”, CFR ar fi putut în sfârsit sã elimine oprirea. Halta Târzii a continuat sã existe, devenind în timp un punct al liniei Crasna-Husi. Linia însã a intrat într-un declin continuu dupã 1990. Numãrul cãlãtorilor a scãzut, trenurile au devenit tot mai putine, iar concurenta transportului rutier a fãcut traseul tot mai greu de sustinut. La 14 ianuarie 2012, ora 17:35, din gara Husi a plecat ultimul tren regulat de cãlãtori, R 6405 Husi-Iasi. Avea doar cinci cãlãtori. Ulterior au mai circulat trenuri sau utilaje tehnice, dar transportul regulat de cãlãtori dispãruse. Linia 604 figura deja în documentele regionale drept închisã traficului din 2012. În 2018, clãdirea fostei halte a fost demolatã de CFR, împreunã cu cea a haltei Curteni. Astfel s-a încheiat fizic povestea unei mici clãdiri feroviare care traversase mai bine de un secol de istorie localã.