Unde sunteti, prieteni?

PRIETENUL ADEVÃRAT… Caut o clipã frumoasã sã pot desprinde din mine o întâmplare pe care am trãit-o, zic eu, în amintirea prietenilor multi de altãdatã, formând chiar un clopot de bucurie ce sunã clinc, clinc, precum jucãriile care înveselesc, în mine. Am rãmas în urmã cu multe, dar mã ridic si desprind clipa asta de care vorbesc si care stã în asteptare si mã asteaptã sã mã împrietenesc cu ea, ca sã reusim împreunã sã reinventãm prietenia. Stau în timpurile acestea în noi cadavrele prieteniilor rãmase amintire si atât, lângã noi si ne trag de mânecã sã ne amintim de ele. Nu mai are nimeni timp de sentimentale prietenii în care sufletul îti zboarã alb în nebãnuite si imposibil de descris mângâieri pe suflet. De aceea avem mai toti sufletul nãuc, zbuciumat si trist. Nu-l mai mângâie cu adevãrat nimeni si nimic. Trãim într-o lume strãinã de noi, dar nu spunem nimic. Nu avem timp nici de asta. În universul meu de femeie, iubirea este indispensabilã, am nevoie acutã de ea, chiar si atunci când sunt ascunsã în pãmânt si nu zãresc lumina. Si acolo iubirea mã gâdilã pe la urechi si-mi spune vreun cuvânt ce ma face sã zâmbesc. Iubirea si prietenia. A venit timpul sã le inventãm, pentru cã nu le mai avem. Dar cât de frumoase sunt ele în amintire! Cu starea asta mi-am deschis telefonul si am dat de cuvintele Preasfintitului Ignatie de la întâlnirea cu tinerii ortodocsi din Parcul Copou, din acest weekend de sfârsit de august. O sã le scriu si o sã vã las cu ele. Eu am spus mereu pânã acum cã Maica Domnului este cea mai bunã prietenã a noastrã. Dar cred cã a venit timpul sã simt si eu, si voi, cã în neprietenia si neiubirea din lumea de azi, solutie, salvarea, adevãratul prieten ne este Iisus Hristos. Cuvintele Preasfintitului au adus acum, în mine, starea aceea din noaptea de Paste, când la sfârsitul filmului despre viata Mântuitorului, simteam si trãiam ceea ce nu poti exprima în cuvinte, ci doar simti. Cred cã si voi ati avut parte de asta.

Haideti sã facem în asa fel, aici, pe pagina de ziar, ca vorbele ce au ajuns de pe scena din Copou pânã la noi, sã ne pecetluiascã prietenia cea mai valoroasã din lume. „Noi nu putem trãi unul fãrã celãlalt. Si nu la nivelul vorbelor, al întâlnirilor, ci pur si simplu avem nevoie de prezenta fizicã a celui pe care îl iubim”. Si apoi PS Ignatie vorbeste de prieteniile virtuale, despre care, ne asigurã, cã nu tin. „O prietenie nu se poate concretiza decât într-un cadru foarte real, fatã cãtre fatã”, spune apoi si ne dã o solutie: „As vrea sã vã vorbesc despre un prieten adevãrat, asa cum poate fiecare dintre voi vi-l imaginati. Este un prieten aflat la dispozitia voastrã permanent, nelimitat. Nu va tine cont în niciun fel de slãbiciunile voastre, de neputintele voastre, de modul cum voi gânditi, de mentalitatea si, poate de ezitãrile în credintã pe care voi le aveti. Este un prieten pe care nu îl intereseazã lucrurile acestea. Vã ia exact asa cum sunteti voi”.

„Aceasta este adevãrata dragoste”

DRAGOSTE…Un episcop stie mai bine ca oricine cã dintre toate sentimentele pe care Dumnezeu le sãdeste în inima oamenilor, prietenia este cea mai beneficã iubire ce îi salveazã cu adevãrat: „Un prieten nu va scoate cu penseta defectele tale, nici anumite deficiente, dimpotrivã, parcã le va acorda circumstante atenuante si va gãsi o semnificatie tuturor acestora pentru cã iubirea care se aflã în spatele prieteniei este cea care transformã orice relatie dintre oameni în ceva minunat, extraordinar. Prietenul acesta este cel care îsi va face timp pentru voi. Este, nelimitat, la dispozia voastrã. Acest Prieten este si cel care si-a dat viata pentru voi, s-a rãstignit pentru voi. În Evanghelie se spune cã adevãratul prieten este cel care îsi dã viata pentru tine. Aceasta este adevãrata dragoste. Nu poti spune cã iubesti pe cineva, iar tu nu manifesti un strop de jertfã pentru acea persoanã. Când vã împrieteniti cu cineva, cei din anturajul vostru vor spune, inevitabil, cã „începi sã semeni cu prietenul tãu”- parcã ai preluat ceva din trãsãturile lui, din caracteristicile lui… Poate ati întâlnit tineri cãsãtoriti, care seamãnã foarte bine. De ce? Pentru cã aceasta este lucrarea atât de frumoasã si de minunatã a prieteniei. Preluãm ceva din trãsãturile prietenului nostru. Acest lucru l-a fãcut Prietenul despre care vã vorbesc. Si acesta este Iisus Hristos…A devenit om ca fiecare dintre noi, a suferit, a plâns, a flãmânzit si, mai presus de toate, si-a dat viata pentru noi…”. Aici mã opresc din transcrierea cuvintelor Preasfintitului Ignatie si adaug eu. Nu aveam de gând ca acest articol sã fie astfel. Chiar cãutam solutii pentru reinventarea prieteniei si iubirii dintre noi, oamenii, dar rãspunsul la toate întrebãrile mele de azi l-a dat Preasfintitul si tema conferintei „Mã simt totusi singur, desi am mii de prieteni virtuali”. Eu n-am putut continua altfel drumul spre …prietenie, decât asa. Si nu pot sfârsi fãrã sã spun celor care au trãit evenimentul dedicat tinerilor. Venim si noi cu voi… Cei din urmã, pot fi cei dintâi, nu?