DISPERARE… O fetitã de numai 5 luni, din municipiul Husi, va fi operatã în aceste zile, într-un spital din Bucuresti, dupã ce a fost diagnosticatã cu o afectiune extrem de gravã a inimii, la mai putin de o lunã de la nastere. Descoperitã cu “o gaurã la inimã”, copila, Amalia Marina, a stat de atunci mai mult prin spitale, la Husi, Iasi si acum, la Bucuresti. Ea este fetita lui Marin Lila, un husean cunoscut localnicilor ca fiind cel care s-a tot implicat în ultimii ani, în diferite cazuri sociale. Se oferea sã ducã pe la spitale persoane bolnave si sãrace, a salvat o bãtrânã imobilizatã, abandonatã într-o maghernitã din Husi, ba, din când în când, merge cu pepeni la bãtrânii de la Azilul din oras. Acum, Marin a ajuns si el într-o situatie grea si are nevoie de ajutor. “De 5 luni stau prin spitale cu fetita. Am slãbit 12 kilograme în trei luni. Lumea mã vede pe Facebook. E foarte greu, dar sperãm sã se facã fata bine. Am si alt necaz, cel cu casa. Nu avem unde locui. Am turnat o fundatie pe Dric si vreau sã-mi ridic o cãmãrutã. Sper sã reusesc”, spune huseanul.
Marin Lila, bãrbatul care a putut fi des vãzut în ultimii ani, la diferite cazuri sociale, încercând sã dea o mânã de ajutor, dupã posibilitãtile sale, a ajuns el însusi la ananghie. Dupã ce s-a despãrtit în urmã cu doi ani de sotie, s-a recãsãtorit cu Diana, iar în aprilie, anul acesta, i s-a nãscut la maternitatea din Husi o fetitã, Amalia Marina. Marin povesteste cã micuta a primit 10 la nastere si a fost externatã cu asigurarea cã e perfect sãnãtoasã. “Cam la douã sãptãmâni am vãzut cã fetita se învineteste la fatã, cã nu poate mânca cum trebuie. Am crezut cã are colici. Când am vãzut cã i se învinetesc si urechile, am sunat la 112 si am mers la Spitalul Husi. Aici, dupã 4 zile, mi s-a spus cã are colici, cã asa e un copil normal si cã nu e nimic grav. Am venit acasã, dar copilul se învinetea, îi era foarte rãu. Iar am sunat la 112 si iar am ajuns la Spitalul Husi. Aici, când au pus-o la aparat, fetita avea 205 bãtãi pe minut. Îi sãrea inima din piept. Voiau sã o lase aici, dar eu am insistat sã o trimitã la Iasi. S-au supãrat pe mine si mi-au zis: “dar, ce? Te pricepi tu mai bine?”. Pânã la urmã, la 1 noaptea, fetita a fost trimisã la Iasi”, spune Marin.
Medicii din Bucuresti, sensibili si interesati de suferinta fetitei
Nici la Spitalul Sfânta Maria din Iasi starea micutei nu s-a îmbunãtãtit, spun pãrintii. Dupã aproape douã luni de spitalizare, s-a luat decizia de a fi trimisã la Bucuresti, la Spitalul Marie Curie. “Aici, la Bucuresti, medicii s-au ocupat cu adevãrat de fetitã. Sunt niste oameni extraordinari. Este o doamnã asistentã-sefã, nu trece o datã pe hol fãrã sã intre, sã o vadã, sã verifice. Medicii, la fel. În altã parte, a trebuit sã mã rog sã vinã sã vadã fetita. Nici nu mai spun alte lucruri, dar vreau ca lumea sã stie cã dacã esti mai necãjit, nimeni nu se uitã la tine prin spitale, nu te bagã în seamã. Nu au milã nici mãcar pentru cã e un pui de om bolnav. La Bucuresti însã, la Spitalul Marie Curie, fetita este tratatã bine, a luat în greutate”, povesteste Marin Lila. Amalia Marina a fost programatã în octombrie, la Târgu Mures, la operatie, însã medicii din Bucuresti i-au chemat pe pãrinti în aceste zile, sã dea semnãturã pentru operatie, cãci orice amânare îi poate fi fatalã celei mici. În imagini emotionante, micuta Amalia Marina se vede în incubator, gângurind sau privind cu ochi mari spre cei din jur. Inima i se vede bãtând cu putere în piept, de parcã ar vrea sã spunã cã acolo este tot necazul.
Marin a ajutat pe unii si altii. Acum a ajuns la ananghie, pe el cine îl ajutã?!
Marin Lila, tatãl fetitei, are încredere cã medicii de la Bucuresti vor face o minune. I-au spus cã aceastã operatie ar putea sã o transforme pe fetitã într-un copil perfect normal. Nu stie sã spunã exact diagnosticul copilei, însã i-a spus cineva cã e vorba despre “o gaurã la inimã” (insuficientã cardiacã Nyha II/III, defect septal ventricular subaortic si alte sapte diagnostice la fel de grave). Cu toate acestea, sperantele sunt mari. Marin crede cã, dacã el, din putinul lui, a tot ajutat pe unul si altul, Dumnezeu nu îl va lãsa nici pe el la greu. “Am fost necãjit de mic, de asta dau si eu altora, cât pot”, sustine el. De cunoscut, îl cunoaste lumea prin oras. Are numai douã clase, însã e descurcãret si voluntar. “S-au mirat politistii când m-am dus sã dau de permis. Am învãtat în cinci luni sã citesc, pentru a putea da examen de permis. Mi-au spus politistii cã sunt un exemplu. Stãteam noaptea si repetam pe A, B, C, L, M, toate literele, ca sã pot învãta legislatie, sã pot citi întrebãrile. Pe oameni îi ajut din inimã. Unii mã criticã, spun cã de ce mã bag. Dar mie îmi place. Mã duc la Spital la cineva, mã duc la un bãtrân sã ajut. Îl am pe Gãbãrel, omul care trãieste în bordei si îi mai duc mâncare. Pentru asta, Dumnezeu sã-mi ajute fata. Problema grea e cã nu am casã. Mi-am turnat fundatia pe Dric, pentru o camerã. Vine iarna. Dacã aduc fetita acasã, sã fim noi trei în camera noastrã. Sã nu stau pe usa nimãnui. Poate dacã oamenii cu inimã mare mã ajutã sã ridic aceastã camerã, ar fi mare lucru. Am prieteni care au spus cã, dacã as avea materiale, vin sã muncim împreunã la zidit”, spune Marin.
