Un Vaslui al salariului minim si altul al lefurilor de 20.000 de lei brut. Inspectia Muncii pune extremele fatã în fatã: peste 10.000 de contracte la un capãt, numai 117 la celãlalt

21% DIN SALARIATII DIN JUDET AU SALARIUL MINIM… În Vaslui, salariul minim este o realitate pentru peste 10.000 de contracte de muncã. La celãlalt capãt al pietei salariale, lefurile de cel putin 20.000 de lei brut apar în numai 117 contracte. Aproape 87 la unu. Aceasta este diferenta dintre cele douã categorii, potrivit datelor oficiale obtinute de „Vremea Nouã” de la Inspectia Muncii. Un contrast care devine si mai interesant atunci când privim întreaga piatã a muncii din judet. La 30 septembrie 2026, în evidentele institutiei figurau 56.580 de contracte individuale de muncã active, dintre care 8.824 cu timp partial. Din cele 47.756 de contracte cu normã întreagã, 10.155 aveau un salariu de bazã brut de 4.325 de lei, peste 31.000 se situau între 4.326 si 9.999 de lei, iar alte 3.329 între 10.000 si 19.999 de lei. Numai 117 atingeau sau depãseau pragul de 20.000 de lei brut. Sunt diferente care nu pot fi ignorate, dar nici transformate automat într-o imagine completã a veniturilor vasluienilor. Contractele nu sunt totuna cu persoanele, iar salariul de bazã nu reprezintã întotdeauna întregul cîstig lunar. Mai mult, cele patru intervale salariale comunicate nu acoperã 3.080 de contracte cu normã întreagã, fãrã ca rãspunsul institutiei sã lãmureascã aceastã diferentã. Inspectia Muncii nu a furnizat nici informatii despre ocupatiile si localitãtile în care se înregistreazã cele mai mari salarii. Asa cã stim cât de rare sunt lefurile de 20.000 de lei brut, dar nu si cine le plãteste, pentru ce meserii sau unde se gãsesc aceste locuri de muncã. Într-un Vaslui în care salariul minim apare în peste 10.000 de contracte, vârful pietei salariale rãmâne, deocamdatã, fãrã nume si fãrã adresã.

Piata salarialã din judetul Vaslui are douã capete foarte diferite, iar datele comunicate de Inspectia Muncii aratã cât de mare este distanta dintre ele. La sfârsitul lunii septembrie 2026, pentru fiecare contract cu un salariu de bazã de cel putin 20.000 de lei brut existau aproape 87 de contracte la nivelul de 4.325 de lei. Nu vorbim despre o comparatie între douã profesii sau între douã categorii de angajatori, ci despre distributia contractelor cu normã întreagã înregistrate în judet. Nivelul de 4.325 de lei reprezintã salariul de bazã minim brut pe tarã garantat în platã, aplicabil de la 1 iulie 2026 pentru un program normal de lucru, potrivit Hotãrârii Guvernului nr. 146/2026. În termeni de remunerare, 20.000 de lei brut înseamnã de peste 4,6 ori valoarea salariului minim. Dar raportul dintre numãrul contractelor este mult mai dezechilibrat. Cele 10.155 de contracte de la nivelul salariului minim reprezintã aproximativ 21,3% din totalul celor cu normã întreagã. Cele 117 contracte din categoria superioarã reprezintã numai 0,25%. Altfel spus, aproximativ unul din cinci contracte cu normã întreagã avea înscris un salariu de bazã de 4.325 de lei, în timp ce numai unul din aproximativ 408 ajungea la cel putin 20.000 de lei brut. Totusi, cele 117 contracte nu reprezintã neapãrat 117 persoane distincte, dupã cum nici cele 10.155 de contracte de la nivelul inferior nu trebuie transformate automat în tot atîtia salariati. Datele se referã la raporturi de muncã, iar o persoanã poate avea mai multe contracte. Mai existã o precizare importantã: pragul de 20.000 de lei nu este salariul maxim din Vaslui, ci limita de la care începe cel mai ridicat interval comunicat de Inspectia Muncii. Un contract poate avea un salariu de bazã de 20.000 de lei, dar si unul mai mare. Cât de mare, documentul nu spune.

