Vasluienii chemati din nou la urne
Uniunea Social-Liberalã a depus, ieri, cererea de suspendare a presedintelui Traian Bãsescu. Astfel, astãzi, de la ora 10.00, va avea loc plenul reunit în care va fi cititã cererea USL de suspendare, iar vineri urmeazã sã fie dat votul. USL a depus miercuri cererea de suspendare a presedintelui Traian Bãsescu. Dacã proiectul USL trece de Parlament, pânã la finele lunii iulie vasluienii vor merge din nou sã voteze, de data aceasta dacã sunt „pro” sau „contra” suspendãrii presedintelui Bãsescu. „Oamenii acestia sunt bolnavi de putere! Crin Antonescu vrea cu orice pret sã punã mâna pe scaunul presedintelui României, nu mai stie ce sã facã, e disperat, ca si colegiilui din USL”, spune deputatul Dan Marian, presedintele PDL Vaslui.
Calculele sunt simple: 216 voturi sunt necesare pentru ca suspendarea lui Traian Bãsescu sã treacã în Parlament, iar USL dispune în acest moment de 212. Se pare cã le obtine si pe celelalte, având în vedere cã parlamentari de la UNPR, UDMR si minoritãti vor vota si ei. În documentul oficial, USL sustine cã presedintele a initiat un proiect neconstitutional de revizuire a Constitutiei si a încãlcat procedura de revizuire a Constitutiei prevãzutã de legea fundamentalã. În opinia USL, o actiune a lui Traian Bãsescu aflatã în afara Constitutiei este decizia de a trimite Parlamentului un proiect de revizuire a Constitutiei declarat neconstitutional de cãtre Curtea Constitutionalã. „El si-a asumat astfel din nou rolul Guvernului, inversând rolurile prevãzute de Constitutie, care stabileste cã propunerea privind revizuirea legii fundamentale revine Guvernului”, se aratã în document. „Presedintele a instigat la nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale si a fãcut presiuni directe asupra judecãtorilor Curtii, fãcându-le «vizite» înaintea unor decizii importante”, se mai aratã în document.
Aberatiile USL au atins cote impresionante!
„Contrar rolului de mediator între puterile statului conferit de Constitutie, Traian Bãsescu a provocat crize în raporturile dintre presedintie si principalele autoritãti publice, încãlcându-le si nesocotindu-le competentele, denigrându-le activitatea si stirbindu-le credibilitatea. Modul direct în care a cerut Guvernului sa legifereze practic fãrã Parlament, submineazã democratia, prin nesocotirea rolului legislativului, forul democratic de dezbatere constituit prin vointa poporului, prin încurajarea procedurii de angajarea rãspunderii de cãtre Guvern, procedurã care trebuie sã fie exceptie si nu regulã”, se aratã în document. Deputatul Dan Marian, presedintele PDL Vaslui, spune cã USL pune în pericol stabilitatea României. „Este de tot râsul cum au putut justifica acei lideri USL cererea de suspendare a presedintelui Bãsescu. Au aruncat cuvinte pe o hârtie, ca sã umple niste pagini cu aberatii. Dacã e sã discutãm pe fond, nu existã niciun motiv si nicio încãlcare a Constitutiei României. Dacã e sã vorbim pe motivele USL, atunci sunt multe de spus. Oamenii acestia sunt bolnavi! Nu-i intereseazã cã aruncã România în haos pe pietele internationale, cã intrãm într-o perioadã neagrã, vor numai fotoliul de presedinte al României. Dl. Crin Antonescu este hipnotizat sã punã mâna pe fotoliul presedintelui României”, a acuzat deputatul Dan Marian.
Stimate Domnule Presedinte al Senatului,
Crin Antonescu,
Stimatã Domnule Presedinte al Camerei Deputatilor,
Valeriu Zgonea,
Subsemnatii, deputati si senatori mentionati în Anexã, în baza prevederilor art. 95 din Constitutie formuleazã urmãtoarea
SOLICITARE privind SUSPENDAREA DIN FUNCȚIE
a PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, Traian BÃSESCU
Preambul
Începând cu 6 decembrie 2009, democratia si statul de drept au cunoscut un puternic proces de erodare, de substituire a institutiilor statului de drept prevãzute de Constitutia României, ajungându-se ca vointa si actiunea politicã sã fie concentrate în mod discretionar si neconstitutional în mâna unui singur om
– Presedintele tãrii. Acest om a ajuns sã dicteze puterii executive, puterii legislative si celei judecãtoresti, ceea ce reprezintã un grav derapaj de la principiile fundamentale ale Constitutiei României.
În aceste conditii, institutiile statului democratic, asa cum sunt ele definite în Constitutia României, în baza principiului separatiei puterilor în stat, au fost puse în imposibilitatea practicã de a mai functiona. Majoritatea deciziilor politice majore din ultimii 3 ani au fost luate în afara cadrului de functionare democraticã a statului si împotriva vointei poporului. Se poate spune cã spiritul Constitutiei si principiile statului de drept au fost încãlcate odatã cu formarea Guvernului condus de Emil Boc. Acesta a fost învestit pe baza voturilor date de parlamentari adusi de partea puterii prin practici legate de coruptia politicã. De asemenea încãlcarea spiritului Constitutiei a continuat cu fiecare dintre legile cu impact major asupra societãtii românesti, trecute prin Legislativ prin procedura angajãrii rãspunderii Guvernului cu consecinte catastrofale pentru societatea româneascã.
Consecintele acestor acte politice au fost nu doar deteriorarea functionãrii institutiilor democrate ale statului, pânã la punerea sub semnul întrebãrii a existentei statului de drept, dar si deteriorarea gravã a nivelului de trai al populatiei, extinderea sãrãciei, falimentul a sute de mii de societãti comerciale, erodarea gravã a capitalului românesc si disolutia clasei de mijloc.
