Dependența de rețelele de socializare nu e doar o problemă a copiilor. Pe lângă legislație, mai e nevoie de ceva
„Atunci când e vorba despre rețelele sociale noi, părinții, suntem uneori doar niște copii care încearcă să le pună limite altor copii”.
La una dintre ferestrele blocului de 10 etaje, două fetițe stau pe pervaz, aproape lipite de geam și privesc în zare, spre aleea de pe care după amiază sau seara se ivesc părinții. Stau acolo de ceva vreme, într-un tablou al dorului, plictiselii și neliniștii.
Când nu suntem la școală, grădiniță sau la joacă, cu toții suntem la un moment dat în acest tablou, care schimbă doar etajul și personajele: o fetiță în loc de două, un băiat, o fetiță și un băiat. Sunt în fața blocului, joc badminton și joc prost, pentru că mă uit la cele două surori mai mici decât mine și știu cum se simt; nu-mi place această stare de așteptare, chiar dacă știu că mama și tata vin în fiecare zi acasă.
În căutarea părinților
Așa sunt programați puii de om, să aibă nevoie de prezența părinților și să le fie loiali dincolo de limite. De generații, copiii își așteaptă mereu părinții: să se întoarcă de pe unde sunt, să își termine treburile, să se joace cu ei, să îi vadă.
Așa sunt și copiii de astăzi, însă ei nu ne mai așteaptă lipiți de un geam, ci de ecranul unui dispozitiv electronic. Faptul că par complet absorbiți de telefon și nici nu se mai uită la noi, nu înseamnă că această nevoie de conexiune a dispărut, ci că au la îndemână o cale să și-o împlinească într-un mod nepotrivit, care le creează noi și noi nevoi, imposibil de satisfăcut vreodată.
În mijlocul trendului global de restricționare a accesului celor mici la rețelele de socializare, există riscul să rămânem cu impresia greșită că e vorba despre o problemă a copiilor…https://hotnews.ro/dependenta-de-retelele-de-socializare-nu-e-doar-o-problema-a-copiilor-pe-langa-legislatie-mai-e-nevoie-de-ceva-2170976
