INVITATIE… Vasluienii care vor sã iasã din cotidian, sã se distreze si sã-si descreteascã fruntile dar, în acelasi timp, sã aibã sufletul împãcat cã au ajutat pe cineva, au acum ocazia potrivitã: spectacolul „HO-HO-TE: Stand Up Comedy Caritabil”, ce va avea loc mâine, 20 decembrie, ora 20:00, la Sala Sporturilor din Vaslui. Toti banii proveniti din vânzarea biletelor vor fi folositi pentru a ajuta mai multi oameni din judetul Vaslui, aflati în nevoie. Printre acestia se numãrã Constantin Ignat, un tânãr de doar 22 ani, din comuna Feresti, care trãieste de câteva luni o adevãratã dramã: în urma unui accident grav, a rãmas imobilizat la pat, fiind diagnosticat cu tratraplegie. De asemenea, printre cei care vor primi ajutor se mai numãrã Constantin si Costel, doi adolescenti din mediul rural, cu o poveste impresionantã de viatã, dar si douã familii nevoiase din comunele Banca si Bãlteni. Pe scena din Sala Sporturilor vor urca patru comedianti cunoscuti: Vio, Sorin Pârcãlab, Dan Frânculescu si Alex Mocanu. Pretul unui bilet este de 40 de lei si poate fi achizitionat din reteaua www.iabilet.ro, de la Cafeneaua Hiccup (lângã Judecãtoria Vaslui), precum si în seara spectacolului, la intrarea în clãdire. Spectacolul se desfãsoarã cu sustinerea clinicii medicale Teoclinick, sponsorul principal al evenimentului.

Vasluienii care vor dori sã doneze si haine, dulciuri, alimente, jucãrii sau orice alte bunuri, o pot face la intrarea în sala de spectacol în locurile special amenajate. „Suntem tot mai prinsi în cotidian, zilnic suntem sufocati de sarcini, iar în toatã aceastã goanã în care suntem interesati atât de mult de propria persoanã uitãm cu totul de cei din jur, de aceea ne-a venit ideea unui spectacol de Stand Up. Sã îi scoatem pe vasluieni din rutinã, sã le descretim fruntile, ba chiar sã îi facem sã râdã cu gura pânã la urechi, dar si sã le amintim, prin mesajul acestui eveniment, de nevoile celor din jur.  Vom încerca ca din banii strânsi din vanzarea biletelor sã facem fericiti mai multi copii sau mai multe familii care nu gãsesc un prilej de bucurie nici mãcar în preajma sãrbãtorilor. Unul dintre cazurile pe care vi le prezentãm vine de la Scoala Delesti. Împreunã cu profesorii de aici, am identificat doi bãieti a cãror poveste o puteti citi, cu rãbdare, în rândurile de mai jos”, au transmis organizatorii spectacolului.

„Sã îi încurajãm, sã îi facem sã îsi doreascã sã depãseascã limitele succesive pe care viata le întinde asemenea unor capcane”

Redãm în rândurile urmãtoare manifestul redactat de o profesoarã de la Scoala Delesti, care cunoaste îndeaproape povestea lui Constantin si a lui Costel, doi tineri care au nevoie sã cunoascã partea frumoasã a vietii: „Un alt fel de manifest. Identitatea societãtii contemporane pare sã se contureze în jurul altor coordonate decât cele cu care erau familiarizate generatiile anterioare. Astfel, facilitatea obtinerii informatiei, egalitatea de sanse, promovarea unicitãtii fiintei umane, acceptarea diversitãtii sunt pilonii pe care se vor construi atitudini sãnãtoase, atât de necesare pentru a face fatã provocãrilor unei lumi în continuare miscare si transformare. Cele expuse anterior reprezintã o imagine de ansamblu, un cadru general în care sunt rãtãcite si tente mai putin luminoase. E vorba de acele cazuri deosebite, cãrora viitorul li se pare o mare de întuneric cu câteva sclipiri sfioase, greu de atins. Lor li se pare atât de strãin îndemnul Open mind for a different view sau atât de neînteles avertismentul <Atentie, usile se deschid…>, la fel si perspectiva. De ce aceastã dificultate în a recepta niste mesaje atât de transparente?! Simplu! Aceste cazuri deosebite au fãcut cunostintã mult prea devreme cu aspectul neslefuit al vietii… Au fost nevoite sã caute calea de mijloc pentru a permite sã trãiascã (nu sã supravietuiascã!) în interiorul unei fiinte plãpânde entuziasmul copilãriei, dar si asumarea unor responsabilitãti zilnice pentru a fi eroii familiilor lor. Cred cã e momentul unei restrângeri a cadrului pentru a-i aduce în centru pe Constantin si Costel, doi adolescenti din mediul rural. Nu mã voi opri asupra unor detalii inutile, ci asupra a ceea ce ei pot face si fac…Nu îi voi compara cu alti reprezentati ai segmentului lor de vârstã… Voi evidentia doar ce pot face ei în raport cu ceea ce viata le-a oferit… Poate destinul nu le-a dãruit un sac doldora de plimbãri în parc si iesiri la cinematograf, dar i-a fãcut responsabili, muncitori… Poate sfârsitul de an scolar nu le-a adus mereu coronite si diplome, dar au fost premiantii pãrintilor care s-au putut baza mereu pe sprijinul lor în gospodãrie. Poate nu cunosc foarte bine haosul lumii moderne, dar intuiesc când familia are nevoie de hãrnicia lor. Sã îi încurajãm, sã îi facem sã îsi doreascã sã depãseascã limitele succesive pe care viata le întinde asemenea unor capcane! Poate vor fi primii care vor construi zgârie-nori în comunitãtile unde îsi au rãdãcinile si vor striga cu entuziasm. Toate ideile sus!”.