
Termini. „Cei care au rămas în ţară, mama dracului, nu mor de foame”
Valentin Lungu din s. Dănceni, r-nul Ialoveni, a fost profesor la o şcoală de meserii timp de 20 de ani. A venit în Italia în 2001, ajutat de fiică-sa, care deja se afla aici. A lucrat la construcţii până în noiembrie trecut. De atunci nu-şi mai găseşte un loc de muncă şi e nevoit să vină la Termini. Mi-a mărturisit că în toţi aceşti ani a avut grijă de soţia sa, rămasă la baştină, şi îi trimitea bani regulat. Însă, în ianuarie curent, pe neprins de veste, s-a trezit cu nevastă-sa la Roma. Se angajase şi ea să îngrijească de o bătrână. Neavând bani pentru chirie, Valentin şi-a rugat consoarta să-l ajute cu 200 de euro. „Nu mai aveam de la cine împrumuta, dar ea mi-a replicat: „Unde ţi-s banii?”, după care a urcat în autobuz şi a dispărut. Adică, 33 de ani am avut grijă de familie, am crescut doi copii, n-am fost beţiv şi la urmă ea mă lasă în drum ca pe un câine. De atunci nu ne mai vedem. La noi, oamenii, când se scapă la bani, uită de familie”, conchide Valentin.
Şi asta nu e singura sa problemă. S-a judecat cu un italian, pe care instanţa l-a obligat să-i plătească opt mii de euro, iar aceluia nici că-i pasă. E vorba de fostul său patron, care l-a minţit că i-a făcut şedere legală, apoi l-a alungat de la lucru. „Italianul nu mi-a dat nicio centimă şi l-am atacat la tribunal. Nu mai am cu ce să-mi plătesc apartamentul. Mai mult, m-a pus dracul să lucrez într-o duminică şi mi s-a blocat braţul”, spune Valentin. El vine la Termini în speranţa că-şi va găsi un serviciu, căci tocmai cu acest scop se adună moldovenii aici. Cei care propun vreun loc de muncă o fac fie gratis, fie contra plată, care uneori se ridică până la un salariu. La Termini se propun joburi pentru femei, deşi uneori şi bărbaţilor le surâde norocul…
timpul.md