Urmașele Elenei Cuza Solescu, păstrătoare ale tradițiilor populare din zonă și custozi ai palatului domnesc

VREDNICE… Încă din vechime, comuna Solești se poate mândri cu oameni destoinici, care au contribuit decisiv la formarea statului român. Un astfel de exemplu este familia Solescu-Rosetti, cea care a pus umărul serios la Unirea Principatelor. Elena Cuza, vlăstar al acestei familii vechi, a fost femeia puternică din spatele bărbaților care au condus mai întâi Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești și de la 24 ianuarie 1862, România. În această filă de aur a istoriei țării noastre o regăsim mai întâi pe prima doamnă a României, care a uimit prin puterea ei de a ierta, dar în special de a fi mamă. Astăzi, de 8 Martie, când sărbătorim Ziua Internațională a Femeii și Ziua Națională a Mamei, nu avem cum să nu o pomenim pe această minunată mamă, care de pe dealul Soleștiului încă mai veghează județul Vaslui. După modelul primei doamne, soleștencele au dus mai departe tradiția acestui loc și iată că și-n zilele noastre sunt femei de ispravă, care parcă au ceva din felul de a fi al Elenei Cuza. La Solești nici nu se putea ca primar să nu fie o femeie, iar Mona Bujor este exemplul de cum trebuie să fie o femeie în administrația publică locală. Și dacă am pomenit de Solești, Elena Cuza, Unire și primar, Mona Bujor are un regret că în toți acești ani de când a fost primar nu a reușit să renoveze palatul familiei Solescu-Rosetti și speră ca în următorii patru ani să finalizeze acest proiect de suflet. “De 24 ianuarie când sărbătorim Unirea Mică, de 9 aprilie când cinstim memoria Elenei Cuza, mă apasă un sentiment greu când mă uit în curtea cu salcâmi japonezi cum palatul se degradează, cărămidă cu cărămidă. Am făcut tot ce mi-a stat în putere și aproape că am ajuns la un consens cu moștenitorii familiei Solescu-Rosetti, respectiv să cumpărăm, cu sprijinul Consiliului Județean Vaslui, această importantă proprietate și s-o redăm circuitului istoric al țării. Nu mă las până nu văd acest palat cum strălucește din nou și cum vin trăsurile la balul principeselor, cum ar trebui să fie în fiecare an, pe 17 iunie, când sărbătorim ziua de naștere a primei doamne”, spune Mona Bujor, primarul comunei Solești. Cum ziua de 8 Martie e aproape de moșii de iarnă, pe femeile din Soleșt le găsești la muncă. Fiindcă trebuie spus, că aici, în comunitatea lor, femeile au o misiune sfântă: păstrează și conservă tradițiile vechi de sute de ani. Iarna le găsim demosntrându-și măiestria în fața războiului de țesut sau a împletitului la șezătorile încă organizate în comunitate, iar vara la câmp ori în stâni cu oile. Tot la șezători, doamnele și domnișoarele din comună își demonstrează talentul în bucătărie, la făcut sarmale sau plăcinte. “Se apropie o sărbătoatre creștină importantă, cea a pomenirii celor 40 de sfinți. Ne pregătim pentru șezătoare cu sarmale și plăcinte, dar și cu sfinți și, de ce nu, și cu 40 de păhărele, așa cum este tradiția, mai ales că, printre noi, vor fi și destui bărbați”, spunea Floarea Grigoruț, unul dintre meșterii populari care au ajuns să fie cunoscuți în toată Moldova și chiar peste hotare.

