Succesul lui Chivu, clădit pe o tragedie și pe alegeri bine făcute. Cristi a transformat în combustibil durerea care i-a marcat tinerețea

Cristian Chivu (45 de ani) este omul momenului în Serie A, reușind să transforme în campioană și să resusciteze o echipă stoarsă, la doar un an după titlul pierdut în Italia în fața celor de la Napoli și după umilința trăită în finala Ligii Campionilor (0-5 cu PSG). A recunoscut-o chiar căpitanul Lautaro Martinez, care l-a lăudat după victoria care a adus titlul (2-0 cu Parma) pentru faptul că a știut și a putut să aducă energie nouă și entuziasm în lot. Chivu a sărbătorit succesul cu o țigară, viciul său recunoscut, dar în spate are o carieră atent construită.

Chivu s-a născut la Reșița și a debutat pe prima scenă în 1997, pe când avea 17 ani. S-a născut și a făcut primii pași la clubul unde activa și tatăl său, regretatul Mircea Chivu.

S-a remarcat ca un băiat educat, cu bun-simț, care s-a pregătit foarte bine. Tatăl lui a fost extrem de sever cu el. Îi cerea mult mai mult decât altor jucători.

Dispariția tatălui i-a marcat traiectoria. L-a ambiționat să fie și mai bun. Acasă avea o situație grea, când a rămas fără părinte. Mama lui nu lucra, iar sora lui mai mare care era studentă.

Răpus de o boală incurabilă la doar 44 de ani, Mircea Chivu a avut un ultim dialog tulburător cu fiul său, pe atunci adolescent.

Cristi Chivu a avut puterea să plece de lângă părintele său, care era pe moarte, şi să joace cu Reşiţa împotriva Ceahlăului, în anul 1998. În ultimele sale clipe, Chivu senior i-a transmis fiului: „Du-te înapoi în cantonament şi pregăteşte-te de meci. Bateţi Ceahlăul pentru Reşiţa şi pentru mine!”.

„Vreau să fiu măcar pe jumătate din omul, soţul şi tatăl care a fost Mircea Chivu”, spunea Cristi Chivu în 2010, când a mers acasă, în Caraș Severin, pentru a dezveli bustul sculptat în marmură al tatălui său, un omagiu al municipalității, la 12 ani de la dispariția lui Mircea Chivu.

„Prin clasa a șasea, taică-su mi-a zis că va ajunge mare fotbalist, dar mi-a cerut să nu-i spun. Mircea era mai dur cu el, nu-l cocoloșea deloc. Odată a venit Cristi plângând de afară, se bătuse cu un copil, iar soțul meu i-a spus că el nu se poate certa cu vecinii din cauza problemelor lui, așa că să facă bine să și le rezolve singur”, își amintea Mariana, mama lui Chivu, pentru Adevărul, în 2011.

A evitat Bucureștiul

De la CSM Reșița, Chivu a plecat la Universitatea Craiova, după ce George Copos s-a zgârcit și n-a vrut să plăteacă pe el o sumă infimă: 100.000 de dolari. Îl ceruse la Rapid chiar tehnicianul de atunci, Mircea Lucescu, celălalt antrenor român care a fost la Inter Milano, dispărut recent, pe 7 aprilie.

Doar un an a stat Cristi în Oltenia. Ajax Amsterdam i-a „mirosit” talentul și l-a cumpărat în 1999. A lăsat urme adânci în Olanda. Marele Ronald Koeman i-a dat banderola într-un vestiar care-l avea pe Zlatan Ibrahimovic. După câte o noapte mai lungă, Chivu era primul la antrenament, în timp ce colegul său român, Bogdan Lobonț, suna doctorul echipei și îl anunța scurt că nu poate să vină la ședința de pregătire: „I’m sick”! („Sunt bolnav!”).

În 2003, pentru 18 milioane de euro, a făcut pasul spre Serie A, la o echipă cu istorie, dar de nivel secund, AS Roma. L-a chemat uriașul antrenor Fabio Capello. A fost titular de drept și în „Cetatea Eternă”…https://adevarul.ro/sport/succesul-lui-chivu-cladit-pe-o-tragedie-si-pe-2526975.html