Douã treimi din contracte, între salariul minim si pragul de 10.000 de lei

Între cele douã extreme se aflã grosul contractelor cu normã întreagã din judet. Inspectia Muncii a raportat 31.075 de contracte cu salarii de bazã brute cuprinse între 4.326 si 9.999 de lei. Este categoria dominantã, reprezentând aproximativ 65,1% din totalul celor cu normã întreagã. La prima vedere, informatia pare suficientã pentru a contura zona în care se concentreazã salariile. În realitate, intervalul este atât de larg încât ascunde diferente considerabile. Un contract de 4.400 de lei si unul de 9.800 de lei sunt incluse în aceeasi grupã, desi remuneratiile diferã cu 5.400 de lei brut. Nu putem afla din aceastã centralizare câte contracte sunt înregistrate imediat deasupra nivelului de 4.325 de lei si câte se apropie de 10.000 de lei. Or, tocmai aceastã distributie ar fi permis o imagine mai clarã a salariilor din judet. Una este ca majoritatea contractelor sã fie concentrate la limita inferioarã a intervalului si cu totul alta ca o parte importantã sã se apropie de limita superioarã. Datele permit identificarea intervalului în care s-ar situa mediana salariilor de bazã ale contractelor cu normã întreagã, dar nu si calcularea valorii sale exacte. Chiar dacã cele 3.080 de contracte neîncadrate explicit în transele comunicate ar avea salarii sub limita inferioarã a intervalului de 4.326-9.999 de lei, pozitiile centrale ale distributiei ar rãmâne în aceastã categorie. Totusi, nu stim dacã salariul median ar fi mai aproape de 4.326 sau de 9.999 de lei. Nu se poate calcula nici salariul mediu, deoarece cunoastem doar limitele intervalelor si numãrul contractelor, nu salariul efectiv înscris în fiecare dintre ele. Aceasta este una dintre limitele majore ale rãspunsului oficial. Categoria care cuprinde aproape douã treimi din contractele cu normã întreagã este, în acelasi timp, categoria despre care stim cel mai putin în privinta distributiei interne a remuneratiilor.

De la 10.000 de lei brut în sus, piata salariilor din Vaslui se îngusteazã brusc

Dacã prima categorie salarialã concentreazã peste 10.000 de contracte, iar cea de-a doua peste 31.000, de la pragul de 10.000 de lei brut numãrul lor scade puternic.

În intervalul 10.000-19.999 de lei, Inspectia Muncii a identificat 3.329 de contracte cu normã întreagã. Acestea reprezentau aproximativ 7% din totalul judetean. Adãugând cele 117 contracte de cel putin 20.000 de lei brut, rezultã 3.446 de contracte care ating sau depãsesc nivelul de 10.000 de lei. Ponderea lor este de aproximativ 7,2% din toate contractele cu normã întreagã. Altfel spus, în evidentele analizate, categoria salariilor de bazã de minimum 10.000 de lei este de aproape nouã ori mai putin numeroasã decât intervalul 4.326-9.999 de lei. Dar nici pragul de 10.000 de lei nu poate fi transformat într-o granitã între profesii sau categorii sociale. Documentul nu precizeazã ce ocupatii sunt remunerate la aceste niveluri si nici dacã asemenea contracte sunt concentrate în anumite domenii. Mai mult, intervalul 10.000-19.999 de lei este el însusi foarte larg. Nu stim câte dintre cele 3.329 de contracte se aflã imediat peste 10.000 de lei si câte se apropie de 20.000 de lei. Iar pentru cele 117 contracte din categoria superioarã, informatiile sunt si mai putine: stim câte sunt, dar nu cât de mari sunt salariile, unde se plãtesc si pentru ce ocupatii.

