• cîtiva dintre cei mai buni absolventi din această vară au ales să îsi continue studiile în străinătate • Anglia, Turcia, Franta, Italia si Danemarca sînt cîteva dintre tările care au fos alese de către tinerii nemteni pentru a-si trăi viata de student •
Cîtiva dintre elevii care au terminat liceul la unităti din Piatra Neamt în vara acestui an au ales să îsi continue studiile la universităti din străinătate. Este o decizie pe care au luat-o fiind împinsi la propriu de împrejurările actuale, cea mai presantă fiind lipsa unui viitor al licentiatilor din România, oricare ar fi specializarea pe care ar urma-o. După cum a declarat profesor Maria Lupu, director al Colegiului National Calistrat Hogas, de la această unitate si-au „luat zborul“ 8 absolventi, care s-au împrăstiat spre universităti din Anglia, Italia, Franta etc. Toti îsi vor plăti studiile, dar mizează ca la finalul acestora să nu regrete investitia deloc usor de suportat timp de trei-patru-cinci ani. De la Colegiul National de Informatică, au luat drumul străinătătii 6 tineri. „Doi au ales Anglia, unde durata studiilor este de trei ani, iar cheltuielile anuale pentru cursuri se ridică la circa 9.000 de lire sterline. Necesarul pentru a putea trăi în Marea Britanie este de încă 10.000 de lire pe an. În Danemarca au mers cu bursă alti doi absolventi, iar în Turcia si în Italia, cîte unul“, a declarat profesor Daniela Neamtu, director al Colegiului National de Informatică.
„Viata mea e un haos controlat“
Unul dintre tinerii care a ales drumul străinătătii pentru viata de student este Vlădut Vidu Afloarei (foto), de la Informatică, care a optat pentru Via University College, din Horsens, Danemarca, specializarea vînzări, marketing, management. „În clasa a XI-a m-am gîndit ferm ce as putea face ca în viata mea să fiu multumit si financiar, si moral. Asa că am început să analizez variantele de studiu din tară. Spre regretul meu, am constatat că toate facultătile «asigură unele insatisfactii». Dar am sesizat că prea multi absolventi pleacă peste hotare si mi-am zis: «trebuie să fie ceva la mijloc, de ies atîtia la studii în străinătate!». Asa că m-am uitat peste Europa si am tintit pentru început vestul. Am radiografiat universitătile englezesti. Apoi pe cele din Franta si din Spania. La acestea din urmă era problema limbii. Vorbesc franceza, dar nu la nivel de universitate. Mi-ar fi plăcut Germania, dar germană nu stiu deloc. Am zis Monaco, am zis Elvetia, dar sînt tări cu un fel de circuit închis si nu aveam bani pentru studii acolo. Rămăsese să mă uit peste nordul Europei, în Danemarca, Suedia, Norvegia… În Danemarca m-au atras vreo două si apoi, timp de două săptămîni, am pus în balantă ce e mai bine – scoala daneză sau cea englezească. În Anglia ai avantajul că statul îti dă bani sub formă de împrumut pentru studii. Înveti doi ani, unul faci practică, se intră usor si tot ceea ce trebuie să faci este să iei măcar 8 la BAC si să ai certificatul de limbă. Mai trebuie o scrisoare de intentie si o recomandare de la un profesor. În primul an de studiu cazarea ti-o asigură statul englez. Dezavantajul e că trebuie returnat împrumutul, chiar dacă nu e nici un fel de dobîndă. De la anul nu se vor mai da acesti bani, deci eu as fi prins ultimul tren… Foarte greu nu e să înapoiezi vreo 3.000 de lire în 7 ani, pentru că ai posibilitatea de a cîstiga bine-bine, dar treaba e că în Anglia se monitorizează absolut totul, de la primul si pînă la ultimul bănut. Asa că m-am gîndit – unde e «intimitatea» mea, dacă mă supraveghează asa aproape? M-am tot gîndit… ca să accesez pentru o facultate din Anglia, îmi trebuie trei zile cu tot cu dosar. Si era o singură conditie – 8 la BAC!!! Am zis că e prea superficial! Englezii au făcut din învătămînt o afacere. Scoala lor e ca o masină de spălat – intri în ea si te poti decolora sau poti iesi imaculat! Acolo e mare influenta malefică a banilor. Banii te schimbă, pentru că se cîstigă foarte bine la englezi. În balantă am mai pus un avantaj – nu mai aveam nevoie de o altă limbă, pentru că engleză stiu, dar la final am zis «nu»“, a povestit absolventul de Info.