În fapt, statul român a încetat sã-si îndeplineascã o parte dintre functiile sale fundamentale precum asigurarea asistentei medicale, a învãtãmântului, a ordinii publice, asigurarea unui nivel minim de trai pentru categoriile sociale defavorizate. Majoritatea legilor promovate de Executiv prin procedura de angajare a rãspunderii în fata Parlamentului au fost gresit concepute si aplicate. Guvernul Boc fiind nevoit sã-si angajeze rãspunderea de mai multe ori pentru legi care reglementeazã acelasi domeniu tocmai pentru cã actele normative adoptate initial de PDL se dovedeau eronate (de exemplu, în materia salarizãrii bugetarilor au fost angajãri de rãspundere în decembrie 2009, iunie 2010, decembrie 2010). De la Palatul Cotroceni Presedintele a dictat atât forma cât si modalitatea de adoptare a legii, menite sã ducã la evitarea procesului democratic, de dezbatere legislativã în Parlament.
Din acest haos legislativ declansat de regimul patronat de președintele Bãsescu au izvorât circumstantete care au permis declanșarea a nenumãrate litigii în justitie în materia salarizãrii bugetarilor, litigii pierdute, în general de statul român.
Analiza evenimentelor politice din ultimii 3 ani aratã cã cel care a generat, conceput si întretinut procesul de alterare a statului democratic a fost Presedintele Traian Bãsescu.
În ciuda faptului cã în Constitutie se prevede cã Presedintele are rolul de mediator între puterile Statului în vederea asigurãrii unei bune functionãri a autoritãtilor publice, Traian Bãsescu, în numele ideologiei politice a „presedintelui jucãtor” si-a asumat în mod direct conducerea institutiilor statului, fiind direct responsabil de majoritatea deciziilor care au dus la prãbusirea functionãrii institutiilor statului român, la adâncirea crizei economice, la impasul actual al statului de drept si la punerea în pericol a însãsi principiilor fundamentale de functionare ale statului democratic. Actiunile presedintelui au venit sã încalce principiul separatie puterilor în stat, având o atitudine de sfidare si denigrare a institutiilor statului, prin excesul de autoritate manifestat public.
Actiunile fãtise ale Presedintelui Traian Bãsescu, care si-a asumat în mod deschis, neechivoc rolul de Prim-ministru și de Președinte de facto al Partidului Democrat-Liberal si care a încercat sã domine si sã subordoneze Legislativul si puterea judecãtoreascã, ridicã grave probleme de ordin politic si juridic.
Nu existã o altã cale prin care Presedintele sã rãspundã pentru actiunile sale decât referendumul popular în conditiile art. 95 din Constitutie:
Art. 95
“(1) În cazul sãvârsirii unor fapte grave prin care încalcã prevederile Constitutiei, Presedintele României poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, în sedintã comunã, cu votul majoritãtii deputatilor si senatorilor, dupã consultarea Curtii Constitutionale. Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputã.
(2) Propunerea de suspendare din functie poate fi initiatã de cel putin o treime din numãrul deputatilor si senatorilor si se aduce, neîntârziat, la cunostintã Presedintelui.
(3) Dacã propunerea de suspendare din functie este aprobatã, în cel mult 30 de zile se organizeazã un referendum pentru demiterea Presedintelui.”
Potrivit Constitutiei României, Guvernul, aflat sub controlul Parlamentului – organul reprezentativ suprem al poporului român – asigurã realizarea politicii interne si externe a tãrii si exercitã conducerea generalã a administratiei publice (art. 102).
Guvernul este supus controlului parlamentar prin instrumente democratice precum motiunile, întrebãrile, interpelãrile, comisiile de anchetã, dezbaterile parlamentare. În schimb, Constitutia îi dã Presedintelui un rol important, presedintele neputând fi demis decât prin vot popular direct pentru cã el nu are un rol Executiv direct.
Acesta este motivul pentru care substituirea Presedintelui în rolul Prim-ministrului și în atribuțiile Guvernului trebuie privitã ca fiind o încãlcare gravã a Constitutiei, pentru cã presedintele, spre deosebire de Primul-ministru, nu rãspunde pentru faptele sale în fata Parlamentului, decât prin procedura suspendãrii/demiterii, cu alte cuvinte scapã controlului obișnuit, reciproc, democratic, al puterilor în stat. Din acest motiv, documentul de fatã va insista în mod deosebit asupra acestui tip de încãlcare a Constitutiei de cãtre Traian Bãsescu.
În conditiile în care actiunile Presedintelui României sunt extrem de grave si de naturã sã punã în pericol functionarea institutiilor statului, noi, semnatarii acestui document, senatori si deputati, considerãm cã se impune convocarea cât mai rapidã a unui referendum popular prin care românii sã aibã posibilitatea de a spune în mod direct, prin vot, dacã sunt de acord cu actiunile lui Traian Bãsescu si cu politicile initiate si impuse de acesta, prin încãlcarea prevederilor constitutionale cu privire la rolul institutiilor în statul democratic.
Referendumul popular este necesar pentru cã existã o listã importantã de încãlcãri ale Constitutiei. În acelasi timp, el trebuie sã fie privit si în raport cu consecintele extrem de grave ale acestor încãlcãri de cãtre Presedintele României. Întregul dezastru economic si administrativ generat de Guvernul Emil Boc poate fi atribuit, în fapt, actiunilor lui Traian Bãsescu aflate în afara cadrului constitutional.
Acest fapt este cu atât mai important cu cât abaterile regulate de la litera si spiritul Constitutiei, sãvârsite în exercitiul mandatului, care prin continutul si consecintele lor pot fi calificate drept încãlcãri grave ale legii fundamentale, dau motive suficiente pentru a ne convinge de necesitatea suspendãrii din functie a Presedintelui României, Traian Bãsescu, în sensul prevederilor art. 95 alin. (1) din Constitutia României.
Motive:
I. Presedintele a uzurpat rolul Prim-ministrului și s-a substituit în atribuțiile constituționale ale Guvernului.
Prin comportamentul sãu politic, Presedintele promoveazã o stare continuã de încãlcare a cadrului constitutional, s-a substituit rolului Guvernului în luarea deciziilor economice și sociale și a exercitat atribuțiile specifice funcției de Prim-ministru, prin încãlcarea gravã a Constitutiei.