Inspectia Muncii, pusã în dificultate de propriile cifre: 3.080 de contracte fãrã încadrare salarialã

Dincolo de diferentele dintre salarii, centralizarea transmisã de Inspectia Muncii ridicã o problemã care meritã tratatã separat. Cele patru intervale salariale comunicate însumeazã 44.676 de contracte. Numai cã totalul contractelor cu normã întreagã, raportat pentru aceeasi datã, este de 47.756. Rãmâne o diferentã de 3.080 de contracte, adicã aproximativ 6,4% din totalul celor cu normã întreagã. Nu este o diferentã rezultatã din rotunjirea procentelor, ci apare direct din adunarea valorilor transmise de institutie: 10.155 de contracte la 4.325 de lei, 31.075 între 4.326 si 9.999 de lei, 3.329 între 10.000 si 19.999 de lei si 117 în categoria de cel putin 20.000 de lei. De ce nu se regãsesc cele 3.080 de contracte în aceastã împãrtire? Rãspunsul oficial nu lãmureste problema. Nu precizeazã dacã existã alte categorii salariale, dacã anumite contracte au fost excluse din centralizare sau dacã diferenta provine din modul de extragere si prelucrare a informatiilor. În lipsa unei explicatii, aceste contracte nu pot fi atribuite niciuneia dintre categoriile deja prezentate. Ar fi gresit, de exemplu, sã considerãm automat cã toate au salarii sub 4.325 de lei. Documentul nu sustine o asemenea interpretare. Problema conteazã inclusiv atunci când încercãm sã întelegem cât de reprezentative sunt ponderile calculate. Cele 10.155 de contracte de la nivelul de 4.325 de lei reprezintã 21,3% din totalul celor cu normã întreagã, dar 22,7% din contractele acoperite efectiv de cele patru intervale salariale comunicate. Ambele procente sunt corecte matematic, însã rãspund la întrebãri diferite. Pentru a evita confuziile, analiza de fatã foloseste drept reper totalul oficial de 47.756 de contracte cu normã întreagã si semnaleazã separat diferenta neexplicatã. Nu înseamnã cã valorile comunicate pentru cele patru intervale sunt neapãrat eronate. Înseamnã cã informatiile sunt insuficiente pentru a descrie fãrã rezerve întreaga structurã salarialã a judetului.

Privatul dominã piata muncii din Vaslui. Dar cine dã salariile cu adevãrat mari?

Unul dintre contrastele care ar fi meritat analizate este cel dintre salariile plãtite de angajatorii privati si cele din sectorul de stat. Inspectia Muncii a comunicat numãrul contractelor dupã forma de proprietate a angajatorului, însã nu a corelat aceastã informatie cu intervalele salariale. La 30 septembrie, în categoria proprietãtii private figurau 35.103 contracte individuale de muncã, reprezentând aproximativ 62% din totalul judetean. În categoria proprietãtii de stat erau înregistrate 20.888 de contracte, adicã aproximativ 36,9%. Alte 586 de contracte apartineau angajatorilor cu proprietate mixtã, iar trei celor cu proprietate cooperatistã. Privatul avea, prin urmare, cu 14.215 contracte mai mult decât categoria proprietãtii de stat. În privinta contractelor cu normã întreagã, diferenta era de 12.919: 30.062 în privat, fatã de 17.143 la stat. Aceastã împãrtire descrie ponderea celor douã categorii de angajatori în evidentele Inspectiei Muncii, dar nu spune însã nimic direct despre nivelul salariilor. Nu stim, spre exemplu, câte dintre cele 10.155 de contracte de la 4.325 de lei brut apartin firmelor private si câte angajatorilor de stat. Cum, de asemenea, nu stim nici cum sunt împãrtite cele 3.329 de contracte din intervalul 10.000-19.999 de lei. Aceeasi necunoscutã apare în cazul celor 117 contracte de cel putin 20.000 de lei brut. Ar fi tentant sã asociem salariile foarte mari cu anumite tipuri de angajatori, dar o asemenea afirmatie ar avea nevoie de dovezi. Simplul fapt cã privatul concentreazã mai multe contracte nu demonstreazã cã detine si cele mai multe contracte din categoria salarialã superioarã. O comparatie relevantã ar fi presupus cel putin distributia contractelor din fiecare interval salarial dupã forma de proprietate. În lipsa ei, putem spune câte contracte sunt în privat si câte la stat, dar nu si care dintre cele douã categorii plãteste mai frecvent salarii de 10.000 sau 20.000 de lei brut.

