Cum s-a nãscut contractul colectiv de muncã pe 10 ani la Posta Românã

INTERVIU…În partea a doua a interviului, liderul Sindicatului Lucrãtorilor Postali din România, Matei Brãteanu vorbeste de cum a reusit sã semneze contractul colectiv de muncã pe 10 ani cu directorii Companiei Posta Românã si cât de greu a fost sã-i convingã pe cei din Ministerul Comunicatiilor, în subordinea cãruia se aflã Posta, cât de importantã este aceastã institutie în economia tãrii. Astfel, cei din Postã au avut o minimã sigurantã a locului de muncã. Cititi mai jos cum s-a negociat, dar mai ales cât de greu a fost sã se obtinã drepturile salariale ale unor oameni care cred cu tãrie cã Posta este a doua armatã a tãrii.
REPORTER: Aveti o agendã plinã si când spun asta mã gândesc si la actiuni, nu numai la revendicãri. Asa a fost mereu?
Matei BRATIANU: Începând cu anul 2010, miscarea sindicalã din Posta Românã s-a aflat tot timpul în stare de luptã împotriva încercãrilor repetate a conducerilor politice, instalate în perioada 2010-2014, de a diminua sau de a anula drepturi ale salariatilor, de a obtine în instantã anularea contractului colectiv de muncã 2008-2018 si de a distruge miscarea sindicalã din Compania Nationalã Posta Românã (CNPR) . De fapt, au fost atacuri, nu încercãri.
R.: Ce spuneti seamãnã cu un adevãrat rãzboi, ati si vorbit de luptã, concret, în ce au constat aceste atacuri? Asa cum le-ati numit .
M.B.: Cea mai mare victorie a sindicalistilor din Posta Românã a fost obtinerea unui contract colectiv de muncã (CCM) pe 10 ani. Este singurul CCM din România încheiat pe o perioadã de 10 ani. Acest CCM a exasperat si a îndârjit pe toti directorii generali si ministrii care s-au perindat la conducerea Postei Române si a Ministerului Comunicatiilor. Pentru cã acest CCM pe 10 ani, de fapt, a reprezentat scutul salariatilor împotriva incompetentei manageriale, a relei credinte, a abuzurilor administrative si politice si a concedierilor în masã. Si pentru cã ati cerut concret, vã spun cã, în anii 2010, 2011, 2012, 2013 si 2014, conducerea CNPR a încercat sã diminueze sau sã elimine pe rând: sporul de vechime, sporul de fidelitate, prima de vacantã, salariile compensatorii la concedierea colectivã, diminuarea valabilitãtii CCM de la 10 ani la 2 ani, eliminarea acordului organizatiei sindicale la stabilirea normelor de productie, eliminarea sporului pentru cumul de functii si diminuarea concediului de odihnã de la 30 zile la 25 zile. Pentru a mentine aceste drepturi în CCM am organizat actiuni ample de protest împiedicând astfel încercarea conducerii CNPR de a ciunti din drepturile salariatilor si de a reduce numãrul de ani al valabilitãtii CCM.
R.: Ati spus cã actiunile de protest au fost organizate si sustinute de Federatia Sindicatelor, Postã si Comunicatii si de SLPR. Noi stiam la Vaslui si din ce se întâmplã în tarã de FFSPC. Doamna Turbatu stiam cã este presedinta filialei BNS Vaslui din partea FSPC, iar actiunile de protest din partea FSPC la nivelul Vasluiului erau sustinute de Sindicatul de Postã Vaslui. Cum si de ce s-a ajuns la Sindicatul Lucrãtorilor Postali din România? Si cum si de ce Sindictul de Postã Vaslui a devenit Filiala SLPR Vaslui?
M.B.: Întrebarea dvs. îmi aduce aminte de cea mai mare provocare la care a trebuit sã facã fatã miscarea sindicalã din Posta Românã. Pânã în 2011, la nivelul NPR existau 45 de sindicate: 41 în tarã, 4 în Bucuresti si totalizau un numar de 31.000 membri. Sindicatul de Postã Bucuresti, cu 3.500 membri, era cel mai mare sindicat de Rompost Bucuresti, si alte 10-12 sindicate judetene care aveau peste 1000 de membri de sindicat, iar restul sindicatelor aveau sub 1000 de membri. FSPC era o federatie reprezentativã la nivelul ramurii de activitate Postã si Telecomunicatii, iar legislatia muncii îi permitea FSPC în calitate de organizatie reprezentativã pe ramurã sã reprezinte salariatii din Posta Românã si sã negocieze cu angajatorul, contractul colectiv de muncã pentru salariatii din Posta Românã. În anul 2008, am negociat cu CNPR un CCM cu aplicabilitate pe o perioadã de 10 ani, 2008-2018. Dar si în anul 2011 Guvernul Boc a modificat fundamental în detrimentul salariatilor si al miscãrii sindicale din România Legea Contractului Colectiv de Muncã. Legea de Dialog Social a stabilit cã la nivel de unitate este reprezentativ sindicatul care detine cel putin jumãtate plus unu din numãrul angajatilor unitãtii si tot Legea 62 a stabilit ca la nivel de unitate CCM poate fi negociat de sindicatul reprezentativ, iar în absenta acestuia de Federatia reprezentativã la nivel de ramurã împreunã cu Reprezentantii Salariatilor. Directorul General instalat la vremea aceea a comunicat cã, potrivit legii, nu mai recunoaste FSPC ca