Un colț de iad, pe malul Prutului: doi soți, înfometați și singuri, părăsiți într-o ruină arsă și năpădită de șobolani! (FOTO, VIDEO)

INCREDIBIL… Imagini înfiorătoare, greu de privit, din casa unor bătrâni din satul Râșești, comuna Drânceni, au ieșit la iveală și au stârnit o milă nesfârșită, dar și o revoltă pentru o realitate atât de grea și, probabil, atât de necunoscută autorităților! Un bărbat și o femeie, ambii în jur de 60 de ani, au fost descoperiți întâmplător de oameni care au semnalat situația și au arătat, prin mai multe filmulețe, cam cum se poate trăi în România din 2021. Foamea adevărată poate transforma oamenii în umbre cu piele și os, care încă se chinuie să trăiască pe pământ. Necazul sărăciei extreme din această familie parcă nu a fost însă de ajuns, astfel că anul acesta le-a ars și casa în care trăiau. Femeia a suferit arsuri grave, iar la externarea dintr-un spital din Iași, tot într-o cameră din maghernița cea arsă s-a întors. Ca un făcut, în sat stau departe, spre Prut, într-un loc dosnic, în care nu prea ajung consătenii. Acolo i-a găsit același Marinică Lila, hușeanul care, ca de obicei, dacă aude de vreun caz social, merge și face și el cât poate. Evident, unii îl critică pentru că e prea „băgăreț”, dar comentariile le fac mai mult cei pe care nu i-ai vedea să intre prin marghernițe de felul acesta, să pună mâna pe rănile unui om bolnav sau măcar să îi ducă o pâine. Pe el l-a anunțat o femeie din sat, care i-a spus: „Pune pe internet, că e strigător la cer ce e cu acești oameni. Poate lumea nu i-a lăsa așa”.

Imaginile ieșite la iveală de curând, cu cei doi oameni din locuința pe trei sferturi arsă, au dat multora fiori reci! Slabi într-un fel în care doar foamea extremă ar putea aduce o ființă, cei doi soți își trăiesc zilele fără nicio speranță. În ziua în care la ei a ajuns Marinică, bărbatul venea acasă cu o banană căpătată de prin sat. I-o aducea femeii, imobilizate la pat de rănile suferite în urma incendiului. „Am primit-o și eu de la cineva. I-o dau ei, că altceva nu avem de mâncare. Azi am avut niște cartofi, dar nu mai sunt”, spune, trist, omul. În casă, pe pat, soția sa, care s-ar putea să aibă mai puțin de 40 de kilograme, primește frunctul și începe să îl mănânce cu nesaț. Rodica Bucos se numește femeia și, după externarea de la Spitalul din Iași, nu prea s-a mai dat jos din pat, căci rănile o supără rău. Nu are cine le pansa, nu are medicamentele potrivite și o doare peste tot. Cel mai mult însă le lipsește mâncarea. Curent electric au, iar în casa lor răsună un radio, și el puțin mânjit de funingine. Locul pare un colț de iad, în care șobolanii și-au făcut și ei loc.

„Unii aruncă mâncarea, iar alții plâng după un colț de pâine”

„Dacă stai 5 minute și nu spui nimic, vezi șobolanii ieșind din pereți și îi auzi chițăind pe sub patul pe care stă femeia. Ea e carne vie, de când a fost arsă în incendiu. Și ea se miră că a scăpat cu viață acum 4 luni, când a luat foc casa. Era singură acasă atunci. A avut noroc. Dar când te uiți ce e aici, nu știi ce să spui. Așa ceva, în viața mea n-am văzut. Și știți că m-am dus numai la familii cu greutăți. Dar necazul de aici nu l-am găsit nicăieri”, spune Marinică. Iar ceea ce spune acesta este ilustrat în imaginile îngrozitoare. Nimeni nu și-ar fi închipuit că, într-o țară civilizată, niște suflete de lângă noi pot suferi de foame într-o formă extremă și nimeni să nu îi ajute cumva. „Stau și departe, aproape de fâșia de la Prut. Era să nu nimeresc. O văgăună. Poate dacă erau prin sat, nu cred că vecinii i-ar fi lăsat așa. Unii aruncă mâncarea, iar alții nu au un colț de pâine. Am înțeles că au primit un ajutor social, iar acum bătrânul a reușit să iasă la o mică pensie. Se numesc Rodica și Costică Bucos”, spune Marinică.

„Avem consăteni buni, sufletiști, gospodari, dar dacă și ei au greutățile lor…”

Imaginile au fost văzute de un român aflat în străinătate, cu munca. Omul nu a stat pe gânduri și a trimis în țară un semn bun” a spus că va susține financiar tot ceea ce înseamnă construirea unei camere, cu hol, din materiale noi, pentru cei doi bătrâni, pe care vrea să îi scape de coșmarul traiului în ruinele arse, laolaltă cu șobolanii. Din donație, în urmă cu două zile le–a fost luat un frigider, care a fost umplut cu alimente. S-au luminat la fața amândoi, de bucurie, de mulțumire și recunoștință. „Nimeni nu ne-a ajutat cu nimic până acum. Dar oamenii au și ei greutăți. Nu avem pretenția să ne ajute pe noi, că fiecare are o viață a lui. Noi nu avem pe nimeni, stăm aici amândoi. Avem consăteni buni, sufletiști, gospodari, dar dacă și ei au greutățile lor, nu au cum să ne ajute pe noi”, a spus bărbatul, plângând de-a dreptul. Pe peretele ars, atârnă un tablou și o icoană, scăpate din flăcările de acum 4 luni. „Poate a fi mai bine la iarnă, că tare ne era frică. Iarna asta nu știu cum ar fi fost”, adaugă omul, ștergându-și lacrimile.