Povestea sfâsietoare a unei husence care-si cautã o slujbã
DRAMÃ La capãtul puterilor, la doar 29 de ani, o tânãrã din Husi a fost ieri încercatã de gânduri negre, dãrâmatã de faptul cã de câtiva ani cautã în zadar, un loc de muncã. Chiar dacã are liceul cu Bacalaureatul luat, nimeni, spune fata, nu i-a dat o sansã de angajare, în ciuda faptului cã, la un moment dat, a luat în calcul si slujbe sub nivelul sãu de pregãtire. Prietenii sãi, speriati de faptul cã tânãra ar putea face vreun gest necugetat, au cerut ajutor, lansând, totodatã, un apel cãtre angajatorii huseni, care vor sã îi dea o sansã Mihaelei. “Este un om bun, o fatã linistitã, care suferã însã cã nu poate sã îsi ajute pãrintii bolnavi. Este îngrozitor sã te simti inutil, sã te gândesti cã nu ai niciun viitor, trãind fãrã niciun venit”, au spus acestia. Povestea Mihaelei Patras este, într-adevãr, una tristã, care însã, cu ajutorul unor oameni cu suflet bun si cu posibilitãti de angajare, ea s-ar putea schimba.
“Am fãcut liceul la <<Cuza Vodã>>, am luat si Bac-ul, dar degeaba! Acum as vrea sã gãsesc un loc de muncã si ca menajerã, ospãtar, ajutor de bucãtar, îngrijitoare sau chiar în agriculturã, la cules fructe. Muncesc orice, numai sã am si eu o carte de muncã, sã vin si eu cu un ban acasã, sã îmi ajut pãrintii”, spune Mihaela, cu ochii înecati în lacrimi. Cu atâta tristete povesteste fata cât de greu i-a fost pânã acum si cât de mult si-a dorit un loc de muncã unde sã se simtã utilã si de unde sã îsi asigure traiul de zi cu zi, încât, ascultând-o, nimeni nu ar crede cã, la doar 29 de ani, cineva ar putea fi atât de împovãrat de viatã. “Sunt si oameni fãrã noroc, din pãcate, iar pe ea nu a avut cine sã o sustinã la greu. Când nu ai sustinere de la nimeni e foarte greu de rãzbãtut”, spun prietenii fetei, care si-ar dori sã o ajute. “Mi-a spus azi (ieri, n.r.) cã simte cã nu mai poate merge înainte, cã tot a cãutat un loc de muncã, dar i-au închis toti usile în nas. I-au spus sã vinã mâine, sã vinã poimâine. Mama ei este casnicã si cam bolnavã. Tatãl ei a muncit în constructii, dar s-a îmbolnãvit si el si e si în pragul pensionãrii. Iar ea simte cã acum e timpul sã îi ajute pe pãrinti. Poate dã Dumnezeu sã o angajeze cineva, cã e o fatã cuminte, muncitoare, dar cam fãrã noroc”, a spus Marius, un vecin al Mihaelei.
Vrea un loc de muncã!
Mihaela are 29 de ani si a terminat liceul în 2004, la “Cuza Vodã” Husi, luând examenul de Bacalaureat, cu aproape 8,00. A mers apoi la o facultate la stat, dar pe un loc cu taxã si, dupã primul an de studii, la Facultatea de Geografie, nu a mai putut plãti taxa si a fost nevoitã sã renunte. Si-a încercat apoi norocul în strãinãtate, lucru care s-a dovedit mai târziu a fi fost o decizie proastã. A lucrat în câteva locuri, ca ajutor de bucãtar, în agriculturã, a îngrijit si o bãtrânã. Nu s-a putut adapta însã, nici limba nu a învãtat-o prea usor si, dupã ceva vreme, s-a întors în tarã. Din pãcate, în amãrãciunea strãinãtãtii, a cãpãtat o depresie cu care s-a luptat la revenirea în tarã. S-a vindecat, dar nu fãrã eforturi, inclusiv financiare. Neavând un loc de muncã, nu avea, prin urmare, asigurare de sãnãtate si a fost nevoitã, spune ea, sã îsi încheie un contract de asigurare în nume propriu, pe care sã îl plãteascã singurã, ca sã poatã beneficia de consultatii si retetele necesare. “A trebuit sã dau câte 50 si ceva de lei pe lunã si a fost foarte greu. Dar am reusit sã mã vindec si acum sunt la zi cu contributiile la Sãnãtate. Dar mã tem cã nu mai am de unde plãti si se vor aduna datoriile”, spune Mihaela. A tot încercat sã îsi gãseascã un loc de muncã în Husi, dar în zadar. A mers, spune ea, la o pizzerie, la un magazin si, de altfel, pe oriunde a aflat cã se fac angajãri. “Dar nu am avut noroc. Nu a vrut nimeni sã mã învete. La un magazin, nu stiam sã bat în casã încasãrile, dar acolo nu a avut rãbdare sã mã învete si pe mine. Si mi-au zis sã plec. Acum as munci si în agriculturã, la cules fructe, oriunde. As îngriji un bãtrân, un copil, as putea face curat, cã nu mi-e fricã de muncã. Singurul lucru pe care mi-l doresc este însã sã fiu si eu angajatã cu carte de muncã”, a spus Mihaela. Dacã povestea Mihaelei v-a impresionat, întindeti-i o mânã de ajutor! Nu vrea sã fie ajutatã material, ci doar sã îsi gãseascã un loc de muncã, sã îsi poatã asigura existenta.
