TESTAMENTUL…Obosit si hãituit, Titi Constantinescu nu se retrage în glorie de la Primãrie, asa cum si-ar fi dorit. Va trebui sã-si încheie mandatul la spatii verzi, la plantat de panselute. Niste procurori haini nu au înteles zbaterile sale, de mare conducãtor, care a scos din anonimat Bârladul. În loc sã-l punã pe soclu, procurorii ticãlosi i-au scos la luminã conturile ascunse, concubina si contabila. A avut si noroc! A vãzut cã prietenii adevãrati, de fapt erau niste turnãtori mizerabili. Oamenii care veneau cu sacosele de bani si-i jurau credintã l-au vândut pe doi ani cu suspendare, la DNA. Ca un muribund, învins de societate si de niste legi stupide, Titi a avut o ultimã dorintã, ca orice condamnat: sã fie dus la stâlpul infamiei de gardianul bulangiu de la penitenciar. Dacã n-a avut norocul sã stea nicio zi acolo, mãcar în cele 60 de zile pe care trebuie sã le presteze în folosul comunitãtii, sã beneficieze de nurii sãi.
