VICTIMÃ… A plecat la magazin, dupã arpacas pentru colivã si a ajuns la Spitalul Judetean de Urgentã Vaslui, în stare foarte gravã, cu o gaurã de câtiva centimetri în cap. Primele cuvinte ale medicilor au fost „ai avut mare noroc”. Dacã mai întârzia câteva minute, coliva pe care sotia trebuia sã o facã de Sfântul Teodor (pomenirea mortilor), ar fi putut fi folositã, exact pentru el! Este povestea lui Boitan Emil din satul Chircesti, comuna Miclesti, care la sfârsitul lunii februarie a fost bãtut cu bestialitate de un consãtean de-al sãu. Agresorul are mai multe violente la activ si cu toate astea si acum umblã liber prin sat. Nea’ Emil a ales sã se adreseze presei, în speranta cã Politia de la Vaslui va citi cazul sãu si va lua mãsuri. A sãrit peste oamenii legii din comuna Miclesti, pentru cã nu mai are deloc încredere în ei. „Am mai avut patru dosare deschise, pe care seful de post le-a tinut la sertar timp de doi ani. Dupã doi ani s-a dus cu ele la Vaslui si i-a spus procurorului cã eu m-am împãcat cu cei care m-au bãtut. Dar nici vorbã de asa ceva. Aici, politistii sunt mânã în mânã cu rãu-fãcãtorii”, ne-a spus Emil Boitan.
Pe 23 februarie, Emil Boitan din satul Chircesti, comuna Miclesti, a fost bãtut crunt în fata magazinului din centrul satului de cãtre un consãtean de-al sãu. Din senin si fãrã nici o explicatie. „M-a trimis nevasta la magazin sã iau arpacas, sã facã colivã, pentru cã ziua urmãtoare era Pomenirea Mortilor. Când am ajuns acolo, Florin a lu’ Pãduraru a început sã mã înjure si sã mã ameninte cu bãtaia. Avea un cutit într-o mânã si era în stare avansatã de ebrietate. L-am întrebat ce are cu mine, de ce mã înjurã, cã eu nu i-am zis nimic. S-a repezit sã mã batã, dar m-am ferit. Am luat-o spre casã. Ãsta nu s-a lãsat si venit din urma mea. A sãrit pe mine, ca hultanul. Avea o piatrã în mânã. Mi-a dat cu ea peste fatã si mi-a spart ochelarii. Aveam aparat auditiv în urechea stângã. Si pe ãla mi l-a stricat. Dupã ce m-a bãtut, m-a lãsat acolo. Mi-am revenit dupã câteva minute. Am vrut sã mã duc cãtre postul de Politie, dar pe drum am dat, din nou, nas în nas cu el. A rupt o scândurã dintr-un gard si m-a lovit cu ea unde a apucat. În cap, pe spate, la picioare. M-a pus la pãmânt a doua oarã, apoi a plecat”, îsi aminteste bãrbatul
„Nu are nimic! Încã mai respirã”
Abandonat într-o baltã de sânge, Boitan Emil si-a auzit agresorul glumind pe seama lui, cu câtiva sãteni. „La câtiva metri, vagabondul ãsta s-a întâlnit cu niste oameni din sat. Le-a zis sã nu-si facã griji, cã eu încã mai respir. Am avut noroc de o vecinã, care m-a vãzut si a sunat salvarea. Medicii de la spital mi-au zis cã am avut mare noroc, cã dacã mai întârziam câteva minute, acum nu mai trãiam. Aveam o gaurã de câtiva centimetri în cap, îmi curgea sânge si din urechi si din nas, de peste tot. Am avut nevoie de nouã zile de spitalizare”, ne-a mai spus Emil Boitan.
„Politia de aici e mânã în mânã cu borfasii”
Bãrbatul a decis sã-si publice cazul în presã, din disperare. Disperare cauzatã de politistii din comuna Miclesti care, spune victima, sunt mânã în mânã cu rãu-fãcãtorii. „Florin Pãduraru asta e cel mai rãu om în sat. Se bate cu toatã lumea, e mereu pus pe scandal. El face legea, fãrã ca politia sã-l împiedice în vreun fel. Seful de post de aici are interese sã îngroape dosare. Am avut patru dosare, tot cu bãtaie, cu furt, pe care seful de post le-a tinut la sertar doi ani de zile, apoi a cerut clasarea lor, pe motiv cã eu m-as fi împãcat cu cei care m-au bãtut, dar nici vorbã de asa ceva. Din patru dosare, nici unul nu a mers mai departe si doar pentru cã asa a vrut seful de post” a mai declarat Emil Boitan.
