SUCCES Învãtãmântul husean are, în aceste zile, un motiv de mândrie: un fost elev al Colegiului National “Cuza Vodã”, s-a întors acasã, dupã un an de studiu la U.N.A.T.C. “I. L. Caragiale” din Bucuresti, cu media 10 pe linie! O asemenea performantã scolarã este cu atât mai importantã cu cât, în contextul în care se dovedeste cã acum, pentru mii de adolescenti, pânã si examenul de Bacalaureat a devenit un adevãrat obstacol. Pentru Ionut Toader, însã, tânãrul care si-a pus în gând sã cucereascã lumea scenei românesti, doar cu talent si fãrã compromisuri, se pare cã a fost… foarte simplu. Mai mult, zâmbeste cu modestie când i se vorbeste de colectia sa de note 10 si spune cã, din punctul sãu de vedere, drumul sãu spre mult râvnita perfectiunea în artã, este abia la început.
CONTEXT Nu a visat de mic sã devinã actor, ci a crezut tot timpul cã va ajunge un militar de carierã! S-a întâmplat însã, spune el, ca anul trecut sã ia premiul pentru cel mai bun actor la festivalul “Licart” si, mai mult la insistentele colegilor, profesorilor si ale regizorului iesean Vlad Baba, cel care, de altfel, i-a descoperit talentul, a dat, în cele din urmã, la “Teatru”! Asa ar putea începe povestea lui Ionut Toader, tânãrul husean care s-a întors acasã, dupã primul an de facultate, cu media 10 pe linie. Zâmbeste când este întrebat despre succesul sãu si spune cã nu i se pare “o perfomantã” în sensul… dramatic al cuvântului, dar se bucurã cã cei care aud de acest rezultat îl felicitã, dar îl privesc cu mirare. “Pentru mine totul a fost nou si frumos la facultate. Profesorul de fizicã de la “Cuza”, Cristinel Popa, ne-a spus odatã cã noi sã mergem la facultatea unde credem noi cã vom fi cei mai buni. Se pare cã, din întâmplare, am reusit sã îi urmez sfatul. A fost si greu, mai ales în primele luni, când, între toti acei studenti veniti din aproape toate colturile tãrii, era o concurentã extraordinarã. Vedeam cum fiecare vrea sã arate cã e cel mai bun, cel mai grozav si, fãrã cuvinte, doar din grimase, te fãceau uneori sã te simti prost. Într-o zi, mi-am dat seama cã treaba mea este sã fiu eu însumi de fiecare datã si sã mã concentrez pe ceea ce a de fãcut. Si din momentul acela totul s-a schimbat în bine. Notele au venit de la sine. Ba erau unele ore la care nu credeam cã voi primi 10 niciodatã. De pildã, la balet. Eu si baletul?! Ce legãturã sã am eu cu asa ceva, îmi spuneam! Dar am fãcut ce trebuia. E putin ciudat sã vã spun asta, dar eu, chiar dacã am media 10, nu cred cã stiu totul. Normal, e frumos sã ai un asemenea rezultat, dar e la fel de frumos sã întelegi cã întotdeauna existã loc de mai bine”, spune Ionut Toader, cu modestie.
Ionut Toader, urmas demn al marelui actor Alexandru Giugaru!
RESPECT Viitorul actor Ionut Toader stie cã are o responsabilitate în plus, atunci când vine vorba despre profesia pe care s-a decis s-o urmeze: se va urca întotdeauna pe scenã, ca un urmas al celebrului sãu înaintas, Alexandru Giugaru, unul dntre husenii care a adus multã mândrie în “orasul dintre vii”. “Când am dat examenul de intrare la facultate, în comisie era indragitul actor Florin Zamfirescu. Când a auzit cã sunt din Husi, m-a întrebat dacã stiu ce actor mare s-a nascut aici. I-am rãspuns imediat, Alexandru Giugaru, lucru care l-a încântat pe maestrul Zamfirescu. Am stiut din acel moment cã oriunde mã voi duce, pe orice scenã mã voi urca, voi purta cu mine gândul cã sunt urmasul lui Alexandru Giugaru. Si asta mã face sã mã mândresc, dar mã si obligã. Nu e usor sã ai un asemenea înaintas, iar tu sã trebuiascã sã nu cobori stacheta, cu niciun chip, fiindcã altfel ai dezamãgi atâtia oameni”, crede Ionut Toader.
SPERANTÃ
“Mi-ar fi drag sã revin acasã, la Husi, si sã pun bazele unui teatru”
Îl place pe regizorul Corneliu Porumboiu, pentru cã e talentat si a reusit sã devinã “un vasluian celebru”, spune Ionut Toader. Atunci când îsi închipuie însã perfectiunea în actorie, Toader îl revede în marile sale roluri pe regretatul maestru Gheorghe Dinicã. “Este preferatul meu pentru totdeauna. Pentru mine un actor adevãrat este cel care îsi trãieste fiecare rol cu naturalete, reusind sã fie, pentru acel moment, exact personajul pe care îl joacã. Asa era maestrul Gheorghe Dinicã. Pe scenã, la teatru, în filme, Dinicã te fãcea sã uiti cã el e doar actor. Spuneai cã ai în fata ochilor fie un domn, un vagabond, un cersetor, un tâlhar, un boier cu aere pariziene sau orice alt personaj pe care si-ar fi impus sã îl întruchipeze. Sper sã pot face si eu asta într-o zi. Sper! Dacã totusi voi fi regizor, pentru cã vreau sã fac un master în acest sens, l-as urma pe Corneliu Porumboiu. Regizorul Porumboiu e un motiv de mândrie pentru mine: a reusit sã devinã un vasluian celebru prin talent si prin artã purã, fãrã zarvã si fãrã compromisuri. Ce alt ideal sã poatã avea cineva care vrea sã facã în viata sa teatru sau film?!”, se întreabã, retoric, studentul husean de nota 10. Piesa sa preferatã este “Peste cu mazãre”, cu Olga Tudorache, dar recomandã cu drag celor care ajung la un teatru si “Egoistul” cu Radu Beligan sau “Dineu cu prosti”, cu Horatiu Mãlãele. Viseazã ca într-o zi sã revinã la Husi si sã punã bazele unui teatru. “Mi-ar fi drag sã revin în oras si sã înfiintãm o trupã de teatru aici. Dar conditia ar fi ca oamenii sã îsi doreascã asta, sã cearã cât mai multe centre culturale. În situatia de astãzi, nu cred cã prea multi simt nevoia de artã. Dar eu tot sper cã într-o zi, lumea sã se reîntoacã la culturã. Dacã nu aveam aceastã nãdejde, poate cã nici nu as fi acceptat vreodatã sã mã fac actor”.
