25 martie, Ziua Bunei Vestiri și Ziua Poliției Române

SĂRBĂTOARE… Dacă pentru majoritatea vasluienilor ziua de 25 martie este o zi cu încărcare religioasă, Buna Vestire, pentru polițiști are dublă însemnătate. Și asta pentru că tot pe 25 martie este sărbătorită și Ziua Poliției Române, instituție care, sub diverse forme și denumiri, a ajuns la 204 ani de activitate. Pentru a sărbători așa cum se cuvine, Inspectoratul de Poliție al județului Vaslui a organizat, în ultimele zile, mai multe activități și au fost prezenți printre vasluieni inclusiv în Centrul Civic, acolo unde doritorii au putut vedea dotarea polițiștilor, iar copiii s-au bucurat de prezența a trei câini de poliție. De asemenea, ieri, sala Arta a Muzeului Județean Vaslui a fost gazda unui alt eveniment care a marcat Ziua Poliției. Pe parcursul evenimentului, s-a dat citire mesajelor transmise de ministrul de Interne, dar și de șeful IGPR și au fost înmânate plachete aniversare foștilor șefi ai IPJ Vaslui sau Poliției municipiului Vaslui care, între timp, s-au pensionat. Astfel, a primit plachetă aniversară colonelul în rezervă Doru Panțiru, Mihai Carp, Robert Donosă, Manuel Nacu, Cătălin Popa, Dumitru Lupu, Constantin Galescu, Aurel Șalaru, Constantin Bărbieru, Liviu Munteanu.

Istoria unei instituții atât de necesare unei societăți, așa cum este Poliția a fost povestită de către muzeograful Diana Matei, prezentă în sala Arta a Muzeului Județean Vaslui, gazda evenimentului. „Așa cum un muzeu protejează istoria și tradițiile unei națiuni, tot așa Poliția veghează la protejarea prezentului și a ordinii publice. Privind în urmă, istoria Poliției Române ne arată cum s-a transformat societatea noastră în ultimele două secole. Instituția nu a apărut peste noapte, ci a fost răspunsul firesc la nevoile unei societăți care se dezvolta și care dorea să se modernizeze. Pornind din perioada medievală, primele atestări documentare cu privire la un serviciu de siguranță ne trimit la Neagoe Basarab, care a fost, înainte de a deveni domnitor, vătaful de vânători al lui Radu cel Mare. Vătaful de vânători avea rolul, printre altele, de a păzi Curtea Domnească. Ulterior, a fost introdus un nou termen, cel de Agă, venit pe filiera turcească. Aga era un general sau comandant peste toată pedestrimea, care se ocupa și de paza orașelor. În Țara Românească, termenul a fost amintit la 1567, pe vremea lui Petru cel Tânăr. Înainte de a fi domn, Mihai Viteazul a ocupat și el această dregătorie militară. În Moldova, dregătoria a fost menționată la 1592, în timpul domniei lui Aron Vodă, care a dispus reorganizarea armatei. Nici în secolele următoare, al XVII-lea și al XVIII-lea, Moldova și Muntenia nu au dispus de organizație polițienească propriu-zisă, asemănătoare cu cele din țările europene. Atât siguranța persoanelor și a bunurilor ce le aparțineau acestora, cât și ordinea și liniștea publică erau încredințate spre gestionare șefilor oștirii”.

Iată momentul în care apare „poliția”

În ceea ce privește cuvântul «poliție», care provine din limba greacă și a intrat în spațiul românesc pe filiera fanariotă, acesta a fost menționat în anul 1803, într-un document în care Agă era descris ca un dregător de poliție, având în subordine 1980 de ostași de poliție. Momentul fondator rămâne în conștiința instituției, anul 1822, când domnitorul Grigore Dimitrie Ghica înmânează marelui Agă Mihăiță Filipescu drapelul pe care era cusută sigla steagului Agiei, reprezentată prin simbolul creștin al Bunei Vestiri, simbol ce a fost preluat și pe actualul drapel al Poliției Române. Urmează o lungă perioadă de modernizare. Reformele din vremea lui Cuza sau prima Lege a Organizării Poliției Generale a Statului, dată de Vasile Lascăr în 1903, consolidarea instituției în perioada interbelică.

De la Miliția comunistă la Poliția Statului de Drept

Prin Decretul numărul 25 din 23 ianuarie 1949, regimul comunist înființează Miliția, care avea oficial ca scop principal menținerea ordinii pe teritoriul Republicii Populare Române, apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor și a securității personale a acestora. Miliția era o instituție care, încă de la început, a fost subordonată direct partidului comunist. Decretul-Lege numărul 2 din 27 decembrie 1989 reinființează Poliția Română. Din 1990, instituția a parcurs mai multe etape de transformare menite să asigure siguranța persoanelor, a colectivităților și a drepturilor legitime ale cetățenilor.

Demilitarizarea Poliției, un moment esențial al instituției

NOILE PROVOCĂRI ALE POLIȚIEI… Un moment esențial îl reprezintă anul 2002, când prin Legea numărul 218 din 23 aprilie, Poliția este demilitarizată, fapt ce a produs transformări ample, atât în modul de gândire și acțiune a angajaților săi, cât și în relația polițist-cetățean. Polițistul devine funcționar public cu statut special în slujba cetățeanului, eliminându-se ierarhia militară strictă și subordonarea de tip militar. Tot prin această lege se consacră oficial data de 25 martie, drept ziua Poliției Române. Privind în ansamblu acest parcurs istoric, putem concluziona că Poliția Română s-a transformat treptat dintr-o forță de control a statului într-o instituție aflată în serviciul public. Această evoluție istorică ne aduce în prezent la realitatea pe care o trăim noi astăzi în actuala societate. Dacă ar fi să răspundem simplu la întrebarea ce face Poliția pentru noi astăzi, răspunsul ar putea apărea aproape evident. Menține ordinea, intervine când suntem în pericol și cercetează faptele ilegale. Dar lucrurile sunt mult mai nuanțate de atât. Fără o Poliție funcțională nu există certitudinea că viața noastră de zi cu zi este în siguranță. Nu există garanția că proprietatea ne va fi respectată sau că cel care încarcă legea va răspunde în fața ei. Siguranța nu este un privilegiu, ci o temelie pe care se construiește tot restul: familia, munca și comunitatea. Fără reguli respectate de toți nu există libertatea reală, ci doar dominația celui mai puternic. Este de necontestat legătura directă dintre prezența autorității și calitatea vieții într-o comunitate. Acolo unde ordinea publică funcționează, se fac investiții, localitățile se dezvoltă, iar copiii merg la școală fără teamă. Nu vorbim aici despre un control, ci despre cadrul necesar pentru ca o societate liberă să poată funcționa. Libertatea nu înseamnă absența regulilor, ci garanția că regulile se aplică în mod egal pentru toți. Astăzi, Poliția Română se confruntă cu provocări pe care fondatorii instituției, acum două secole, nu și le-ar fi putut imagina, de la criminalitatea cibernetică până la amenințări care nu mai țin cont de granițe. Din poziția de cetățeni, înțelegem că nicio instituție nu este perfectă, că este nevoie de resurse și de eforturi constante pentru a cîștiga încrederea populației zi de zi. Dar în același timp, din exterior, noi privim o istorie de peste două secole care o obligă la profesionalism. Dincolo de statistici, vedem oameni care ies zilnic la datorie și care ne transmit, prin simpla lor prezență în comunitate, că legea este activă și că cetățeanul nu este lăsat singur în fața pericolului.