Impresionant: elevã cu deficiente de vedere, notatã cu 10 la Bac

Tânãra este pasionatã de literaturã, de scris, dar si de muzicã. În curând, va lansa, alãturi de o bunã prietena de-a sa, un volum de poeme epice si lirice: “Întruparea în abis”. În ceea ce priveste muzica, Livia cântã atât solo, cât si împreunã cu Trupa “Vox”. De asemenea, activeazã si în teatru, în trupele “Licãr” si “Comedy”. “Pentru mine, folk-ul este o muzicã a sufletelor vãtãmate, soare în suflet, plãsmuiri ale curcubeului pe ochi si un întreg cer de înãltare si dãruire!”, spune Livia.
“Îmi doresc o carierã bine construitã si o viatã frumos trãitã”
“Sunt un <<om>> în devenire. Nu pot sã spun cã mã consider un artist, ci doar o simplã „harpã” în mâna publicului. Teatrul mi-a slefuit conditia determinându-mã, ambitionându-mã în a-mi atinge telurile. Iubesc oamenii, sub toate formele lor si, indiferent de mine, aspir spre acea stare purã în care voi ajunge sã îi ajut prin zâmbetul si crezul universal în care cred. Sã le simt nevoile, sã îi eliberez de frici si „boli”, desãvârsindu-i în ceea ce doresc. Îmi place sã socializez, sã cunosc oamenii dincolo de „masca” pe care adesea si-o expun sau impun. Nadirul sau zenitul conditiei umane sunt relative si subiective, dar ca orice muritor vreau sã pot atinge starea de ataraxie. Cred în prietenie, fiindcã altfel nu as putea fi una cu voi. Cred în acceptarea infinitã, în echilibrul desãvârsit si bucuria clipelor simple. În viitor, mã vãd o persoanã independentã, capabilã sã-mi pot controla stãrile si trãirile”, spune, încrezãtoare, Livia.