Ziua în care Vasluiul a ars: bombardamentele uitate care au distrus orasul în 1944

FILE DE ISTORIE…În dupã-amiaza toridã a zilei de duminicã 20 august 1944, la ora 18:30 cerul Vasluiului a început sã vibreze sub zgomotul motoarelor de bombardiere. În doar câteva minute, linistea unui oras de provincie a fost spulberatã: zeci de tone de bombe au cãzut asupra gãrii si a cartierelor din jur si au semãnat distrugere, incendii si moarte. Douã zile mai târziu, pe 22 august, tragedia avea sã se repete, dar de aceastã datã cu o violentã si mai mare, într-un moment în care frontul se prãbusea. Al doilea bombardament, declansat în jurul orei 14:00 a fost un act de distrugere care a schimbat definitiv chipul orasului. Gara Vaslui, o constructie emblematicã, ridicatã în secolul al XIX-lea si consideratã una dintre cele mai frumoase clãdiri ale orasului, a fost distrusã aproape complet. În câteva minute, acest monument a fost redus la ruinã, iar liniile ferate, vitale pentru retragerea si aprovizionarea trupelor, au devenit un morman de fier contorsionat. În aceeasi zi, distrugerea nu s-a oprit la granitele orasului. Gara Crasna, un alt punct strategic esential pentru comunicatiile din regiune, a fost la rândul ei lovitã de bombardamente si scoasã din functiune. Întregul sistem feroviar din zonã a fost paralizat, contribuind decisiv la haosul retragerii germano-române si la prãbusirea frontului. Astãzi, aceste episoade sunt aproape uitate. În istoriografia româneascã si în memoria publicã, atentia s-a concentrat asupra marilor decizii politice si asupra datei de 23 august. În umbra acestor evenimente, bombardamentele asupra Vasluiului, douã lovituri scurte, dar devastatoare, au fost împinse în plan secund. si totusi, pentru locuitorii orasului, acele minute de foc au însemnat sfârsitul unei lumi.

În primele luni ale anului 1944, Armata Rosie eliberase aproape întreaga Ucrainã. Frontul 2 Ucraina, comandat de maresalul Ivan Konev, a reusit sã treacã Nistrul, dar a fost oprit în aprilie 1944 la nord de Iasi de trupele Grupului de Armate „Sud‑Ucraina” conduse de Ferdinand Schörner. Între 8 aprilie si sfârsitul lunii mai 1944, sovieticii au declansat prima ofensivã Iasi‑Chisinãu, încheiatã cu esec din cauza contraatacurilor mobile germane. Bãtãliile de la Târgu‑Frumos au ajuns sã fie studiate la Academia militarã West Point din SUA ca exemplu de apãrare mobilã eficientã. Stavka (Înaltul Comandament Sovietic) a întrerupt ofensiva pentru a se concentra pe operatiunea Bagration din Belarus si pentru a pregãti un plan mai elaborat de pãtrundere în România. În iunie-iulie 1944, în timp ce sovieticii distrugeau Grupul de Armate „Centru” în Belarus, germanii au fost nevoiti sã transfere din România mai multe divizii panzer si de infanterie pentru a acoperi frontul nordic. Prin retragerea acestor rezerve, sectorul românesc a devenit vulnerabil. La 28 iulie, STAVKA a emis directivele pentru a doua ofensivã Iasi‑Chisinãu. Frontul 2 Ucraina, condus de generalul Rodion Malinovski, trebuia sã rupã apãrarea la nord‑vest de Iasi si sã cucereascã aliniamentul Bacãu-Vaslui-Fãlciu; o parte din forte urma sã coopereze cu Frontul 3 Ucraina pentru a încercui Armata 6 germanã. Frontul 3 Ucraina (general Fiodor Tolbuhin) trebuia sã rupã apãrarea la sud de Bender, sã înainteze spre vest si nord‑vest si sã ajungã la trecerile de peste Prut din zona Husi pentru a închide clestele.

