Mai bine ca la mama acasa!
ADÃPOSTITI 17 persoane fãrã adãpost sunt deja în grija Primãriei Vaslui, care le-a asigurat cazare si masã pe perioada gerului. Au fost puse la dispozitia celor aflati în nevoie peste douãzeci de locuri de cazare, în trei locatii, iar politistii locali si lucrãtorii Serviciului Social din cadrul primãriei au primit sarcinã sã-i identifice si sã-i îndrume cãtre aceste adãposturi. Chiar si prefectul judetului, Csaba Levente Szekely, s-a interesat de soarta persoanelor fãrã adãpost din municipiul Vaslui, fiind chiar în vizitã la sectia de Psihiatrie, propunând ca mãsurile de protectie sã fie prelungite pânã la mijlocul lunii februarie.
Având în vedere temperaturile foarte scãzute din aceastã perioadã, Primãria Vaslui a luat mãsura strângerii de pe stradã a persoanelor fãrã adãpost si cazarea lor temporarã în diverse locatii încãlzite. Astfel, încã de la sfârsitul sãptãmânii trecute, au fost gãsite solutii pentru adãpostirea a peste 20 de persoane, iar politistii locali au primit indicatii sã-i îndrume pe cei aflati în aceastã situatie. La Centrul de Zi si Noapte pentru Copiii Strãzii, de pe strada “Castanilor”, au fost puse la dispozitie 4 locuri, conform protocolului încheiat între municipalitate si DGASPC Vaslui, restul putând fi adãpostiti fie la Spitalul 2, într-o camerã a sectiei de Psihiatrie a Spitalului Judetean de Urgentã Vaslui, fie în sediul administrativ al Oborului, în douã camere încãlzite. În prezent, 17 persoane beneficiazã de grija autoritãtilor, câte patru în fiecare locatie. Practic, boschetarii culesi de pe stradã se prezintã seara la locatiile respective, unde sunt deparazitati, spãlati, primesc o masã caldã si sunt cazati, iar dimineata pleacã la treburile lor. Cea mai mare parte dintre aceste persoane fãrã adãpost sunt si abonati ai Cantinei sociale, deci, binecunoscuti lucrãtorilor Serviciului Social al Primãriei Vaslui. “În general, aceste persoane nu fac probleme personalului care se îngrijesc de ei. Primãria Vaslui este pregãtitã pentru a face fatã tuturor situatiilor ivite din cauza gerului. Politia localã are sarcina de a semnala orice persoanã care are de suferit din cauza frigului, inclusiv bolnavi, pe care îi îndrumã cãtre Unitatea de Primiri Urgentã a SJU Vaslui, acordând, în caz de nevoie, asistentã”, a declarat Valeriu Caragatã, viceprimarul municipiului Vaslui. Chiar si prefectul judetului, Csaba Levente Szekely, a vizitat centrul înfiintat ad-hoc de la sectia de Psihiatrie a SJU Vaslui, pentru a vedea conditiile în care au fost cazati oamenii strãzii, si fãcând propunerea ca aceastã mãsurã de protectie sã fie prelungitã pânã la mijlocul lunii februarie. Serviciul Judetean de Ambulantã a transportat în aceste zile 14 persoane fãrã adãpost cãtre spitalele din judet, de unde au fost îndrumati cãtre centrele de primire special deschise în acest scop. Cele mai multe solicitãri de acest fel, nouã, au fost la Bârlad, patru la Vaslui, si una la Husi.
Abandonat pe când avea trei ai
La 43 de ani, doarme pe unde apucã, în garã, prin scãri de bloc sau prin case abandonate, situatie în care se aflã de mai bine de 20 de ani, dupã ce, la trei ani, a fost abandonat la Casa de copii. Mai cere de pomanã, mai munceste prin piatã, dar acum, conform vorbelor lui, “nu mai stã nimeni pe la tarabe, astfel încât nu mai aveam ce face. M-au cules de pe stradã, sâmbãtã seara, politistii locali si m-au adus aici, la spitalul vechi. E cald, e bine, primim si mâncare, chiar si o tigarã de la doctori, ne uitãm la televizor… Am fãcut si baie, prima datã de… nu mai stiu nici eu de când, am pijamale curate, mã simt si eu om…”.
Nemultumit
Cu toate cã, de mai bine de douãzeci de ani, nu are unde locui, si a fost cules de pe stradã, pe un ger nãprasnic, de politistii locali si dus la cãldurã, acesta este nemultumit, si vrea acasã, într-o casã de pe strada “Petru Rares“, unde a fost tolerat de proprietar, singura grijã fiind aceea cã-si va pierde locul la cantinã, pentru cã, spre deosebire de celelalte douã locatii, cei care au fost cazati la sectia de Psihiatrie trebuie sã rãmânã în permanentã în atentia cadrelor medicale. “Eu vreau sã plec acasã, nu vreau sã-mi pierd locul la cantinã. Ce sã stau eu aici, între nebuni, nu-i locul meu, sã-mi dea drumul!”, era revoltat Boghitã, uitând poate cã, de ani de zile, nu are niciun adãpost, trãind pe unde poate.
Primeste pensia în fata cinematografului
Constantin Surleac, “Costel”, cum îl stie lumea, trãieste pe stradã de 24 de ani. Mai are o sorã, Ileana Zesica, care doarme si ea pe stradã, ceilalti frati fiind la casele lor. Avea doar sapte ani atunci, iar tatã sãu abia murise, când n-a mai avut loc în casa, acum dãrâmatã, de pe strada “Cãlugãreni”. O vreme a stat prin vecini, s-a înhãitat si cu alti boschetari, vreo sapte ani, dupã spusele lui, a dormit prin canalele Bucurestiului, unde “mai trãgeam din punga de aurolac, dar am revenit acasã, la Vaslui, cã tot aici e mai bine. As fi vrut sã am si eu un loc al meu unde sã stau, dar nu s-a gãsit si pentru mine”, se plângea Costel. De felul lui, e linistit, chiar respectuos, si acum doarme într-o clãdire dãrãpãnatã din apropierea Casei Sindicatelor, prin bunãvointa unui om de bine, plecat momentan din tarã, casã unde s-a mai aciuat o familie tot de oameni ai strãzii. Are pensie de handicapat de gradul II, de 234 lei/lunar, pe care postasul, în lipsa unei locuinte stabile, i-o înmâneazã pe treptele cinematografului Modern. În rest, “mai car saci prin piatã, mai ajut pe câte un om la treabã, si mai primesc ceva bani sau haine, mai caut prin containere de mâncare, mai merg prin cimitir si mai primesc de pomanã… E greu, sunt zile când mã culc flãmând, sunt zile si mai bune. Noroc cu cei de la primãrie, cã m-au ajutat sã primesc pensie, pentru cã am fost operat la cap si am avut cancer la plãmâni si la ficat”, povestea Costel. N-a stiut cã se poate adãposti de frig în adãposturile puse la dispozitie de municipalitate, cum a auzit, s-a grãbit sã “prind loc, cã si anul trecut am fost, era tare bine, am fãcut si baie, ne-au dat si de mâncare si am dormit la cãldurã, fãrã griji. Unde stau acum, cam bate vântul, vecinii au o sobã, dar trebuie sã ai si ce pune pe foc, tot mai bine-i la adãpost!”, dupã spusele lui Costel. Acum si-a gãsit un loc cald, pe gerul acesta, la Obor, unde, dupã spusele lui, “e cald si bine, ne-a dat si de mâncare, si un ceai fiebinte, a fãcut si baie, si am dormit bine, prima datã de nu mai stiu când!”