Actiunile presedintelui au generat mãsuri economico-sociale, ce au vizat categoriile sociale vulnerabile, cum ar fi pensionarii si copii. Traian Bãsescu a contribuit la agravarea problemelor acestor categorii atunci când a sustinut cu încrâncenare tãierea sau impozitarea pensiilor sau atunci când a vrut sã fie „mai dur” asa cum chiar el însusi aprecia în anuntul referitor la neplata alocatiilor pentru copii.
„În orice caz, în ultima vreme am observat cã România nu mai are femei, are mãmici. Toatã tara asta a devenit o tarã de mãmicute si bebelusi. “
8 dec. 2010
Transformarea Presedintelui într-un Prim-ministru a fost asumatã în mod deschis de Traian Bãsescu. Astfel, desi multe dintre actele publice au purtat semnãtura lui Emil Boc sau a reprezentantilor altor institutii, ele sunt rezultatul voinței personale a lui Traian Bãsescu:
„Iar în ceea ce priveste principalele axe pe care Guvernul si delegatia Fondului vor discuta în continuare vi le pot prezenta si mi le asum si eu ca solutii, alãturi de Guvern. În primul rând este vorba de reducerea fondului de salarii pentru tot aparatul bugetar din România, cu 25%, iar pânã la sfârsitul anului, sefii de institutii au obligatia sã-si facã selectia, sã-i aleagã pe cei mai buni si nu clientela politicã, în asa fel încât în anul 2011, mentinându-se anvelopa salarialã si în speranta cresterii economiei, salariile sã poatã reveni la cele pe care le au acum. Aceastã mãsurã trebuie luatã de la 1 iunie. De asemenea, în ceea ce priveste pensiile, Guvernul îsi va mentine transferul de 1,7 miliarde euro la fondul de pensii, dar pentru a acoperi pensiile la nivelul actual -si numeric, si nivel de platã -ar mai trebui încã circa 500 de milioane de euro, care nu existã, acesti bani nu existã. Ca atare, este previzibilã o reducere a pensiilor cu 15%.”
6 mai 2010
„Solutia pe care eu si Guvernul am propus-o românilor este o solutie care reflectã ceea ce poate România acum si o alternativã la cresterea rapidã a gradului de îndatorare a tãrii.”
11 mai 2010
„Stiu foarte bine cã nici eu, nici Guvernul, nici majoritatea parlamentarã nu am luat aceste mãsuri cu plãcere, dimpotrivã, le-am luat cu gândul la cei care sunt afectati de mãsurile de reducere a veniturilor.”
6 feb 2011
„De aceea, am stabilit împreunã cu guvernatorul, cu primul-ministru, cu ministrul de finante cã aceastã sumã, dacã este tinutã la dispozitia României pentru o situatie de crizã neprevãzutã, este acoperitoare pentru a evita un derapaj generat de ce s-ar întâmpla în alte tãri, în Uniunea Europeanã sau în regiune.”
6 feb 2011
„Legea trebuie adoptatã acum, pentru cã prima generatie care intrã pe noua legislatie în scoalã trebuie sã aibã cãrti adaptate la noul sistem de educatie, spatii adaptate, dascãli pregãtiti, reorientati. Ori, optiunea mea si optiunea exprimatã si de Aliantã a fost cã aceastã lege trebuie sã treacã înainte de sfârsitul acestui an.”
14 dec 2010
„Cã diagnosticul Comisiei Prezidentiale corespunde cu evaluãrile pe care le avem, fãcute de organisme ONU, asta aratã cã optiunea mea de a schimba legea educatiei a fost o optiune corectã.”
14 dec 2010
„Optiunea mea este pentru un acord de precautie. Acel “precautionary agreement” cu Fondul, cu Uniunea Europeanã si cu Banca Mondialã, dar, care de data aceasta sã nu mai aibã ca obiectiv centura de sigurantã.”
14 dec 2010
Asa cum se poate observa, sunt nenumãrate situatiile în care Presedintele a acționat în calitate de Prim-ministru, asumându-si mãsuri precum elaborarea unei noi legi a educatiei sau reducerea salariilor si a pensiilor. Alteori, Presedintele a dat ordine precise Guvernului Boc (trebuie sã nu se mai plãteascã arieratele la medicamente etc.). De fiecare datã „punctele de vedere” ale Presedintelui au devenit literã de lege în România.
O altã situatie apare în momentul în care presedintele a reunit grupuri ad-hoc pentru discutarea unor probleme care, potrivit Constituției, sunt în competența unor structuri guvernamentale, asa cum a fost cazul în ianuarie 2011, în legãturã cu pensiile militarilor. Atunci a avut loc o reuniune a unui grup de lucru al presedintelui care a decis în mod direct ce trebuie sã facã Guvernul pentru a iesi dintr-un anumit blocaj administrativ (sã dea o ordonantã, o hotãrâre de Guvern etc).
Cea mai gravã însã a fost situatia generatã de anuntul presedintelui din mai 2010 referitoare la reducerea salariilor si a pensiilor. În acel caz nu numai cã Presedintele s-a substituit Executivului, dar mãsurile anuntate de acesta s-au dovedit a fi neconstitutionale, cel putin în ceea ce priveste reducerea pensiilor. Astfel, cel putin în cazul concret enuntat, presedintele a actionat în mod direct, a cerut Guvernului sã implementeze anumite mãsuri, Emil Boc a ascultat, dar mãsurile s-au dovedit a fi neconstitutionale. Este evident cã ne-am aflat în fata unei situatii de o gravitate deosebitã, iar presedintele nu se poate sustrage de la rãspunderea sa directã: a ordonat Guvernului sã acționeze în afara cadrului constitutional. Mai mult, mãsurile impuse de presedinte au avut consecinte economice si sociale extermem de grave: aruncarea în sãrãcie a numerosi cetãteni români.
II. Președintele a încãlcat în mod repetat drepturilor si libertãtilor fundamentale ale cetãtenilor prevãzute în Constitutie.
