SÃRBÃTOARE ÎN CODRU….Sãrbãtoarea Izvorului Tãmãduirii este închinatã dupã traditie Maicii Domnului, care începând cu secolul al V-lea a fãcut numeroase vindecãri si minuni la un izvor curat din apropierea cetãtii Constantinopolului. În Biserica Ortodoxã, preotii si credinciosii se roagã astãzi lui Dumnezeu sã fie sfintite si binecuvântate apele si sã facã, prin mijlocirea lor, tãmãduiri de boli ale trupului si patimi sufletesti. „De ce sãrbãtorim aceastã minune a Maicii Domnului în Sãptãmâna Luminatã? Una dintre motivatii este aceea cã Maica Domnului este Maica Luminii, cãci Hristos a venit sã aducã în lume Lumina sfinteniei, a dragostei, a pãcii. Iar cea care s-a împãrtãsit de la început de aceastã Luminã, cea care s-a bucurat de roadele îndumnezeirii firii umane este Maica Domnului. Lumina lui Dumnezeu, lumina necreatã, este cea care pãtrunde în sufletul omului cu foarte multã discretie.”, a precizat acum doi ani, la Hramul Mânãstirii Bujoreni, PS Ignatie, Episcopul Husilor.
Vineri, în Sãptãmâna Luminatã, Biserica Ortodoxã sãrbãtoreste Izvorul Tãmãduirii. Aceastã sãrbãtoare dedicatã Maicii Domnului este strâns legatã de sãrbãtoarea Învierii. Este foarte importantã, întrucât ne aratã pozitia si rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii. Sãrbãtoarea de astãzi ne aminteste de o minune sãvârsitã prin apa unui izvor, prin mijlocirea Maicii lui Dumnezeu. Peste acel izvor s-a construit o bisericã, numitã „Izvorul Tãmãduirii”. De Izvorul Tãmãduirii, dupã Sfânta Liturghie, preotii sãvârsesc Sfintirea micã a apei. Apa sfintitã este luatã de credinciosi si folositã spre vindecare si întãrirea credintei. Aghiografia care vorbeste de sãrbãtoarea Izvorului Tãmãduirii ne relateazã cã Leon, cu putin timp înainte de a ajunge împãrat, se plimba printr-o pãdure din apropierea Constantinopolului. A întâlnit un bãtrân orb care i-a cerut sã-i dea apã si sã-l ducã în cetate. Leon a cãutat în apropiere un izvor, dar nu a gãsit. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: Nu este nevoie sã te ostenesti, cãci apa este aproape! Pãtrunde, Leone, mai adânc în aceastã pãdure si luând cu mâinile apa tulbure, potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei întunecati”. Leon a fãcut ascultare si, astfel, a gãsit un izvor din care i-a dat orbului sã bea. I-a spãlat fata cu aceastã apã, iar orbul a început sã vadã. Dupã ce a ajuns împãrat, Leon a construit lângã acel izvor o bisericã.
Astãzi este hramul Mânãstirii Bujoreni: primul hram fãrã credinciosi!
Astãzi, în codrul de la Horga, în mijlocul unui dumnezeiesc peisaj, Mânãstirea Bujoreni are poate cel mai trist hram din istoria ei! Nu vor veni credinciosii, din cauza stãrii de urgentã si a epidemiei de coronavirus! Cu lacrimi în ochi si în suflet, cãlugãrii si preotii din cea mai frumoasã mânãstire a judetului Vaslui si cea mai cãutatã de credinciosi, vor tine slujba cuvenitã în aceastã zi, slujbã la care va participa si PS Ignatie, Episcopul Husilor.
Prima atestare documentarã a Mânãstirii Bujoreni dateazã din 27 martie 1602, dar putem presupune ca a existat o viatã monahalã anterioarã acestei date. Legenda spune cã un mãgar s-a oprit în pãdure în fata unui stejar, în care era ascunsã de mai demult si uitatã, o icoanã a Maicii Domnului. S-a numit initial Schitul Mãgarului. Acum, Schitul a renãscut cu ajutorul unor cãlugãri veniti de la Mânãstirea Petru Vodã, trimisi la Bujoreni de Pãrintele Iustin Pârvu pentru a reface totalmente aceastã frumusete monahalã. Cu aprobarea Prea Sfintitului Ioachim, devenit între timp Episcopul Husilor, monahul Euharist Micu, în vârstã de 25 de ani, absolvent al Academiei de Studii Economice Bucuresti, a fost hirotonit ieromonah pe seama Mãnãstirii Bujoreni – Episcopia Husilor, si numit în functia de staret. Acum personalul mãnãstirii este format din peste 30 de monahi. Din cauza numãrului mare de credinciosi a fost nevoie de construirea unei noi biserici. Hramurile mãnastirii sunt la sãrbãtorile ortodoxe Izvorul Tãmãduirii si Adormirea Maicii Domnului.