Despre comuna Solești se pot spune multe mai ales că vorbim de o comuna plină de istorie și locul unde își dorm somnul de veci marii familiei Rosetti-Solescu. Astăzi, soleștenii se pot lăuda ca fiind “custozi” ai moștenirii celei mai de preț ai bunilor și străbunilor noștri, tradițiile populare. Femeile din comunitate sunt garantul că totul se face ca la carte și ele sunt motorul care a creat aici o mică comunitate a meșterilor populari, care duc cu mândrie numele Soleștiului mai departe. Unul dintre cei mai cunoscuți meșteri populari din comuna Solești este Floarea Grigoruț, cea care duce mai departe tradiția costumului popular. “În primul rând, mă bucur că sunt locuitor al unui comune frumoase, plină de cultură și istorie. Mă bucur și că am descoperit aici femei harnice, femei ce iubesc și păstrează tradițiile. Eu sunt unul din meșterii populari care face acest lucru și am învățat să țes fote pentru costumele populare și să cos cămășile. Am învățat acest lucru încă din copilărie, alături de mama și bunica mea dar, am început să o fac profesionist abia după ce am intrat în Ansamblul Soleștenii. Acolo am descoperit că aveam nevoie de costume populare așa că m-am apucat să le fac. Acum mi-aș dori ca și tinerele fete din comună să vină să învețe meșteșugul acesta dar, vin, le place ce văd și nu se mai întorc. Și asta pentru că internetul este mai puternic decât tradițiile strămoșilor. Sunt bucuroasă totuși că această tradiție nu se va pierde, odată cu mine pentru că sunt câteva doamne mai tinere care s-au arătat interesate și chiar una dintre ele lucrează acum singură fotele”, spune Floarea Grigoruț.

Iuliana Prăjică, soleșteanca venetică din Onești, îndrăgostită de comuna care a “înfiiat-o”

Pe Iuliana Prăjică am cunoscut-o în Târgul de Primăvară organizat de Primăria Municipiului Vaslui în Centrul Civic, la un stand plin de mărțișoare făcute chiar de mâna ei. Spune despre ea că s-a născut la Onești, a trăit în municipiul Vaslui și, de câțiva ani, s-a mutat la Solești. “Mă număr printre meșterii populari din comuna Solești chiar dacă am ajuns aici în urmă cu patru ani. Am descoperit aici oameni minunați și foarte primitori. Cu ajuorul primarului Mona Bujor am reușit să intru în Ansamblul Soleștenii. Mi-a plăcut și îmi place la Solești și mă simt aici ca în mijlocul unei mari familii. Plus că am găsit aici femei harnice și săritoare. De fiecare dată când am dat de greu, am găsit la acestea un sfat și un ajutor. Mai ales la tanti Floarea (Floarea Grigoruț – n.r.), cea pe care o cunosc toți soleștenii, vasluienii și nu numai. Pe acestea o întreb atunci când nu știu să fac ceva sau când am nevoie de o rețetă pentru a găti ceva special, la Sărbători. Mă împac foarte bine cu ea și am foarte multe de învățat de la tanti Floarea. Atunci când ceva nu-mi iese sau ceva nu știu, pun mâna pe telefon și o sun. De fiecare dată îmi oferă un sfat sau o soluție. Plus că, de la aceasta înveți, mai ales, să fii om. Și așa sunt toți soleștenii: oameni săritori, harnici, oameni calzi și cu o inimă mare”, spune Iuliana Prăjică.

Mădălina Pivniceru, mândră că e soleșteancă

SOLEȘTEANCĂ MÂNDRĂ… Chiar dacă spune că este unul din meșterii populari din comuna Solești, Mădălina Pivniceru are și preocupări mai “contemporane”. Aceasta ne arată secretele culturii de lavandă, plantă de care s-a îndrăgostit în urmă cu câțiva ani. Pe Mădălina am găsit-o, alături de Iuliana Prăjică, la Târgul de Primăvară din Centrul Civic al municipiului Vaslui, la un stand unde vindea produse obținute din lavandă și produse apicole. La aceasta am găsit mierea cu nuci, mierea cu lavandă, mierea cu cătină sau mierea de salcâm sau polifloră. “Sunt o mândră soleșteancă, profesor de educație fizică și sport ca meserie dar ca și pasiune, apicultura. Datorită soțului, în urmă cu trei ani, am descoperit lavanda, plantă de care m-am îndrăgostit după ce i-am descoperit beneficiile. Acum, am reușit să îi cunosc tainele și am venit la târg cu diferite produse obținute cu ajutorul lavandei, de la apa de lavandă, la săpunul de lavandă sau uleiuri obținute din lavandă. Și așa cum vă spuneam, sunt o mândră soleșteancă pentru că, pe lângă faptul că Soleștiul este satul meu natal, aici găsești oameni muncitori și harnici. De aceea, în comuna noastră ai să găsești mulți producători, dar și la fel de mulți meșteri populari. Suntem o comună plină de tradiții și de istorie”, spune Mădălina Pivniceru.