Fatidicul august 1944

La 20 august 1944, dupã un bombardament de artilerie de 2 ore si lovituri aeriene masive, Armatele 27 si 52 sovietice au atacat pozitiile germano‑române la nord‑vest de Iasi. Fortele de asalt au distrus liniile de apãrare de pe înãltimile de la sud de Iasi; Corpul 18 Tancuri a strãpuns pozitiile si a avansat 50 km în spatele dispozitivului inamic. Armata 6 Tancuri a fost introdusã în bresã în dimineata zilei de 20 august si a pornit spre sud pentru a exploata succesul. În a doua zi, 21 august, armatele sovietice au respins numeroase contraatacuri si au avansat spre Valea Bârladului. Frontul 2 Ucraina a înregistrat, în primele trei zile, peste 1.600 de misiuni aeriene ale Armatei a 17‑a de aviatie; avioanele de atac, bombardierele si avioanele de vânãtoare au bombardat continuu coloanele germano‑române si trecerile peste râuri, încetinind retragerea. Pe 22 august, Armata 6 Tancuri a avansat aproximativ 40 km, atingând linia râului Bârlad si intrând în orasul Vaslui.

Cucerirea orasului Vaslui

Directia principalã de atac a Frontului 2 Ucraina în 22 august urma drumul Iasi-Vaslui. Armata 6 Tancuri (comandant generalul Siemen T. Kravchenko) trebuia sã cucereascã Vasluiul si sã continue marsul spre sud, iar Corpul 18 Tancuri avea misiunea de a se deplasa spre Husi si de a se uni cu unitãtile Frontului 3 Ucraina pentru a închide cercul în jurul Armatei 6 germane. Armata 27, care opera pe axa principalã de atac, a creat încã din prima zi a operatiunii o bresã de aproximativ 20 km si a avansat pânã la 16 km în zona defensivã tacticã. În contextul favorabil de la 22 august, generalul Malinovski a angajat în sectorul Armatei 6 Tancuri grupul de cavalerie mecanizat condus de generalul Gorskov, Corpul 18 Tancuri, Corpul 4 Mecanizat de Gardã si Corpul 7 Mecanizat.

Intrarea blindatelor în Vaslui

Potrivit unui raport german, tancurile Armatei 6 Tancuri au intrat în Vaslui la ora 16:00, pe 22 august. Brigada 266 Tancuri a atacat orasul dinspre nord, fiind urmatã de trupele Corpului 45 Mecanizat. Trupele administrative germane din oras au fost luate prin surprindere: compania 179, responsabilã cu gestiunea financiarã a Diviziei 79, a încercat sã se evacueze, dar a pierdut toate fondurile si o parte din stocuri. Înainte ca tancurile sã pãtrundã, un grup de 36 de bombardiere sovietice au aruncat peste Vaslui aproximativ 50 de tone de bombe timp de cinci minute (14:00-14:05), lovind zona gãrii si distrugând barãcile militare.

Haosul retragerii germano‑române

Intrarea sovieticilor în oras a provocat panicã între trupele germane si române. În memoriul detasamentului de pompieri din Vaslui se relateazã cã la ora 17:00, pe 22 august, primele elemente sovietice au pãtruns în oras pe drumul dinspre Iasi, în timp ce coloane nesfârsite de militari germani si români se retrãgeau cãtre sud. Un copil din oras, plin de sânge, a avertizat cã „rusii sunt la grãdina publicã”, iar focurile de tun si mitralierã loveau scoala Normalã, unde era instalat Spitalul de campanie nr. 15. Pompierii au pornit spre Bârlad cu douã masini, însã la iesirea pe strada Hagi Chiriac un tanc sovietic le‑a apãrut în fatã; tancul a tras douã lovituri, dar echipajul a scãpat. Ofiterul Günther, seful serviciului de plãti al companiei 179, a relatat ulterior cã tancurile sovietice cu trupe de desant au pãtruns pe drumul principal Iasi-Vaslui; functionarii germani si voluntarii rusi din companie au fugit în grabã, iar sub focul tancurilor au fost pierduti banii diviziei si o parte din provizii. Dupã ocuparea orasului, blindatele Armatei 6 Tancuri nu s‑au oprit. În noaptea 22/23 august, unitãtile sovietice au cucerit nodul rutier si feroviar Crasna si au traversat râul Bârlad. O parte a Brigãzii 233 Tancuri a rãmas în Vaslui pânã la 24 august pentru a asigura securitatea fatã de coloanele germane si române în retragere.