Învãtãmântul, comertul si sãnãtatea dominã clasamentul contractelor

Inspectia Muncii a transmis si distributia contractelor pe domenii de activitate economicã. Aceasta permite identificarea sectoarelor în care sunt înregistrate cele mai multe raporturi de muncã, dar nu si stabilirea salariilor plãtite în fiecare dintre ele. Primul loc în judetul Vaslui era ocupat, la 30 septembrie 2026, de învãtãmânt, cu 8.589 de contracte active. Comertul urma foarte aproape, cu 8.515. Diferenta dintre cele douã domenii era de numai 74 de contracte. Pe locul al treilea se afla sãnãtatea si asistenta socialã, cu 7.426 de contracte, urmate de industria prelucrãtoare, cu 5.916, si constructii, cu 5.454. Împreunã, aceste cinci domenii concentrau 35.900 de contracte, aproximativ 63,4% din totalul judetean. Altfel spus, aproape douã treimi dintre contractele active se regãseau în numai cinci mari categorii de activitate. Clasamentul continuã cu administratia publicã, apãrarea si asigurãrile sociale din sistemul public, unde figurau 3.671 de contracte. Transporturile si depozitarea aveau 3.401, iar agricultura, silvicultura si pescuitul, 3.400. Numai un contract despãrtea ultimele douã domenii în centralizarea de la sfârsitul lunii septembrie. Activitãtile profesionale, stiintifice si tehnice aveau 2.224 de contracte, iar hotelurile si restaurantele, 1.762. În categoria altor activitãti de servicii figurau 1.719 contracte. La celãlalt capãt al distributiei se aflau activitãti cu un numãr mult mai mic de contracte: informatiile si comunicatiile, cu 288, intermedierile financiare si asigurãrile, cu 277, sau tranzactiile imobiliare, cu 256. Aceste diferente oferã o imagine asupra structurii angajãrii prin contract individual de muncã, dar nu trebuie confundate cu importanta economicã a fiecãrui sector. Un domeniu poate avea relativ putini angajati si totusi sã genereze o valoare economicã importantã. Invers, un numãr mare de contracte nu înseamnã automat salarii ridicate. Existã si o limitã metodologicã: clasificarea CAEN indicã activitatea economicã a angajatorului, nu profesia fiecãrei persoane angajate. Un specialist IT care lucreazã într-o firmã industrialã poate apãrea în categoria industriei prelucrãtoare, iar un contabil angajat într-o unitate comercialã este inclus în domeniul comertului. De aceea, numãrul contractelor dintr-un sector nu poate fi folosit pentru a deduce cîti salariati practicã o anumitã meserie si nici cât sunt plãtiti. Totusi, clasamentul ridicã o întrebare legitimã în contextul salariilor mari: dintre aceste domenii, care concentreazã cele 117 contracte de cel putin 20.000 de lei brut?

