Ultimul mesaj al Episcopului Martir, Grigorie Leu: „Nu vã pot spune tot ce simt. Va veni timpul”!

DEZVÃLUIRI…. „Gurã am si limbã n-am. Nu vã pot spune tot ce simt. Va veni timpul”! Asta le-a împãrtãsit Episcopul Grigorie Leu credinciosilor, într-una dintre ultimele sale predici, dacã nu chiar ultima, înainte de a fi ucis, pentru ca moartea sa sã pecetluiascã actul detestabil al desfiintãrii Episcopiei Husilor, din 5 februarie 1949. Se întâmpla la doar douã zile dupã emiterea Decretului nr. 37, la slujba din Biserica „Sfântul Ioan”, când Episcopul Grigorie stia mai bine ca niciodatã cã sfârsitul, sub o formã sau alta, e mult mai aproape decât ar fi crezut vreodatã. A sperat pânã în ultima clipã sã poatã schimba decizia autoritãtilor comuniste si poate de aceea, dincolo de tristetea grea pusã în mesajul sãu cãtre oameni, a strecurat un licãr de nãdejde: „Va veni timpul”! Dar acel timp asteptat cu înfrigurare nu doar cã nu a mai venit, dar a pãrut cã rãmâne în loc, potrivnic si mult prea înversunat. Astãzi se împlinesc 72 de ani, de când Episcopul Martir al Husilor, Grigorie Leu, a trecut la cele vesnice. Ultimele zile din viatã au fost un chin, nu doar pentru trupul otrãvit cu arsenic, ci pentru sufletul care, cu ultimele resurse, lãsa un testament tulburãtor, care încã îsi asteaptã împlinirea, dupã 72 de ani: „Sacrificiul meu nu trebuie plâns, ci doar urmat”. A avut ca ultimã dorintã sã fie îngropat lângã mormântul Episcopului Iacov, în curtea Catedralei. „Avem onoarea a vã raporta cã în ziua de 1 martie, orele 14,30, a încetat din viatã Episcopul Husilor, Grigorie Leu”, a scris, cu un sesizabil ton triumfal, un oarecare locotenent de Securitate, în nota informativã din 2 martie 1949, fãcutã cãtre Directiunea Regionalã a Securitãtii Poporului Iasi.

Volumul cu documente din perioada 1924 – 1949, sub titlul „Episcopul Grigorie Leu în vâltoarea istoriei”, primul din colectia „Din trecutul Episcopiei Husilor”, a fost, în 2019, nu numai un omagiu pentru irepetabilul Episcop Grigorie Leu, ci un gest salvator pentru memoria unei jertfe fãrã precedent. Si e cu atât mai importantã initiativa realizãrii acestui volum, cu cât ea a venit din partea unui urmas al Ierarhului Martir, Episcopul Ignatie, cel care, chiar în ziua întronizãrii sale, în octombrie 2017, a spus cã, dintre toti marii episcopi ai Husilor, „cel mai aproape de suflet îmi este Episcopul Grigorie”. Si timpul a dovedit cã vorbele sale nu au fost spuse atunci doar pentru frumusetea discursului ori pentru sensibilizarea unui auditoriu pentru care numele de Grigorie Leu înseamna un prinos în sine. A initiat realizarea acestei cãrti, în colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc, apoi a cerut deshumarea Ierarhului, pentru a dovedi crima ce nu trebuie uitatã. Rezultatul investigatiilor din dosarul penal deschis pentru asasinarea Episcopului Grigorie Leu sunt cunoscute si doar un simplu comunicat oficial mai rãmâne sã aducã lumina care sã învingã peste 70 de ani de întuneric si minciunã!

 Azi, parastas pentru pomenirea Episcopului Grigorie!  

Episcopia Husilor a anuntat cã astãzi, la Catedrala Episcopalã, cu începere de la orele 11,00, va avea loc slujba Parastasului pentru vrednicul de pomenire Episcopul Grigorie Leu al Husilor. Pe 1 martie, în urmã cu 72 de ani, a trecut la cele vesnice Episcopul Grigorie Leu. Documentele din volumul „Episcopul Grigorie Leu în vâltoarea istoriei. Documente (1924 – 1949)” aratã cã decesul a fost înregistrat la orele 13,00, pe 1 martie, iar înmormântarea a avut loc trei zile mai târziu, pe 4 martie 1949. Mitropolia Moldovei si-a trimis la înmormântare drept reprezentanti pe Consilier Referent Constantin Nonea si pe Arhimandritul Teoctist Arãpasu, cel care avea sã devinã peste ani Patriarh al României. Ultimul document publicat în volum este o adresã a Securitãtii Husi cãtre Directia de Securitate Iasi, prin care se transmitea o copie a certificatului de deces al Episcopului Grigorie Leu. Acolo este mentionat faptul cã moartea lui Grigorie Leu, 68 de ani, nãscut la Tutcani, în Raionul Covurlui, a fost trecutã în registrul stãrii civile din comuna Husi, Raionul Husi, la nr. 60, din anul 1949, din luna martie, ziua 2.