Prin declaratiile sustinute în spatiul public care contravin cu rolul si conduita unui presedinte Traian Bãsescu a încãlcat, în mod voit, drepturile si libertãtile fundamentale ale cetãtenilor prevãzute în Constitutie la Art. 23 pct. 3: „Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabilã si satisfãcãtoare care sã-i asigure atât lui, cât si familiei sale, o existentã conformã cu demnitatea umanã si completatã, la nevoie, prin alte mijloace de protectie socialã.” Cu toate acestea presedintele României a anuntat pe toate canalele media cã în 2012 statul nu va creste salariile la nivelul de dinaintea reducerii cu 25% a acestora, cu toate cã judecãtorii Curtii Constitutionale au stabilit cã începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul salariilor trebuie sã revinã la nivelul anterior adoptãrii acestor mãsuri de diminuare. Atât faptul cã a anuntat mãsurile de austeritate în 2010 cât faptul cã acestea se vor perpetua si pe parcursul anului 2012, reprezintã un gest imens de iresponsabilitate si o depãsire fãtisã a rolului si atributiilor sale prevãzute de Constitutie.
Mai mult, Traian Bãsescu a sustinut în data de 19 septembrie 2011 faptul cã 4,2 milioane de salariati nu pot sustine 4,9 milioane de pensionari.
„4,2 milioane de salariati nu pot sustine pensiile a 4,9 milioane de pensionari”, a spus presedintele, la ceremonia depunerii jurãmântului de cãtre noul ministru al Muncii, Sulfina Barbu.
Astfel, se dovedeste din nou cã Presedintele este un factor potentator al unui conflict social intre forta de munca activa si pensionari.
Pensionarii sunt cei care au contribuit si care acum trebuie sa beneficieze de sistemul public de pensii,
Dreptul la pensie si la cuantumul acesteia este garantat de Constitutia Romaniei, care prevede, in mod expres, la art.47 alin.(2) dreptul la pensie, ca drept fundamental:
„Cetãtenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistentã medicalã în unitãtile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurãri sociale publice sau private, prevãzute de lege. Cetãtenii au dreptul si la mãsuri de asistentã socialã, potrivit legii.”
Curtea Constitutionala a constatat in iunie 2010, cand a fost sesizata cu privire la neconstitutionalitatea „tentativei” de diminuare cu 15% a pensiilor, ca dreptul la pensie este un drept preconstituit inca din perioada activa a vietii individului, astfel ca Presedintele, in loc sa creeze un fals vinovat al situatiei dezastruase prin care trece Romania, in persoana pensionarului care a muncit si care si-a castigat in mod cinstit dreptul de a beneficia de o pensie, oricum foarte mica, ar fi trebuit sa medieze intre stat si societate asa cum este prevazut in Constitutie la art. 80 al.2.
Presedintele ar fi trebuit sa recomande gasirea unor solutii pentru crearea de noi locuri de munca in loc sa se lamenteze de numarul pensionarilor in plata. Este de notorietate ca Presedintele desconsidera aceasta clasa sociala „asistata social”, dupa cum o considera domnia sa.
„Sprijinul” Presedintelui pentru pensionari si pentru salariati deopotriva, s-a evidentiat in 2010 cand a sustinut taierea pensiilor si a salariilor.
Comportamentul Presedintelui este unul neconstitutional, incalcand prevederile art. 80 al.2 din Constitutie „Presedintele României vegheazã la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritãtilor publice. În acest scop, Presedintele exercitã functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate.” , intrucat el se erijeaza intr-o autoritate care emite judecati de valoare contrare prerogativelor constitutionale de mediere intre stat si societate.
Presedintele nu trebuie sa astepte ivirea unui conflict pentru medierea lui, ci trebuie sa previna asemenea situatii.
Insultele repetate la adresa comunitãtii rome
În anul 2007 Traian Bãsescu a fost sanctionat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminãrii (CNCD) pentru declaratiile sale referitoare la comunitatea romã. Ceea ce este extrem de grav este însã recidiva, în 18 oct. 2011, Presedintele Traian Bãsescu primind alte douã avertismente din partea CNCD, dintre care unul pentru declaratiile sale jignitoare la adresa oamenilor cu dizabilitãti iar alta pentru noi delcaratii ofensatoare la adresa comunitãtii rome.
Astfel, recidiva demonstreazã cã atitudinea lui Traian Bãsescu este uneori guvernatã de rasism si xenofobie, incompatabile cu calitatea de președinte a unui stat membru a UE si cu Constitutia României. De altfel, gravitatea în sine a faptei este constatatã chiar de decizia luatã de CNCD, organismul de specialitate al statului român.
Îndemnul adresat medicilor de a pãrãsi tara în ciuda realitãtilor nationale care confirmã un deficit de cadre medicale, aduce atingere dreptului la ocrotirea sãnãtãtii statuat de art. 34 din Constitutie.
Promulgarea legii pensiilor, adoptatã prin fraudã de cãtre Camera Deputaților
Referitor la actele si faptele neconstitutionale ale presedintelui, unul de deosebitã gravitate îl constituie promulgarea Legii pensiilor trecutã prin fraudã în Plenul Camerei Deputatilor. Faptul cã semnãtura presedintelui se aflã pe un act recunoscut ca fiind rezultatul unui furt grosolan de voturi care va intra în istoria neagrã a parlamentarismului românesc, reprezintã o încãlcare gravã a atribuției constituționale referitoare la promulgarea legilor (art. 77 din Constituție).
Încercãrile de intimidare a presei, prin includerea acesteia printre vulnerabilitãțile ce afecteazã securitatea naționalã
Evident deranjat de criticile presei la adresa sa și a apropiaților sãi, Președintele s-a folosit de calitatea sa de șef al Consiliului Suprem de Apãrare al Țãrii și a inclus presa printre vulnerabilitãțile ce amenințã securitatea naționalã, care au fost identificate în Strategia Naționalã de Apãrare a Țãrii, urmând ca instituțiile statului sã fie obligate, în urma adoptãrii acestui document, sã acționeze împotriva organismelor de presã și pentru limitarea libertãții de exprimare, .