Si-a decis Danemarca…
Pentru că fată în fată cu universitătile din Marea Britanie erau cele din Danemarca, tînărul a căutat avantajele oferite de statul danez. A contat enorm faptul că nu va avea de plătit studiile, pentru că orice cetătean european poate beneficia de o bursă UE dacă studiază în tările nordice. Apoi a găsit si altele, care au înclinat balanta. „Statul danez îti permite să studiezi trei ani si jumătate. Doi ani faci cursuri intensive, după care obtii un certificat de absolvire a ciclului inferior al facultătii. Pentru diferenta de un an si jumătate care rămîne îti alegi ce discipline vrei să studiezi pentru că de fapt îti pregătesti licenta. Îti alegi astfel domeniul în care te pregătesti. După licentă, în general, urmează un an, doi, de prospectare a pietii, să vezi cam ce specializări te atrag pentru master. Eu simt că acest sistem este unul constructiv pentru evolutia mea. Nu e ca în România sau Anglia, unde trebuie să studiezi ceea ce ti se dictează. Si cînd nu ai grija taxelor de studii, care înseamnă vreo sapte-opt mii de euro pe an, chiar ai motive să alegi tara asta. Sînt bani care se compensează la nivel de organisme UE si institutii din Danemarca, eu nu am nici o implicare în acest proces. Trebuie să îmi asigur cazarea si cheltuielile pentru traiul zilnic. Sînt bucuros că voi merge la o universitate importantă, Danemarca avînd cam toate facultătile în Top 800. Contează pentru noi, studentii, si mediul international. Cam un sfert dintre danezi merg la facultate. Restul studentilor îl reprezintă străinii si de aceea sînt atrasi tineri din alte tări, pentru că ei de fapt aduc bani în Danemarca. Pe mine mă atrage ideea că vom pleca de la egalitate si apoi te ridici prin muncă, fără a exista nepotisme. Sînt argumente minore, dar cu ajutorul cărora Danemarca excelează în educatie. Greu va fi cu limba, pentru că daneza este foarte grea. E o combinatie între germană si olandeză, dar îmi voi găsi serviciu într-o multinatională si timp de trei ani si jumătate cît voi fi student voi învăta daneza. Viata mea se mută acolo de pe 16 august. Pe 24 încep cursurile. Am la bază engleza si franceza si voi merge la cursurile gratuite de daneză. Contează extraordinar de mult acest ajutor cu cursurile fără plată. Nivelul de trai de acolo este foarte ridicat si au prospect pentru viitor. Ei nu stiu ce e aia criză. Mă bucură că asigurările medicale se acoperă integral de către ei, pentru orice ti s-ar putea întîmpla. Doar la stomatolog, adultii cu venituri trebuie să plătească“, a mai spus Vlădut Vidu Afloarei.
„Nu-mi place să dorm. Mi se pare că pierd timpul dormind“
Profesorii danezi preferă ca la dosarele care le ajung spre cercetare pentru admitere să apară cît mai multe diplome obtinute în cadrul concursurilor recunoscute de MECTS în tară si notele din foaia matricolă. „În Anglia mergi doar cu nota de la BAC. În Danemarca este important tot ce ai făcut, nu poti fi corigent într-un an si să mergi la ei. Eu am dat testare cu profesorii din Horsens, orasul-port în care este facultatea unde voi merge. M-am trezit după trei luni că mi-au scris un e-mail prin care mă întrebau cum merg examenele în România, pentru că au auzit ei că a început BAC-ul. Mi se pare extraordinar ca un profesor să îsi rupă cinci minute din viată si să îmi scrie mie, un tînăr cu care a vorbit o dată, în urmă cu cîteva luni. Universitarii nostri n-ar face asa ceva. În Danemarca totul înseamnă perseverentă, totul să fie într-o perfectă stare. Ei sînt altfel, nu îsi permit să te jignească – «te accept dacă iei 8 la BAC». Păi dacă ai un dosar OK, la care ai lucrat cîteva luni si dovedesti perseverentă prin fisa matricolă, diplome, interviu, ce importantă mai are că la BAC nu ai excelat la integrale? Dezavantajul la sistemul danez e că nu poti aplica decît la o singură facultate si nu la cinci-sase, ca în alte state. Dar mi se pare logic asa – de ce să ocupi două locuri, dacă tu esti unul singur? La ei, dacă tintesti prea mult mai stai un an acasă, pentru că nu te acceptă, iar dacă tintesti prea jos, nu poti face fată. Cred că tinerii nostri nu se înghesuie către Danemarca din frică de necunoscut. Si poate si de frica frigului. As fi putut merge în Suedia, dar viata e prea scumpă acolo. În Danemarca scap de grija transportului, pentru că voi merge ca toată lumea, cu bicicleta. E o tară mică, cu cinci milioane de locuitori dar cu PIB-ul mai mare ca al României. Are 300 km E-V si 500 S-N“.
Vlădut se vede peste cinci ani ca fiind un om cu experientă în consultantă, în vînzări sau la bursă. „Sigur voi găsi ideea care să revolutioneze o firmă, voi găsi o idee care le stă în fată, dar nu o «palpează». Sînt sigur că viata mea, care se va muta peste cîteva zile acolo, îmi va da ocazia să arăt ce pot. Viata mea e un haos controlat. Nu-mi place să dorm. Mi se pare că pierd timpul dormind“, a mai spus tînărul.