Semnificatia cãderii Vasluiului

Pentru planificatorii sovietici, Vasluiul era un punct important, situat la aproximativ 60 km sud de Iasi. Capturarea orasului a deschis drumul spre Bârlad si Husi si a îngreunat retragerea unitãtilor germane spre linia fortificatã Focsani-Nãmoloasa-Brãila. Fortele Frontului 2 Ucraina au capturat Vaslui în continuarea avansului dupã spargerea frontului. În plus, cucerirea Vasluiului a scos de sub control german nodul feroviar Crasna si a izolat complet Armata 6 germanã de Armata a 8-a. Conform planului STAVKA, acest oras era inclus în aliniamentul Bacãu-Vaslui-Fãlciu, a cãrui cucerire trebuia sã împiedice retragerea pe valea Bârladului spre Focsani.

Bombardarea orasului Vaslui

Pe lângã ofensiva terestrã, Vasluiul a fost vizat de bombardamente aeriene menite sã distrugã infrastructura feroviarã si sã încetineascã miscarea rezervelor germane. Conform unor documente sovietice (Divizia 218 Aviatie de Bombardament a Armatei 5 Aeriene), un prim raid a avut loc în seara zilei de 20 august. 53 de avioane americane de tip A‑20G (denumite de sovietici Boston) au decolat de pe aerodromul Djurân din estul Ucrainei si au urmat un traseu ocolit pentru a evita artileria antiaerianã, intrând în spatiul românesc în dreptul localitãtii Busha pânã în apropiere de localitatea Zberoaia de pe valea Prutului, dupã care au schimbat directia spre Fâstâci si au atacat orasul dinspre nord-vest. În intervalul 18:33-18:36, sase grupuri de bombardiere au lansat aproximativ 75 de tone de bombe asupra zonei de nord-est si asupra gãrii Vaslui; s‑au folosit 755 de bombe FAB‑100 si trei bombe FAB‑50. Raportul de recunoastere sovietic a indicat distrugerea a 250 de clãdiri si a zeci de vehicule..

Distrugerea Gãrii Vaslui

UN MONUMENT… Al doilea raid aerian a avut loc la 22 august, la ora 14:00. Divizia 218 Aviatie de Bombardament a atacat din nou orasul cu un grup combinat de 36 de bombardiere A‑20G, escortate de avioane de vânãtoare Yak‑1 si Yak‑9. Bombardierele au lansat aproximativ 50 de tone de bombe (474 FAB‑100, 16 FAB‑250 si 4 FAB‑50). Au fost distruse în jur de 180 de clãdiri, inclusiv gara si liniile ferate, 35 de camioane si tancuri, iar în oras au izbucnit 24 de incendii. Desi tonajul si numãrul exact al bombelor sunt greu de verificat, aceste relatãri sugereazã cã bombardamentele au avut scopul de a dezorganiza retragerea si de a distruge infrastructura logisticã.