III. Președintele a încãlcat în mod repetat principiul separatiei puterilor în stat si independenta justitiei.
Presedintele Traian Bãsescu a demonstrat prin actiunile sale concrete desfãsurate pe parcursul celor 3 ani de exercitare a mandatului cã are o viziune arbitrarã, total contrarã principiului separatiei si echilibrului puterilor în stat. Contrar rolului de mediator între puterile statului conferit de Constitutie, Traian Bãsescu a provocat crize în raporturile dintre presedintie si principalele autoritãti publice, încãlcându-le si nesocotindu-le competentele, denigrându-le activitatea si stirbindu-le credibilitatea.
Modul direct în care a cerut Guvernului sa legifereze practic fãrã Parlament, submineazã democratia, prin nesocotirea rolului legislativului, forul democratic de dezbatere constituit prin vointa poporului, prin încurajarea procedurii de angajarea rãspunderii de cãtre Guvern, procedurã care trebuie sã fie exceptie si nu regulã.
Atacurile fãrã precedent la adresa Justitiei, prin care i-a periclitat independenta, instigând totodatã la nerespectarea legii, se înscriu nu doar într-o zonã de neconstitutionalitate, ci intrã în sfera penalului. Argumentul aberant al presedintelui atunci când vorbeste de neaplicarea unei hotãrâri judecãtoresti în lipsa indicãrii sursei de finantare pune în discutie caracterul obligatoriu al unei hotãrâri judecãtoresti, negând totodatã rolul de putere în stat a justiției, asa cum este prevãzut de art. 21 si art.16 din Constitutie. În conceptia sa – Justitia a fãcut mai mult rãu României decât politicienii sau românii care cersesc prin Roma sau Paris. Asistãm asadar la un atac fãrã precedent la adresa Justitiei și la adresa magistratilor, din motive electorale înguste, pentru a ascunde incapacitatea Guvernului pe care l-a numit în funcție la acea datã (Guvernul Boc) de a rezolva problemele concrete ale țãrii, cum ar fi aderarea României la spațiul Schengen.
Atacurile presedintelui au vizat si Camera Superioara a Parlamentului, Senatul Romaniei. Traian Basescu atacã in mod direct puterea legislativã, reprezentata de Senatul Romaniei. Încãlcând flagrant acelasi principiu al separatiei si echilibrului puterilor în stat, presedintele Traian Bãsescu a declarat, la TVR, la momentul respectiv, cã reforma sãnãtãtii, legea asistentei sociale si legislatia legatã de justitie trebuie adoptate prin asumarea rãspunderii de cãtre Guvern, afirmând cã Senatul s-a „compromis de la presedinte pânã la ultimul senator” amânând discutiile pe aceste subiecte:
„Am discutat cu premierul Boc sã le lãsãm prin Parlament, desi erau obligatii asumate de statul român acum nu mai am ce sã fac decât sã concluzionez cã nu ne putem pune nãdejde în dorinta Parlamentului de a moderniza, de a continua procesele de reformã. Si atunci reforma sãnãtãtii, legislatia legatã de justitie, de asistentã socialã trebuie asumatã de Guvern prin asumarea rãspunderii”.
„Senatul în ansamblul lui, cu tot cu presedinte s-a compromis. Sã refuzi sã adopti legea cu privire la crearea mecanismului de promovare si selectare a judecãtorilor pentru Înalta Curte este descalificant pentru Senat. Nu se punea problema decât a gãsirii unui sistem care sã scoatã cumetriile în procesul de promovare la Înalta Curte, ori Senatul s-a descalificat”.
Declaratiile lui Traian Bãsescu referitoare la situatia din Senat sunt cu atât mai grave cu cât el nu numai cã a dat instructiuni Legislativului cu privire la actele ce trebuie adoptate, dar chiar si cu privire la forma în care acestea trebuiau sã arate, atitudine incompatibilã cu Constitutia si cu principiile democratice. Încercarea sa de a determina Senatul sã adopte aceste acte normative în forma doritã de el reprezintã o tentativã gravã de golire de continut a puterii legislative, asa cum este ea prevãzutã în Constitutie.
Încãlcarea gravã și repetatã a independentei justitiei
Interventiile abuzive asupra justitiei, încercãrile de intimidare a magistratilor, promovarea unei initiative legislative de naturã sã instituie controlul politic asupra carierei magistratilor, declaratiile repetate prin care Presedintele arãta cã este la curent cu acte fãcute de procurori în cadrul dosarelor de urmãrire penalã, asediul politic asupra Consiliului Superior al Magistraturii, aratã cu toatele declinul statului de drept în România.
De la inceputul celui de al doilea mandat al sau, Presedintele Traian Basescu a manifestat o ingerinta continua in activitatea si autoritatea judecatoreasca, de natura sã aduca atingere in mod direct independentei justitiei si principiul separatiei puterilor in stat. Încãlcarea atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii, reprezintã deasemenea o obisnuinta pentru Traian Basescu. Conform Constitutiei, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei.
Substituirea rolului CSM reprezinta o abatere grava de la norma constitutionala dar Traian Bãsescu a mers deseori pe acest drum:
„Nu putem sa nu dam toata atentia raportului MCV si desi nu acceptam adaugarea de conditii, nu putem sa nu recunoastem deficientele pe care justitia romaneasca inca le are. Ma refer la procedurile lungi de judecata, la procedurile de tergiversare a dosarelor la Inalta Curte, (dosare tinute 2-3 ani si amanate si abia dupa doi ani retrimise la procurori pentru a fi reanalizate)”.
„Judecatorii isi autoincarca activitatea, pentru ca nu judeca, amana(…) Sigur ca ajungi la 100 si ceva de dosare, cand practica este sa amani si sa nu judeci. Va rog, inspectia de la CSM, as fi curios sa am un astfel de punct de vedere: Din 100 de dosare cu care intra un judecator, cate sunt amanate de 15 ori, de multe ori batjocorindu-se procedura?”
