LA MULTI ANI!… Primarul municipiului Bârlad, av. Dumitru Boros, în colaborare cu reprezentantii Garnizoanei Bârlad si ai Cercului Militar local l-au aniversat, ieri, 14 aprilie, pe Gheorghe Voiculescu, cel mai longeviv veteran de rãzboi din municipiul Bârlad. Trebuie spus cã, din peste 91.000 de prizonieri de rãzboi de la Cotul Donului, doar circa 6.000 s-au mai întors în viatã acasã. Nenea Ghitã este unul dintre ei si e mândru de acest lucru. Faptele sale de arme sunt cunoscute pânã la nivelul Ministerului Apãrãrii Nationale, de unde, ieri, a primit o felicitare semnatã de ministrul Nicolae Ionel Ciucã.
La 101 ani, Gheorghe Voiculescu este el însusi o filã de istorie, în adevãratul sens al cuvântului, fiind supravietuitorul celei mai sângeroase si mari bãtãlii din istoria omenirii (Cotul Donului – Stalingrad – 1942-1943), dar si a unei perioade de aproape patru ani de prizonierat în lagãrele de muncã fortatã ale fostei URSS. De ziua lui, sãrbãtoritul si-a primit oaspetii asa cum stie el mai bine: cu o bucurie imensã pe chip si cu povete extrase din existenta sa de peste un secol. Însã, nenea Ghitã (asa cum îi spun cunoscutii) impresioneazã mai mult prin luciditate si mai ales prin dragostea fatã de neam si tarã.
Patriot si crestin: inima lui, tara si Dumnezeu!
Se ridicã în picioare ori de câte ori vorbeste despre faptele de patriotism ale unor fosti camarazi de rãzboi. A plecat pe front cu Regimentul 12 Dorobanti Bârlad si a luptat la Cotul Donului alãturi de nemti, italieni si unguri împotriva Armatei Rosii. Oricât de grele ar fi, amintirile sale din timpul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial sunt încã vii si, la cum le împãrtãseste, par a se fi nãscut acum câteva zile. Cu toate cã merge des la bisericã, unde îsi cautã linistea, spune despre el cã „doar Dumnezeu poate aprecia dacã este sau nu un om credincios”.
„Eu vã multumesc din suflet cã ati venit la mine în aceste momente grele pentru tarã si pentru tot globul. Dar, sã stiti cã nu sunt la fel de grele ca cele pe care le-a trãit omenirea în rãzboi. Nici nu se comparã! De aceea, ar trebui sã fim mai calmi si mai cumpãtati în viata din aceste zile. Îmi aduc aminte cã, în timp ce eram în lagãr, în orasul rus Novoceboksarsk, unde am muncit în mine de cãrbune si var, doi ani la rând, din patru ani fãrã câteva luni de prizonierat, cât am stat acolo, am iesit afarã, în Noaptea de Înviere. Eram eu si un soldat-preot, care era din satul Odaia Bursucani, comuna Grivita si am cântat „Hristos a Înviat!”, în timp ce gardienii rusi ne înjurau. Dar chiar si asa, am supravietuit pentru cã noi, românii, munceam din greu în minã doar cu gândul acasã, la cei dragi si la tara noastrã, unde voiam neapãrat sã ne întoarcem pentru a fi înmormântati! Nici nu voiam sã ne gândim cã murim pe acolo… Am scãpat si de tifos în lagãr, care ni s-a pãrut o glumã fatã de ce trãisem pe front. Atunci a fost greu, nu acum!”, a împãrtãsit Nenea Ghitã.
„Cuvintele sunt de prisos, mai ales când ai în fatã un om care vorbeste atât de frumos fatã de tarã si prin ale cãrui vene curge sânge de român adevãrat. Vã multumesc public, domnule Voiculescu, pentru tot ce ati fãcut pentru România si vã asigur de tot respectul meu si al locuitorilor municipiului Bârlad! Sã vã dea Dumnezeu sãnãtate în continuare si sã vã tinã lângã noi cât mai mult!”, i-a transmis aniversatului primarul Dumitru Boros.
Bine ca nu l-ati vaccinat , ca nu mai avea cine sa dea interviu.