Vasluianul Marian Teletin socheazã lumea culturalã româneascã cu o carte despre infinit si vesnicie dintr-o perspectivã logicã
INCREDIBIL… Cunoscut mai ales ca unul dintre cei mai mari pictori români în viatã, Marian Teletin face un pas în plus si se lanseazã si în literaturã. O face în stilul lui caracteristic cu o carte care reuseste sã socheze. Denumitã „Despre timp si Universul Perpendicular”, cartea este o lucrare de filozofie care exploreazã convergenta dintre gândirea rationalã si conspecte precum infinitul, vesnicia, universuri paralele sau cãlãtoria în timp si încearcã sã ofere o perspectivã logicã a limitelor cunoasterii. Asa cum ne-a mãrturisit autorul, cartea apare ca urmare a unei crize personale, existentiale. Lansarea a avut loc în Bucuresti, în cadrul Festivalului „Book Fest”, la Romexpo, în data de 7 iunie, si s-a bucurat de prezenta unui numãr mare de admiratori. La lansare, Marian Teletin socheazã încã o datã audienta si le spune celor prezenti sã nu citeascã ceea ce a scris el. Efectul a fost unul exact invers, iar printre cei care au citit si înteles aceastã carte se numãrã si matematicianul Ion Mãxineanu, cel care pune bazele structurii de rezistentã a avionului militar românesc IAR-93.
Pentru cultura româneascã si nu numai, numele de Marian Teletin este asociat artelor plastice. Cunoscut ca unul dintre cei mai mari pictori români în viatã, Marian Teletin reuseste sã socheze viata culturalã din România prin lansarea unei cãrti intitulate „Despre timp si Universul Perpendicular”. La lansare, Teletin îsi îndeamnã cititorii sã nu citeascã aceastã carte pe motiv cã este aproape imposibil de înteles. „De la ce a pornit aceastã carte?! Oh, Doamne! Rareori mi s-a întâmplat sã vreau sã spun ceva si sã nu-mi iasã niciun cuvânt din gurã. Adicã sã nu stiu despre ce e vorba, ce vreau sã spun. Cartea asta este ca urmarea unei crize personale, o crizã existentialã, ca sã zic asa. O crizã, si hai sã folosesc un cuvânt mai ciudat asa, epistemologic, o crizã a cunoasterii. Am ajuns la o vârstã, zic eu, respectabilã, mãcar din punct de vedere numeric, 74 de ani si am ajuns la concluzia cã am înteles foarte putin ce se întâmplã în univers în general. Plecând de la legile fizice si la toate lucrurile pe care le vãd în jurul meu, din punct de vedere social, politic si asa mai departe, am ajuns la concluzia cã am înteles foarte putin. Cartea este scrisã pe fondul acestei tensiuni interne. N-am vrut sã public cartea asta, pentru cã mi-am dat seama cã este scrisã, în primul rând, cu un limbaj filozofic, dublat de un limbaj legat de fizica relativistã. Apare ca urmare a unei conceptii filozofice, apartinând unui filozof scotian, David Hume, care, în mentalitatea lui si chiar în exprimãrile lui, care au rãmas scrise, si-ar fi dorit sã facã un studiu filozofic plecând de la ultimele descoperiri în stiinta momentului. Si la data respectivã fizica newtonianã era vârf de lance. Eu am agreat stilul ãsta al lui si am încercat sã-mi explic ce se întâmplã în jurul meu apelând la stiintã. Am fãcut un fel de joc al ratiunii. Am zis hai sã vedem dacã din punct de vedere rational, din dotarea noastrã naturalã, ce ne-a lãsat Dumnezeu, putem sã ne elucidãm niste mistere. Nu mi-a iesit asta pânã la urmã. Si asta e si concluzia cãrtii, cã nu mi-a iesit. Concluzia este destul de brutalã, contundentã, dar este imposibil dupã pãrerea mea ca rational, sã poti sã ajungi la adevãrul absolut. Nu ai nicio sansã. Singura variantã în care poti sã ajungi sã ai niste adevãruri întipãrite în minte este numai prin alte cãi”, spune Marian Teletin atunci când îsi motiveazã scrierea cãrtii.
Perfectiunea si adevãrul absolut, concepte cãtre care omul doar tinde, fãrã sã le poate atinge
Unul dintre subiectele abordate de cartea scrisã de Marian Teletin sunt conceptele cãtre care omul tinde fãrã a le putea atinge vreodatã. „Noi stim cã, de exemplu, tindem cãtre un adevãr absolut, tindem cãtre perfect, dar niciodatã nu reusim sã le atingem, pentru cã asta este natura umanã, asta este umanitatea, asta e omul. Cartea este foarte comicã, as putea spune. La lansarea de carte, am insistat si am am precizat, în mãsura în care am reusit si cred cã mi-a iesit treaba, sã-i determin cei care au venit la eveniment sã nu citeascã cartea. Am fãcut ca Tudor Musatescu în „Titanic Vals”. Adicã nu îmi cititi cartea. Fãrã sã vreau, am realizat cã formula adoptatã de autorul pomenit functioneazã perfect si acum. Omul e ambitios. Cum adicã sã nu o citim? A avut efectul invers. Toatã lumea vrea sã citeascã aceastã carte pentru cã au auzit cã e o carte care nu poate fi cititã”, mai spune Marian Teletin.