„Eu inteleg ca procedura este sfanta pentru ca ea are misiunea de a garanta drepturile procesuale ale partilor, mai ales intr-un proces penal(…) Dar, profitandu-se de garantarea drepturilor, se amana procese la cererea avocatilor pentru o nimica toata. Daca e stramba citatia sau daca semnatura unui procuror e in alta rubrica, nu trimite dosarul inapoi, ca nu asta a afectat drepturile procesuale ale invinuitului”, a explicat presedintele.
10 iunie 2011
Desi conform Constitutiei Romaniei, Art 134 (2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineste rolul de instantã de judecatã, prin sectiile sale, în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor si a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organicã. În aceste situatii, ministrul justitiei, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casatie si Justitie nu au drept de vot., Presedintele a încercat adeseori sã interfereze cu activitatea CSM sau sã pune presiune pe aceastã institutie.
De altfel, Uniunea Nationala a Judecãtorilor din Romania (UNJR) a reacționat printr-un comunicat de presa, de naturã sã atragã atenția asupra efectelor negative pe care aceste derapaje repetate ale Presedintelui le pot avea asupra funcționãrii statului de drept. „Considerãm cã este de datoria noastrã, ca asociatie profesionalã, sã explicãm care este rolul judecãtorului în societate, la fel cum este de datoria Presedintiei sã se informeze în mod corect si complet înainte de a face afirmatii extrem de grave, de naturã a afecta încrederea cetãtenilor în sistemul de justitie si prin care judecãtorii sunt îndemnati sã încalce valori fundamentale ale sistemului judiciar”.
Extrem de grave si cu rol vãdit de intimidare apar a fi declaratiile din 3 nov. 2011 referitoare la judecãtori:
„Stiti cã existã obiceiul celor care pierd licitatii sã se ducã în instantã si, de pe locul sase, doamna sau domnul judecãtor îl scoate cîstigãtor. Vreau sã stiti reactiile Comisiei Europene în ultima vreme: <Nu puneti în aplicare aceste hotãrâri! Noi nu vã mai finantãm proiectele în care justitia a stabilit cine este cîstigãtorul> Ieri s-a primit o scrisoare legatã de o licitatie pe un tronson de autostradã: <Dacã asa v-a spus justitia, finantati cu bani de la buget, dar nu cu bani europeni>. Este a doua astfel de reactie a Comisiei Europene în timp foarte scurt. Deci, si justitia trebuie sã înteleagã cã nu se poate substitui la nesfârsit Executivului”.
„Atentie si cu pusul directorilor generali, inspectorilor-sefi de politie. Asteptãm ca în curând magistratii sã spunã si pe cine punem la SRI si poate, mâine-poimâine, veti stabili prin hotãrâri judecãtoresti cine este presedintele României. Atentie la echilibrul puterilor în stat!. Oameni buni, nu puteti fi de toate, si legislativ, si executiv, si justitie”.
„Dacã acum am aplica hotãrârile judecãtoresti de platã salarii, România ar intra într-un urias derapaj macroeconomic. Are justitia responsabilitate pentru asta? Este o întrebare retoricã. Cuvântul de ordine cred cã este, pe de-o parte, echilibrul, pe de altã parte, credibilitatea. Legile, fie cã sunt asumate de Executiv sau sunt trecute prin Parlament, dupã ce au primit si girul Curtii Constitutionale, sunt legi si pentru judecãtori si trebuie sã le aplice. Dacã am pune în aplicare hotãrârile judecãtoresti, România ar fi acum într-o situatie extrem de dificilã. La Ministerul de Finante, ultimele cifre erau 9 miliarde de lei – obligatii de platã din hotãrârile judecãtoresti. Sigur vor mai veni, pentru cã veselia-i mare. Alte procese întârzie câte zece ani, unde stiu eu ce interese sunt, iar astea merg snur. De unde scoate Guvernul 9 miliarde de lei ca sã-si arate respectul pentru hotãrârile justitiei?! Cine afecteazã bugetul de stat indicã sursa. Corect ar fi ca magistratii, când dau hotãrâri”.
3 nov 2011
Declaratiile acesteau au fost extrem de grave, iar câteva fragmente din rãspunsul magistratilor pot fi relevante:
„Într-un stat politienesc, în care se clãdesc tot mai multe pârghii prin care justitia sã fie controlatã, îngenunchiatã, în care legile se fac de pe azi pe mâine si se modificã chiar înainte de a intra în vigoare, în care serviciile secrete îsi mãresc bugetul, iar pentru justitie nu se gãseste nici mãcar mãruntis, în care reformele existã doar în vorbe si prestatii televizate, un presedinte, într-un ton dictatorial, îsi poate permite sã cheme la ordine judecãtorii, sã-i înfrunte ostil, amenintãtor, sã-i blameze si sã-i terfeleascã în piata publicã din postura pãrintelui natiunii cãruia i se recunoaste dreptul de a-si stigmatiza, la stâlpul infamiei, oamenii legii. Aceasta este România. Statul de drept, preceptele democratiei, independenta justitiei sunt persiflate în mod autoritar.
Ce nu aminteste presedintele este cã statul, la rândul lui, este supus legilor, normelor constitutionale. Cã statul, prin reprezentantii lui, nu poate încãlca legea fãrã sã fie sanctionat, cã hotãrârile judecãtoresti sunt pronuntate în baza legilor pe care se aflã si semnãtura presedintelui, cã nerespectarea actului de justitie si instigarea la nerespectarea actului de justitie atrag repercusiuni tot prin lege stabilite si ele se pot repercuta inclusiv asupra celor care le-au zãmislit.
Statul este unicul debitor care îsi permite, prin vãdit abuz de putere, sã stabileascã el, deasupra legii fundamentale, conditiile în care sã-si satisfacã creditorii, care nu sunt altii decât cetãtenii tãrii.
Judecãtorii României nu acceptã nici tonul, nici mesajul dictatorial al presedintelui tãrii, a cãrui numire, printre altele, trece prin filtrul Curtii Constitutionale.”
nov 2011
IV. Președintele a inițiat un proiect neconstitutional de revizuire a Constitutiei și a încãlcat procedura de revizuire a Constituției prevãzutã de legea fundamentalã.
