Suferință enormă a preotului Iustin Neagu, care slujește la Biserica „Schimbarea la Față”, din curtea Institutului de Psihiatrie „Socola”! Acesta este ținut departe de pacienții spitalului. Sufletele bolnavilor apăsate de greutăți nu are cine să le aline. Părintele Iustin Neagu nu este lăsat să treacă pragul saloanelor pentru a-i ajuta. Aceștia cer disperați ajutorul duhovnicului
Preotul de la Biserica „Schimbarea la Față”, de la Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iași, este ținut departe de pacienții care au cea mai mare nevoie de el. Părintele Iustin Neagu slujește la biserica din curtea unității medicale de aproximativ 30 de ani și dintotdeauna s-a izbit de atitudinea cadrelor medicale. Preotul este și a fost ținut departe de pacienții internați.
„Am ajuns aici în urmă cu 27 de ani. E o poveste în spate, cum am venit eu aici. Dacă credeți că eu reușesc să stau de vorbă cu pacienții de aici, care sunt bolnavi sufletește, vă înșelați. Există un zid invizibil între mine și ei. De la un director, la altul, zidul se ridică și mai înalt. Anul trecut au avut pretexte cu pandemia, că nu mă lăsau să intru în saloane, iar, în ceilalți ani, îmi spuneau simplu:
«Nu!» Nu mă lasă să merg la ei în saloane, dar nici bolnavilor nu le permit să vină în biserică. Oamenii de aici nu înțeleg că e înspre binele tuturor dacă ar lăsa ca medicina și biserica să lucreze împreună. Ei ar vrea să se descarce sufletește și îmi spun mereu: «Părinte, vorbește tu cu ei, să ne lase să venim la tine!». Sunt singur la 800-900 de pacienți, dar nu îi pot ajuta cât aș vrea. Ei (medicii) sunt 300-400 și ar trebui să fie invers: să fie un medic și 300 de preoți”, a declarat preotul Iustin Neagu, de la Biserica „Schimbarea la Față”, de la Socola.
La externare, pacienții trec pe la părintele Iustin să-i ajute cu bani și cu o binecuvântare
Ieri, reporterii „BZI” erau în curtea bisericii de la Institutul „Socola” când câțiva pacienți abia externați nu știau încotro să o apuce și veneau direct la părintele Iustin Neagu. Aceștia erau debusolați și speriați, aveau doar câte o sacoșă în mână, probabil cu lucrurile cu care au venit la internare. Veneau în fața bisericii, se uitau în ochii lui câteva minute, transmițându-i parcă toată durerea lor, iar singurele cuvinte rostite erau: „Părinte, ajută-mă să ajung acasă!” Aceste cuvinte erau rostite de toți cei care au ajuns lângă el. …https://www.bzi.ro/sufletele-pierdute-de-la-institutul-de-psihiatrie-socola-din-iasi-pacientii-sunt-tinuti-departe-de-preoti-si-biserica-sunt-terminati-dupa-pastilele-pe-care-le-iau-exclusiv-4234995?utm_source=website&utm_campaign=homepage&utm_medium=Local
