Bazinul viticol al Vrancei este în plin proces de schimbare, la cererea UE, iar înlocuirea viilor este o afacere de milioane de euro u deşi procesul ar trebui să se facă şi cu implicarea speciliaştilor pentru a nu pune în pericol viitorul podgoriilor, staţiunea de la Odobeşti, voit sau nu, a fost exlusă din acest proces u în plantaţiile noi din judeţ au început să apară probleme, cum ar fi cancerul u nu toate viţele aduse din alte ţări sînt adaptate la condiţiile locale u Şcoala de vie de la Cîrligele se poate numi acum şcoala de mărăcini
Staţiunea de Cercetare de la Odobeşti nu mai produce din 2005 material săditor pentru înfiinţarea de plantaţii de viţă de vie, deşi tocmai acesta era rolul ei, iar în prezent se derulează programul de reconversie finanţat de UE. Directorul staţiunii dă vina pe intrarea în UE, cînd soiurile autohtone au fost declarate neconforme, iar procesul de procedure a altor viţe altoite “conforme” durează 15 ani. În acest timp, viticultorii se aprovizionează la firme din străinătate, care s-au prins că la noi este rost de făcut bani, pentru că doar în acest an s-au aprobat proiecte în valoare de aproape 12 milioane de euro. Cum nu toate coardele de viţă sînt verificate aşa cum ar trebui, în plantaţiile noi din judeţ au început să apară probleme, cum ar fi apariţia cancerului.
Bazinul viticol al Vrancei înseamnă 23.000 de hectare de viţă de vie, al căror viitor se află sub semnul întrebării. Podgoriile sînt îmbătrînite, iar înlocuirea lor ar trebui să fie o prioritate. Pe de o parte, pentru că programul de reconversie este o afacere de multe milioane de euro, iar de altă parte pentru că viţa-de- vie este o investiţie costisitoare şi pe termen lung. Orice greşeală în înnoirea acestora va fi plătită mai devreme sau mai tîrziu, de aceea acest proces ar fi trebuit să se facă şi cu implicarea specialiştilor. Numai că acest lucru nu se întîmplă, iar staţiunile de cercetare activează mai mult cu numele. Deşi Staţiunea Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) Odobeşti ar fi trebuit să se afle în prima linii a înlocuirii viilor din judeţ, aceasta a fost trasă pe linie moartă cel puţin pentru moment, iar firmele din străinătate cîştigă bani frumoşi din această afacere. Rolul staţiunii este chiar acela de a produce viţă-de-vie care să fie adaptată condiţiilor din Vrancea, doar că nu mai face acest lucru de ani buni, iar viitorul pare incert. În acest timp, programul de reconversie se derulează fără o implicare prea mare a specialiştilor şi nu toate viţele aduse din alte ţări sînt adaptate la condiţiile locale. Din acest motiv, în podgorii au apărut boli care pînă acum nu erau prezente şi care ar putea fi un pericol întrucît se pot extinde. Cei care îşi înlocuiesc viile trebuie să fie foarte atenţi, deoarece Uniunea Europeană nu mai dă nici un ban în cazul în care noile plantaţii sînt bolnave şi trebuie defrişate. Bazinul viticol al judeţului este format în cea mai mare parte din plantaţii înfiinţate înainte de 1990, iar multe au depăşit durata normală de exploatare.
Staţiunea a luat-o de la zero
În ultimii ani interesul pentru programul de reconversie finanţat pe fonduri europene a crescut treptat. În urmă cu cinci ani doar cinci podgoreni au cerut accesarea acestor fonduri. În acest an au fost nu mai puţin de 143 de dosare aprobate de Direcţia de Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR), pentru o suprafaţă 841 de hectare, în valoare de 11,9 milioane de euro. Bazinul viticol al Vrancei numără însă aproape 23.000 de hectare, iar pînă la înlocuirea unei suprafeţe semnificative mai este. Deja se vorbeşte de o posibilă stopare a finanţării programului de reconversie. Dar, pe de altă parte, sînt şi informaţii că acesta ar putea continua şi în anii următori. Cert este că, pînă acum, specialiştii romani nu prea au avut vreun cuvînt de spus în înlocuirea viilor din judeţ cu soiuri aduse din străinătate. Staţiunea de cercetări de la Odobeşti nu a mai produs viţă pentru plantat de mulţi ani şi acest lucru nu se va întîmpla nici în anii următori. De ce s-a ajuns la această situaţie? Directorul Ghica Mihu spune că înainte de aderarea la UE s-a considerat că viţa-de-vie produsă de staţiune este neconformă, la fel ca în toată ţara de altfel, iar producerea unor alte coarde durează nu mai puţin de 15 ani, întrucît pentru fiecare etapă este nevoie de trei ani. “S-a făcut o greşeală, pentru că s-a desfiinţat o activitate şi s-a înfiinţat o alta fără a exista o perioadă de graţie”, a declarat directorul SCDVV Odobeşti. La ora actuală, staţiunea a mai rămas cu 260 de hectare de vie, întrucît suprafaţa a fost diminuată prin retrocedări, care este lucrată cu sprijinul Vincon, unde este vîndută producţia rezultată.