O altã actiune a lui Traian Bãsescu aflatã în afara Constitutiei este decizia de a trimite Parlamentului un proiect de revizuire a Constitutiei declarat neconstitutional de cãtre Curtea Constitutionalã. El si-a asumat astfel din nou rolul Guvernului, inversând rolurile prevãzute de Constitutie, care stabileste cã propunerea privind revizuirea legii fundamentale revine Guvernului:
„Art.150 (1) Revizuirea Constitutiei poate fi initiatã de Presedintele României, la propunerea Guvernului, de cel putin o pãtrime din numãrul deputatilor sau al senatorilor, precum si de cel putin
500.000 de cetãteni cu drept de vot.”
În cazul de fatã proiectul de revizuire a fost trimis de cãtre Presedinte cãtre Guvern care l-a restituit Presedintelui. Curtea Constitutionalã a constatat elemente de neconstitutionalitate, dar Presedintele a decis totusi sã trimitã proiectul de revizuire cãtre Parlament.
„În ceea ce priveste partea a doua a discutiilor cu coalitia majoritarã. Am stabilit ca, în cel mai scurt timp, adicã imediat dupã sosirea la Cotroceni a hotãrârii Curtii Constitutionale, sã înaintez Parlamentului, Camerei Deputatilor proiectul de revizuire a Constitutiei, având ca principal obiectiv respectarea votului românilor la referendumul din noiembrie 2009. Este obiectivul la care m-am angajat si pe care îl voi respecta.”
21 iunie 2011
Procedura pusã în practicã de Președinte este, în mod evident o încãlcare gravã a Constitutiei, atât în ceea ce privește demararea sa, de la Președinte, și nu de la Guvern, cât și nesocotirea deciziei Curții Constituționale privind conformitatea proiectului cu legea fundamentalã, care este obligatorie.
V. Președintele a instigat la nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale și a fãcut presiuni directe asupra judecãtorilor Curții, fãcându-le „vizite” înaintea unor decizii importante.
Presedintele Traian Bãsescu, a încãlcat grav prevederile constitutionale, când a declarat public, în data de 16 noiembrie 2011, ca regimul personal instaurat de domnia sa nu intenționeazã sã respecte deciziile Curtii Constitutionale.
Anuntul public fãcut de parlamentarii PNL si PSD cã se vor adresa Curtii Constitutionale, reclamând decizia conform cãreia Guvernul va îngheta pensiile si salariile bugetare pe parcursul anului 2012, a fost urmat de o vizitã surprizã la Curtea Constitutionalã a Presedintelui Traian Basescu, într-o evidentã încercare de a pune presiune pe judecãtorii Curtii. La putin timp, într-o interventie radiofonicã la postul public, Traian Bãsescu declara cu vãdita lipsã de respect fatã de autoritatea Curtii si fatã de Constitutie cã nicio altã decizie a CCR nu va schimba radical hotãrârea Coalitiei de a mentine înghetarea salariilor si pensiilor, pe parcursul anului 2012.
“Indiferent care este rezultatul la Curtea Constitutionala (al contestarii deciziei de inghetare a pensiilor si salariilor la stat in 2012 -n.red.), bani nu exista. Daca ar exista, s-ar plati. Putem trai imprumutand bani pentru Guvern -dar ar fi usor sa facem pe generosii, condamnand tara pentru anul viitor. Am mai trait experienta asta in 2007 si 2008”.
16 nov 2011
Astfel de fapte si declaratii, reprezinta, fara echivoc, sfidarea si încãlcarea gravã a prevederilor constitutionale care statueaza clar si de necontestat suprematia deciziilor Curtii Constitutionale:
„Art 147. „Dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, îsi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale dacã, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupã caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept”.
„Art 1. (5) În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”
Declaratiile Presedintelui denota inca un aspect de natura se determine gravitatea faptei de incalcare a Constitutiei. Rolul esential al Presedintelui Romaniei este acela de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a institutiilor statului. Ori prin declaratiile sale, acesta nu doar ca nu respecta prevederile constitutionale, dar indeamna public la nerespectarea acestora, fapt de o gravitate sporita. De altfel, acest ultim atac la adresa Curtii se incadreaza intr-o serie de declaratii ale domniei sale de natura sa duca in derizoriu Curtea Constitutionala acestea culminand cu afirmatia conform careia „CCR actioneaza ca o institutie penibila. Si acum regret enorm cresterea TVA “.
De asemenea, Presedintele l-a numit la Curtea Constituționalã pe dl Petre Lãzãroiu, pentru un al doilea mandat, cu încãlcarea prevederilor art. 142, alin. 2 din Constituție, care prevede cã mandatul membrilor Curții nu poate fi reînnoit.
VI.Președintele a încãlcat sistematic principiul neapartenenței politice a persoanei care ocupã funcția prezidențialã și a abandonat rolul constituțional de mediator în stat și în societate.
Președintele a sãvârșit actiuni politice concrete care îl transformã în liderul de fapt al Partidului Democrat-Liberal.
Presedintele Traian Bãsescu i s-a substituit lui Emil Boc nu doar ca Prim-ministru, ci si ca presedinte al PDL. El a luat parte în mod frecvent la reuniunile acestui partid politic, la discutat cu reprezentantii sãi liniile directoare ale politicii economice, sociale etc. În aceste conditii, nici nu poate fi vorba despre impartialitatea si neutralitatea cerute de la un adevãrat Presedinte (art. 84) care ar trebui sã se reflecte în modul în care relationeazã cu toate fortele politice:
Art.84 (1) În timpul mandatului, Presedintele României nu poate fi membru al unui partid si nu poate îndeplini nici o altã functie publicã sau privatã.”
Atitudinea sa este una de flagrant partizanat politic prin participarea activã în viata internã PDL.