Rolul aviatiei în ofensivã

Aviatia sovieticã a avut un rol decisiv în sustinerea ofensivei. Istoricul militar Yevgeny Obidin noteazã cã în ziua de 22 august, Armata a 17‑a de aviatie a Frontului 3 Ucraina a executat peste 1 600 de raiduri, iar bombardierele, avioanele de asalt si chiar avioanele de vânãtoare au atacat necontenit coloanele germane, distrugând trecerile peste râuri si materialul tehnic adunat în punctele de trecere. Aceastã intensitate a bombardamentelor explicã de ce majoritatea clãdirilor gãrii Vaslui si ale oraselor din apropiere (Crasna, Bârlad, Husi) au fost distruse sau avariate înainte ca blindatele sã ajungã. De asemenea, Armata 17 Aviatie a atacat fortele încercuite ale Armatei 6 germane si a sprijinit asaltul asupra podurilor peste Prut si a nodurilor de comunicatie. Bombardamentele asupra Vasluiului au avut efecte tragice asupra populatiei civile. Numeroase clãdiri au fost distruse, iar incendiile au cuprins zone ale orasului. Martorii oculari au amintit cã, imediat dupã bombardament, pluteau în aer mirosuri de benzinã si fum, iar cei rãniti au fost transportati cu greu cãtre spitalele de campanie. Dincolo de pierderile materiale, bombardamentele au creat panicã si au accelerat retragerea dezordonatã a trupelor Axei, contribuind la prãbusirea frontului.

Distrugerea Armatei 6 germane si lovitura de stat de la 23 august

ZI DECISIVÃ…A doua operatiune Iasi‑Chisinãu a fost unul dintre cele mai mari dezastre militare ale Wehrmachtului. În numai zece zile, Armatele sovietice au încercuit si au distrus aproximativ 17 divizii germane si române. Conform articolelor de analizã, planul sovietic de a încercui Armata 6 germanã la vest de Prut a reusit: la 24 august, Fronturile 2 si 3 Ucraina fãcuserã jonctiunea, iar trupele germane rãmase erau prinse în „punga Chisinãu”. Succesul ofensivei a grãbit criza politicã de la Bucuresti. Pe fondul dezastrelor de pe front si al bombardamentelor aliate asupra rafinãriilor de la Ploiesti, regele Mihai si opozitia politicã au decis arestarea lui Antonescu. La 23 august 1944, România a încetat alianta cu Germania si a semnat armistitiul cu Natiunile Unite.

Încorporarea României în sfera de influentã sovieticã

OCUPATIA…Dupã 23 august, trupele sovietice au continuat sã avanseze spre Bucuresti, Focsani si Ploiesti. Frontul 2 Ucraina a intrat în capitalã pe 31 august, iar la 5 septembrie, în Moscova, au rãsunat salve de tun în onoarea victoriei operatiunii. România a fost ocupatã militar de Armata Rosie si a intrat în sfera de influentã sovieticã pentru urmãtoarele decenii. În timp ce bombardamentele si luptele au lãsat urme adânci în orasele Moldovei, inclusiv în Vaslui, istoria acelor zile a fost mult timp marginalizatã în memoria colectivã.

Cucerirea Vasluiului a deschis drumul armatelor sovieticilor spre sudul tãrii

O SCURTÃ CONCLUZIE…Cucerirea si bombardarea Vasluiului din august 1944 trebuie întelese în contextul unei ofensive sovietice de proportii, care a determinat prãbusirea frontului germano‑român si schimbarea orientãrii politice a României. Desi Vasluiul era un oras mic, ocuparea sa de cãtre Armata 6 Tancuri a avut un impact major asupra operatiunilor, a deschis drumul spre sud pentru blindatele sovietice, a blocat retragerea inamicului si a contribuit la încercuirea Armatei 6 germane. Bombardamentele aeriene care au precedat si însotit ofensiva au devastat orasul, lãsând amintiri dureroase în rândul locuitorilor. La mai bine de opt decenii, documentele militare sovietice, rapoartele germane si memoriile martorilor oculari permit reconstructia acelor zile. Studiul acestor surse ne aratã importanta de a examina si evenimentele locale pentru a întelege pe deplin mecanismele unui conflict global.