partener de dialog la nivelul CNPR, si CÃ VA DISCUTA SI VA ACCEPTA la negocierea anualã a CCM doar cu sindicatul reprezentativ sau în absenta acestuia, reprazentantii salariatilor a cãror încurajare prin vot secret a si încurajat-o. În CNPR, în 2011 lucrau 34.000 salariati. Sindicatul reprezentativ trebuia sã detinã cel putin 17.001 membri de sindicat . Dar dacã s-ar fi constituit asa, ar fi rãmas 13.000 sindicalisti fãrã reprezentare. Din aceste motive, dar mai ales pentru a apãra CCM, în câteva reuniuni ale Consiliului National ale FSPC, ale Comitetului Executiv si ale Biroului Executiv National s-a decis constituirea Sindicatului Lucrãtorilor Postali din Posta Românã, format prin fuziunea sindicatelor care constituiau la acea vreme FSPC. Trebuie sã vã spun cã majoritatea liderilor si a birourilor executive judetene au dat dovadã de o mobilizare extraordinarã, astfel, în mai putin de 3 luni, ceea ce pãrea oarecum imposibil de realizat, s-a întâmplat, astfel s-a constituit Sindicatul Lucrãtorilor Postali din România, format din 80% din sindicatele si membrii de sindicat care alcãtuiserã pânã în noiembrie 2011 FSPC. Este important de stiut cã din initiativa aparatului central al CNPR a început, în vara anului 2011, procedura pentru alegerea reprezentantilor salariatilor pe care conducerea CNPR voia sã-i cheme la negocierea CCM. Mentionez cã de regulã reprezentantii salariatilor sunt persoane agreate de angajator si nu au nicio putere. În marea majoritate a cazurilor reprezentantii salariatilor au trântit contractele colective de muncã sau au eliminat din ele prevederile care deranjau pe angajator, nici pomenealã de apãrat si reprezentat salariatii. Afirm acest lucru în virtutea celor 16 ani de experientã la conducerea Blocului National Sindical si 11 ani de conducere a FSPC, iar acum SLPR. Nemultumirea conducerii CNPR a fost maximã când a constatat cã pentru reprezentanti ai salariatilor, pe lângã persoanele agreate de conducere, si-au mai depus candidaturi încã 4000 de salariati. Alegerea a 15 persoane dintre acestia pentru cele 41 de judete si pentru Bucuresti a fost de nerealizat. În schimb, noi am avut rãgazul necesar pentru înfiintarea si dobândirea personalitãtii juridice si a reprezentativitãtii SLPR la nivelul CNPR. Tinând cont cã membrii SLPR erau membrii sindicatelor pentru care FSPC negociase CCM 2008-2018, iar Filialele Judetene SLPR erau fostele sindicate judetene membre ale FSPC, au urmat în 2013 atacurile noii conduceri a CNPR instalate dupã cãderea guvernului Boc, împotriva SLPR si a CCM 2008-2018. La jumãtatea anului 2013, din cauza cã SLPR a reusit prin negocieri si actiuni, sã reducã cu 2500 numãrul salariatilor propusi a fi concediati, Directorul General împreunã cu Directoarea Juridicã au cerut în instantã anularea CCM 2008-2018, invocând faptul cã prin prevederile CCM 2008-2018, SLPR împiedicã actul managerial. În parantezã fie spus, directoarea juridicã, la plecarea de la conducerea Postei Române, a plecat cu salarii compensatorii în sumã de 60.000 euro, încercând aceeasi schemã la plecare si directorul general, dar nu i-a reusit. Vreau sã mentionez cã SLPR împreunã cu BNS au obtinut introducerea CNPR în rândul companiilor care puteau beneficia de prevederile OUG 36/2013. Precizez cã am fãcut acest lucru pentru cã de fapt aceastã concediere a însemnat plecarea salariatilor care si-au manifestat dorinta de a fi concediati, si acestia nu au pierdut nimic din drepturile prevãzute în CCM 2008-2018 pentru salariatii supusi procedurii de concediere .
Revenind la atitudinea antisindicalã si antisalarialã a conducerii CNPR, trebuie sã vã spun cã actiunea pentru anularea CCM a fost înaintatã fãrã a ni se aduce la cunostintã aceastã intentie, desi timp de 2 luni au avut loc frecvente întâlniri cu conducerea CNPR . Surprinderea noastrã a fost maximã constatând cã si noua conducere, instalatã în 2014 (vechii directori executivi), a continuat acest proces, ba mai mult , la solicitarea noastrã adresatã noului director juridic de a ne informa care sunt prevederile din CCM invocate a fi de rea-credintã , rea-vointã , abuz , incompetentã , noul director juridic ne-a rãspuns cã vom afla toate informatiile pe care le-am solicitat dupã ce vom fi citati. Ulterior am aflat cã aceasta atitudine ostilã, a respectivei persoane, nu avea girul conducerii CNPR, reprezenta sentimentele si frustrãrile sale vizavi de SLPR .
Asadar, ne-am judecat în 2015 cu CNPR si instanta ne-a dat câstig de cauzã în ceea ce priveste valabilitatea CCM 2008-2018. Am pomenit toate aceste atacuri pentru a se întelege de ce am vorbit de luptã si de ce am spus cã obiectivul nostru este în continuare pãstrarea, apãrarea si îmbunãtãtirea Contractului Colectiv de Muncã.