Salariul din contract si banii din buzunar, douã socoteli diferite

NU STIM VENITUL MEDIU AL UNEI GOSPODÃRII…O precizare importantã priveste indicatorul folosit de Inspectia Muncii. Centralizarea nu prezintã veniturile nete ale salariatilor si nici cîstigurile salariale medii din judet, ci salariile de bazã lunare brute înscrise în contractele individuale de muncã. Salariul de bazã reprezintã o componentã a remuneratiei, dar nu întotdeauna întreaga sumã brutã datoratã angajatului. În functie de contract si de conditiile de muncã, pot exista sporuri, indemnizatii, adaosuri sau alte drepturi salariale. De aceea, un contract cu salariul de bazã de 4.325 de lei nu înseamnã obligatoriu cã titularul primeste lunar numai suma netã corespunzãtoare acestui brut. La fel, un contract cu salariul de bazã de 20.000 de lei poate genera o remuneratie brutã totalã mai mare. Datele nu aratã nici câte persoane obtin venituri din mai multe surse. Un salariat poate avea un contract cu o remuneratie mai micã si, separat, alte venituri care nu apar în aceastã distributie salarialã. În consecintã, nu putem folosi centralizarea pentru a stabili cîti vasluieni au un venit net lunar de 3.000, 5.000 sau 10.000 de lei. Nu putem calcula nici venitul mediu al unei gospodãrii sau diferentele de venit dintre localitãtile judetului. Mai existã o limitare importantã, precizatã chiar de Inspectia Muncii. Registrul General de Evidentã a Salariatilor nu cuprinde toate categoriile de persoane care desfãsoarã activitãti remunerate. Anumite categorii de lucrãtori, precum militarii, personalul din justitie sau persoanele care îsi desfãsoarã activitatea în baza altor tipuri de contracte decât contractul individual de muncã, nu fac obiectul declarãrii în acest registru. Prin urmare, cele 56.580 de contracte active nu reprezintã totalitatea persoanelor ocupate din judetul Vaslui. Existã, de asemenea, o deosebire între salariul de bazã contractual si cîstigul salarial mediu publicat în statisticile oficiale. Sunt indicatori construiti diferit, iar compararea lor directã, fãrã explicatii metodologice, poate produce concluzii gresite. Asadar, articolul nu stabileste cine sunt cei mai bogati vasluieni si nici cine încaseazã cele mai mari venituri, ci aratã cum sunt repartizate contractele cu normã întreagã în intervalele de salariu de bazã brut comunicate de Inspectia Muncii.

Salarii de 20.000 de lei în Vaslui. Existã în acte, dar unde si pentru cine?

DOAR 117 ASTFEL DE SALARII MARI…Cea mai importantã necunoscutã priveste tocmai categoria care atrage cel mai mult atentia: cele 117 contracte cu salarii de bazã brute de cel putin 20.000 de lei. Cine plãteste asemenea remuneratii în judetul Vaslui? Pentru ce ocupatii? În ce localitãti sunt înregistrate aceste contracte? Si, mai ales, cât de mult depãsesc cele mai mari salarii pragul de 20.000 de lei? Informatiile comunicate redactiei nu permit formularea unor rãspunsuri. Inspectia Muncii nu a furnizat un clasament al celor mai mari salarii si nici distributia acestora pe ocupatii si localitãti. Institutia a invocat si faptul cã nu are calitatea de producãtor de statistici oficiale, fãcând trimitere la Institutul National de Statisticã. Aceastã precizare nu schimbã însã natura întrebãrilor adresate. Redactia a urmãrit sã afle ce informatii pot fi extrase din evidentele administrative ale contractelor de muncã, nu sã înlocuiascã indicatorii statistici publicati de INS. Rãspunsul confirmã cã în registru existã contracte cu salarii de bazã foarte mari în raport cu nivelul de 4.325 de lei. Nu aratã însã dacã ele sunt asociate unor functii de conducere, unor profesii cu calificare înaltã sau altor categorii ocupationale. Nu putem afirma nici cã sunt concentrate în municipiul Vaslui, în Bârlad, în Husi sau în alte localitãti. O asemenea localizare ar necesita informatii pe care documentul nu le contine. Aceeasi rezervã se aplicã si angajatorilor. Nu existã suficiente date pentru a atribui contractele de cel putin 20.000 de lei unor anumite companii, institutii sau categorii de proprietate. Pentru cititor, aceastã lipsã de detalii nu este una secundarã. Numãrul contractelor aratã cât de restrânsã este categoria salariilor foarte mari. Ocupatiile si localitãtile ar fi arãtat unde se gãsesc, concret, aceste locuri de muncã. În absenta lor, rãmâne imaginea de ansamblu: peste 10.000 de contracte la nivelul salariului minim, 3.446 de contracte cu salarii de bazã de cel putin 10.000 de lei si numai 117 în categoria de minimum 20.000 de lei. O distributie din care lipsesc, în continuare, explicatiile pentru cele 3.080 de contracte cu normã întreagã neacoperite de intervalele comunicate. Inspectia Muncii a pus pe hârtie cele douã extreme ale pietei salariale vasluiene. Diferenta dintre ele este limpede. Ce rãmâne necunoscut este cine plãteste salariile mari, pentru ce meserii si în ce localitãti.