NOROCOS… Vremea Nouă continuă campania de fidelizare a cititorilor săi. Astăzi, echipa Vremea Nouă a poposit în Huși pentru a înmâna cel de-al doilea premiu al lunii iunie, în valoare de 100 de euro. Așa l-am întâlnit pe Petru Dicu, un pensionar demn, cu o pensie de mizerie. Acesta le-a povestit reporterilor cum s-a dedicat slujbei sale de laborant la Regia de Apă și Canal a Hușului. Însă munca în condiții grele l-a terminat. Acesta abia își mai mișcă picioarele din cauza unui reumatism parșiv. Cu o pensie de doar 1350 de lei pe lună, după 40 de ani de muncă, Petru Dicu reușește să supraviețuiască în noul capitalism sălbatic instalat în România după Revoluția din 1989. Locuiește cu soția într-un apartament modest, la două blocuri mai jos de celebrul loc numit “La chiloții zburători”. Dar are suficient entuziasm și speră ca guvernanții să se țină de cuvânt și să le mai mărească pensia. Nici soția sa nu are o pensie mai acătării. Are doar 1000 de lei, fiindcă în tinerețe a lucrat în industria ușoară. Și așa, cu doi lei în buzunar, nea Petru mai face și politică. Este fanul primarului din Huși, pe care-l consideră ca fiind cel mai harnic edil de după Revoluție.
Dicu Petru din municipiul Huși este cel de-al doilea câștigător al concursului “Te abonezi și câștigi cu Vremea Nouă” al lunii iunie. Premiul a ajuns mai târziu la acesta, fiindcă o echipă de la Vremea Nouă s-a deplasat special la locuința hușeanului pentru a-i înmâna premiul. Petru Dicu ne-a spus că nu se poate deplasa și nu poate veni să-și ridice premiul de la redacție. Și, într-adevăr, așa a și fost. Reporterii Vremea Nouă l-au găsit în pat pe nea Petru. Se delecta cu completarea unui rebus, iar afară termometrele arătau 40 de grade. Are 72 de ani și este pensionar. În viața sa a avut doar două locuri de muncă. A lucrat la Antibiotice Iași, timp de 7 ani, apoi 32 de ani la operatorul de apă și canal din Huși, ca laborant. Citește ziarul nostru de 10 ani de zile. Mai este abonat la un ziar național, Click. “Sunt abonat la Vremea Nouă de peste 10 ani. Este pentru prima dată când câștig la un concurs de genul acesta. În trecut am câștigat concursuri fiindcă am dezlegat rebusuri, dar atât”, și-a început povestea omul care și-a dedicat aproape o viață de om, în slujba municipalității, mai exact la regia de apă și canal. Acesta ne-a făcut și câteva recomandări: “Poate ar fi bună și o rubrică zilnică de Sănătate. Eu aș fi un cititor fidel al acestor articole, fiindcă mă interesează. Aș mai recomanda colegilor dumneavoastră din redacție să scrie mai multe articole despre Huși”, a mai spus nea Petru.
Nea Petru este fanul primarului Ciupilan: “A asfaltat toate străzile din Huși”
Hâtru, cu un simț de analist politic, nea Petru s-a aventurat într-o analiză a performanțelor primarilor de după Revoluție. Spune că primarul Ciupilan este cel mai bun de după 1989: “Să scrieți, de exemplu, despre primarul nostru (n.r. Ioan Ciupilan) care face mai multe lucruri bune decât rele. E un primar gospodar. Dintre ultimii primari ai Hușului, el a fost cam cel mai bun. A și făcut multe. A asfaltat toate străzile în Huși, mai puțin șoseaua de centură. Dar aici, după cât înțeleg eu, nu a depins numai de el, fiindcă în această speță hotărăște Guvernul. Poate ar trebui să pună o taxă de tranziție prin Huși și atunci să vezi cum se mișcă și cei de la București și fac de urgență șoseaua de centură”, a mai spus fostul laborant. Acesta ne-a spus că munca sa a fost una grea, care a lăsat urme adânci. Nea Petru se deplasează foarte greu din cauza unui reumatism sever. “Am lucrat prima dată la Iași, la Antibiotice, vreo șapte ani, fiindcă am terminat liceul de chimie, apoi am venit la Huși, la Regia de Apă și Canal, ca laborant, unde am lucrat 32 de ani. Am probleme cu picioarele. Nu pot să le mai mișc de la reumatism. Probabil de la apă, fiindcă am lucrat, în primii ani când am venit cu serviciul la Huși, am lucrat la intervenții. Se spărgeau tevile și noi trebuia să intervenim. Și acest lucru mai târziu s-a văzut. Un picior abia îl mai mișc”.
Familia lui Petru Dicu trăiește din două pensii care, însumate, nu fac nici un sfert din pensia specială a unui fost plutonier de Miliție
Nea Petru are 1350 de lei pensie, iar soția sa care a lucrat la Confecții are 1000 de lei. Împreună au 2350, un venit mediocru pentru un trai la limita decenței. Dar cei doi nu disperă. Își chibzuiesc banii cu mare grijă și reușesc inclusiv să-și plătească medicamentele. Premiul nostru a picat foarte bine. Cu cei 500 de lei, cei doi au reușit pentru luna iunie să ajungă să-și permită un pic mai mult. “Am o pensie mică de 1350 de lei, iar soția 1000 de lei fiindcă a lucrat în confecții. Au zis că au să mai dea în plus, dar nu am primit nimic. Au zis că mai vin banii aceia pentru mâncare. Premiul pe care mi l-ați adus îl vom investi în medicamente și dacă ne mai rămâne ceva, vom cumpăra mâncare”, a mai spus nea Petru.