Cancerul viilor a început să macine plantaţiile
Pericolul care pîndeşte viile din Vrancea prin reconversie nu trebuie neglijat, dacă viticultorii nu sînt atenţi. Deja în unele podgorii a apărut cancerul bacterian, care se poate manifesta mai violent decît în ţările din care sînt aduse coardele de viţă-de-vie din cauza factorilor favorizanţi. În această situaţie, plantaţiile bolnave trebuie de cele mai multe ori înlocuite, întrucît boala se poate extinde foarte uşor, cum ar fi prin intermediul foarfecelor cu care sînt tăiate primăvara. Potrivit directorului Staţiunii de Cercetări, cele mai periculoase sînt virozele, în ţara noastră fiind trecut pe “lista neagră” nu mai puţin de şapte virusuri care trebuie depistate. În schimb, în alte ţări sînt mai puţine, ceea ce poate duce la apariţia unor probleme. Chiar dacă viţa-de-vie importată ar trebui strict controlată, se găsesc modalităţi şi de a aduce coarde fără o provenienţă clară, care au un preţ mai mic, dar şi riscuri mai mari. “Problemele sînt de natură contractuală, pentru că beneficiarii au acceptat, de regulă, viţă-de-vie în orice condiţii contractuale. Un contract trebuie să aibă clauze clare în ceea ce priveşte identificarea trasabilităţii materialului. Au fost situaţii în care s-a recoltat materialul de la noi, l-au dus la firme specializate şi l-au multiplicat. De regulă, procedează aşa micii producători, nu cei mari”, a declarat Ghica Mihu. Acesta spune că a văzut o plantaţie înfiinţată după 1990, îmbolnăvită de cancer, care trebuie defrişată, unde de vină ar putea fi şi lucrările tehnlogice efectuate. Mai grav este că şi alţi producători care au înfiinţat plantaţii noi prin programul de reconversie s-au ales cu asemenea probleme. Chiar dacă suprafeţele nu sînt întinse, cancerul se poate extinde. Viticultorii spun că acolo unde a apărut această boală s-a manifestat mult mai violent decît în ţările de unde au fost aduse coardele de viţă-de-vie. “Autorităţile nu au evaluat foarte clar riscurile, nu au cunoscut faptul că Romania intră în incapacitate temporară de producere de viţă-de-vie. Acest program de reconversie a fost făcut ca să golim depozitele din Europa: le-am vîndut lor viţa, noi ne-am luat banii, iar ei au rămas cu probleme”, a pus în cele din urmă punctul pe “i” directorul Staţiunii de la Odobeşti. Nu doar viţa-de-vie trebuie testată, ci şi pămîntul în care este pusă pentru a şti dacă există factori care pot favoriza anumite boli.
Staţiunea plănuieşte o revenire pe piaţă peste 10 ani
Deocamdată, la SCDVV au rămas doar planurile de viitor, întrucît pentru moment nu prea se întîmplă mare lucru. Şcoala de vie de la Cîrligele se poate numi acum şcoala de mărăcini, deoarece acolo nu s-a mai făcut nimic. Reprezentanţii staţiunii susţin că aşa este normal să se întîmple, deoarece nu au voie să intervină asupra terenului. Directorul Ghica Mihu spune că procesul de obţinere a unor coarde altoi durează 15 ani, iar prima etapă începe la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură (INCDBH) de la Ştefăneşti. Aici se face testarea virusologică a materialului, acesta este furnizat staţiunii de la Odobeşti, care urmează să înfiinţeze plantaţiile de bază şi să obţină coardele altoi. Cum doar procesul de la Ştefăneşti durează trei ani, abia peste zece ani, potrivit directorului staţiunii, vor putea fi scoase pe piaţă soiuri cu rezistenţă genetică sporită, care să reziste mai bine la făinare, mană şi mucegai. Pînă atunci însă, acesta vrea să livreze material pentru multiplicare firmelor specializate, cum ar fi cel destinat pentru ca Vincon să înfiinţeze zece hectare de galbenă din Odobeşti. Directorul Ghica susţine că singura posibilitate este colaborarea cu agenţi economici, cum ar fi firma italiană Vineto Consulting, din două motive: primul ar fi că staţiunea nu este societate comercială, deşi recunoaşte că nu a mai primit fonduri de la buget, iar al doilea este acela că nu mai deţine terenuri arabile, acestea fiind retrocedate. În situaţia ideală, UE va mai acorda fonduri pentru reconversie pînă în 2020, iar mulţi viticultori vor profita să înfiinţeze plantaţii noi. Cum staţiunile autohtone, printre care şi cea de la Odobeşti, au fost practic scoase din circuit, din această afacere vor cîştiga doar firmele străine, iar specialiştii nu vor avea un cuvînt de spus în înnoirea viilor judeţului.