Presedintele a actionat în numeroase situatii în mod explicit si direct ca lider al PDL. De exemplu, în ziua de 4 martie 2011, el a participat la Întâlnirea la vârf a Partidului Popular European (PPE), la Helsinki. Seful formal al PDL, Emil Boc, nu a fost invitat. Mai mult, pentru deplasarea Presedintelui în Finlanda s-au folosit resursele financiare si materiale ale statului român, desi reuniunea PPE era, în mod evident, una de partid. Acest aspect a fost recunoscut de purtãtorul de cuvânt al Administratiei Prezidentiale, care a sustinut urmãtoarele: “Deplasarea a fost plãtitã din banii alocati prin bugetul de stat Administratiei Prezidentiale întrucât a fost o deplasare în interes national, si nu una în interes privat”. Aceastã argumentatie aminteste de epoca Partidului stat anterioarã anului 1989, când ideologia oficialã a epocii prevedea faptul cã interesele unui anumit partid politic sunt aceleasi cu interesul national.
De altfel, pe întreg parcursul mandatului, Traian Basescu a avut o atitudine de respingere a dialogului real cu partidele politice, cu exceptia propriului sa partid, PDL, pe care îl laudã, îl sustine si îl conduce în mod autoritar. Traian Bãsescu, actioneaza pe scena politicã a tãrii ca fiind presedintele de facto al PDL, încãlcând astfel flagrant prevederile art. 80 respectiv art. 84 din Constitutie:
Art. 80
“(1) Presedintele României reprezintã statul român si este garantul independentei nationale, al unitãtii si al integritãtii teritoriale a tãrii.
(2) Presedintele României vegheazã la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritãtilor publice. În acest scop, Presedintele exercitã functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate.”
Dl Bãsescu a participat în mod constant la diferite reuniuni cu membrii acestui partid și a participat în mod activ la procesul decizional. Comportamentul sãu a fost în mod evident acela al unui sef de partid, nicidecum al unui presedinte de tarã impartial. Mai mult, Presedintele a participat chiar si la scoala de varã a Organizatiei de tineret a PDL. În fapt, în decursul ultimului mandat Traian Bãsescu a avut cel putin 20 de întâlniri cu lideri marcanti ai PDL, în afara cadrului de consultãri cu partidele parlamentare. Nicio astfel de întâlnire nu a avut loc cu vreunul din partidele aflate la acel moment în opozitie. Atacurile repetate, jignirile si denigrarile aduse liderilor celorlalte culminand cu amenintarile recente la adresa președinților partidelor parlamentare, denota lipsa de neutralitate vadita a Presedintelui Romaniei si reprezinta o sfidare vadita a prevederilor art 8, art 80 alin (2), art 82 alin (2) si art 84. alin (1) din Constitutie.
Învrãjbirea diferitelor categorii sociale
Ignorând cu cinism prevederile constitutionale cuprinse în art. 80 referitoare la rolul presedintelui, Traian Bãsescu a fãcut o practicã din instigarea unor categorii sociale împotriva altora, încercând sã dividã societatea pentru a putea sã acumuleze cât mai multã putere politicã. În acest sens presedintele a fãcut nenumãrate declaratii publice prin care încerca sã determine ura tinerilor împotriva pensionarilor, a salariatilor din sectorul privat fatã de cei de la stat, a pacientilor împotriva medicilor, a pãrintilor împotriva profesorilor etc.
„Si, ca sã fiu plastic -este o imagine care îmi vine în minte acum: statul aratã asa, ca un om foarte gras care s-a cãtãrat în spatele unuia foarte slab si subtirel. Si asta e economia româneascã. Iar cheltuielile uriase ale statului s-au transferat pe cei trei milioane care lucreazã în servicii si în industria româneascã.”
6 mai 2010
„Si vreau sã mai fac o mentiune de ce nu suntem pregãtiti sã dãm satisfactie celor care nu si-au fãcut din cariera militarã o carierã completã, dar au stiut sã întindã mâna la banii statului sã ia câte un miliard de lei la trecerea în rezervã.”
23 ian 2011
Este evident faptul cã acest gen de interventii publice, încalcã rolul Președintelui prevãzut de Constituție, acela de mediere între stat si societate.
VII. Președintele a încãlcat în mod grav prevederile Constituției și principiul fundamental al democrației reprezentative, atunci când declarã cã nu va numi un Prim-ministru din partea USL, chiar dacã aceastã formațiune politicã va obține majoritatea absolutã în Parlament.
Similar declaratiilor referitoare nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale, Presedintele a fãcut si declaratii referitoare la faptul cã nu va respecta viitoarele decizii ale electoratului:
„Eu nu mã joc de-a Constitutia. Ea trebuie cititã corect, iar (articolul -n.r.) 103 se referã la partide, nu la aliante. Aliantele sunt variabile. (Opozitia -n.r.) sã citeascã articolul acesta, sã înteleagã bine ce s-a întâmplat la aceste alegeri (partiale -n.r.) si sã decidã în consecintã. Dacã în interiorul USL este un partid care are 51 la sutã din membrii Parlamentului, nu voi mai chema pe nimeni altcineva (la negocieri -n.r.) decât pe acel partid”
22 august 2011
CONCLUZII
Se poate spune cã Traian Bãsescu a încercat mereu în ultimii 3 ani sã anuleze regimul democratic românesc si prin încãlcãri repetate ale Constitutiei sã îndrepte regimul politic românesc cãtre unul prezidențial de conducere unipersonalã, în care președintele decide totul, prin uzurparea atribuțiilor celorlalte instituții fundamentale.
Cel mai important lucru este însã faptul cã actiunile sale nu doar cã au fost în afara Constitutiei si au fost lipsite de legimitate democraticã dar au si avut drept consecintã scãderea nivelului de trai al populatiei si aruncarea tãrii într-o crizã economicã profundã și prelungitã.
Pânã în prezent, Presedintele nu a rãspuns din punct de vedere politic pentru aceste fapte.
De aceea, considerãm cã un referendum prin care românii sã aibã posibilitatea de a se pronunta asupra continuãrii mandatului dlui Traian Bãsescu este imperios necesar.
Perseverenta dlui Bãsescu în a încãlca Legea fundamentalã, prin repetarea unor fapte abuzive si care afecteazã grav functionarea democraticã a statului de drept, demonstreazã o atitudine iremediabilã a acestuia, ceea ce ne îndreptãteste sã solicitãm suspendarea lui din functie.