Matematicianul Ion Mãxineanu, printre cititorii care au înteles cartea lui Marian Teletin
Printre cei care au dorit sã citeascã „Despre timp si Universul Perpendicular” a lui Marian Teletin se numãrã si matematicianul Ion Mãxineanu, cel care cel care pune bazele structurii de rezistentã a avionului militar românesc, înainte de Revolutie. „Am vorbit cu domnul Lulu, care are un prieten bun, un profesor universitar, profesor de matematicã, actualmente pensionar (84 de ani – n.r.), care a citit cartea si care mãrturiseste cã vrea sã întâlneascã cu mine sã stãm de vorbã. Deci ar fi un posibil cititor al cãrtii care ar fi citit-o si ar fi înteles mãcar o parte. Revenind la carte, trebuie sã tragem o concluzie si sã nu vã imaginati cã aceastã carte intrã în sfera absurdului absolut. Are si ea un rol. Adicã eu mi-am imaginat dacã public o astfel de carte ea o sã aibã un oarecare impact pozitiv asupra unora, cîtiva, cîti ori fi. Concluzia pe care am spus-o mai înainte este cã pãrerea mea personalã este cã, din punctul de vedere rational, este imposibil sã ajungi sã cunosti adevãrul absolut. Noi tragem decât niste concluzii superficiale cu privirea ce se întâmplã în jurul nostru, cu privirea la relatiile dintre noi, cu privirea la cum functioneazã Universul din punct de vedere al legilor fizice. Pãrerea mea este cã totul este într-o bulã de relativism absolut.
Legile fizicii si transcedentalul în volumul „Despre timp si Universul Perpendicular” si cum se rãsfrâng acestea în arta lui Marian Teletin
Spre finalul discutiilor purtate cu Marian Teletin, acesta explicã modul în care a fost scrisã cartea sa. „A existat un un logician mare, Gödel s-a numit, care a avut o teorie foarte interesantã cu privire la completitudine si incompletitudine. Am folosit niste termeni care, mã rog, tin de mai mult de logicã, filosofie, dar am ajuns la concluzia cã existã adevãr într-un anumit sistem formal. Adicã ce înseamnã un sistem formal? Într-un anumit univers în care functioneazã o anumite legi. Cum suntem noi? Noi trãim într-un univers în care functioneazã legea atractiei universale, legea lui Newton, teoria relativitãti si asa mai departe. Dar existã sisteme formale în care functioneazã legislativ. Si atunci un adevãr în sistemul initial posibil este neadevãr în sistemul initial de rang superior. Cum se leagã? Se leagã foarte bine, dar trebuie sã dau o explicatie aici. Deci, eu nu pictez, n-am rãmas în pictura aia care exista pe vremea scolii de la Barbizon sau perioada, hai sã vin mai încoace, perioada mai modernã cãtre pictura contemporanã. Eu n-am rãmas în faza aia. Am trecut într-o fazã în care imaginea, arta vizualã, îmi transmite ceva interior, din punct de vedere spiritual. Deci toate lucrurile mele pe care le fac si le-am fãcut în ultimul timp, sunt legate de niste trãiri interioare ale mele. În momentul în care încep sã pictez, încep sã studiez un univers vizual. Si universul ãla vizual îmi creeazã tot felul de imagini si de întrebãri. Evident, în urma întrebãrilor se pot naste rãspunsuri, dar, de cele mai multe ori, rãmâi cu întrebarea si cu senzatia cã n-ai priceput nimic. În orice caz, excursia vizualã, care de fapt este o excursie spiritualã pentru mine, are legãturã destul de strânsã cu partea asta a artei vizuale, cu pictura. Dar hai sã finalizez treaba cu cartea. Deci, ajungând la ideea lui Gödel, cã trebuie sã existe si un sistem formal de rang superior, iar rang superior peste gândirea umanã este transcendentul. Transcendența, da. Deci, numai transcendental omul poate sã ajungã la niste adevãruri, dar nu prin ratiunea proprie, ci prin revelatie. Deci prin revelatie, adicã primesti informatia fãrã sã o rationalizezi tu personal. În mod frecvent, astfel de revelatii le întâlnim în crestinimsul nostru si asa ajung unii sã fie acuzati ca fiind mistici. Crestinismul nostru, dacã stai si te gândesti, este un este un sistem formal de rang superior. Un crestin adevãrat poate sã aibã o întelegere mult superioarã fatã de un om strict rationalã. Si poate tocmai acest lucru este un impediment la a întelege astfel de oameni. Faptul cã sunt foarte rari si nu toti ne lovim de ei. Poate dacã avem ocazie odatã în viatã, unii dintre noi sã ne lovim de o astfel de persoanã, sã discutãm cu o astfel de persoanã, sã încercãm sã întelegem ceea ce ne comunicã acea persoanã, atunci poate reusim sã trecem peste rationament. Aceste lucruri au dus si la titlul cãrtii, «Despre Timp si Universul Perpendicular». Si tot în carte veti gãsi explicatia de ce un univers perpendicular si nu unul paralel”, încheie Marian Teletin.
