• alesii locali au decis mentinerea unitătii sanitare, după două zile de dezbateri furtunoase • este posibilă si o actionare în judecată a celor care au decis transformarea spitalului în cămin de bătrîni
Două zile, miercuri si joi, le-au fost necesare alesilor Bicazului pentru a hotărî soarta spitalului si a celor peste 150 de cadre medicale ce alcătuiesc organigrama institutiei din urbea de sub baraj. Două zile, însemnînd tot atîtea sedinte extraordinare, unde dezbaterile furtunoase s-au finalizat pînă la urmă prin decizia unanimă, ca Spitalul Bicaz să rămînă în continuare, asa cum a fost el gîndit de oamenii locului. Despre modul în care au decurs ostilitătile si despre maturitatea civică de care au dat dovadă cei 15 consilieri, se va vorbi mult de-aici încolo. Si asta, deoarece prin atitudinea abordată în forul legislativ local, un obiectiv de interes local si chiar zonal, a fost salvat de la pieire. Presiunea celor două zile de neliniste a fost una coplesitoare. Dar să derulăm filmul actiunii. „Am convocat Consiliul Local în sedintă extraordinară pentru a lua o hotărîre dacă desfiintăm spitalul si dacă-l transformăm în cămin de bătrîni“, aveau să fie vorbele primarului Constantin Catrinoiu, rostite în deschiderea celor două întruniri, avînd ca proiect de hotărîre aprobarea Programului de interes national „Dezvoltarea retelei nationale de cămine pentru persoanele vîrsnice“. Numai că în sală domnea calmul de dinaintea furtunii. Prezentarea actului normativ, HG 212/2011 si a normelor metodologice de aplicare ale acestuia, avea să încingă spiritele, consilierii iesind cu repeziciune la atac. „Să nu ne pripim. Să încercăm să găsim o solutie pentru tinerea spitalului“, „Unde se duc banii pe care-i dăm, ca salariati pentru sănătate?“, „Avem de partea noastră toată zona, cu toti plătitorii de CAS. Să ni se explice ce facem cu oamenii, cei peste 60 de mii de contribuabili, inclusiv pensionarii care, chiar si-n atare situatie, plătesc CAS“, „Dacă vom face cămin de bătrîni nu înseamnă că nu vom avea cheltuieli? După cei trei ani de gratie, va rămîne totul pe capul administratiei locale, ori bugetul nostru nu va putea suporta o astfel de povară“, „În rîndurile populatiei este o isterie colectivă, iar a personalului medical din spital, o stare confuză, plină de angoasă“, „Să ne unim cu totii, consilierii văilor Bistritei si Bicazului, si să mergem la prefect pentru a-i cere explicatii“, „De ce nu s-a pus problema desfiintării nici vreunui spital din Harghita si Covasna?“, „Am ajuns la concluzia că toti nu-s decît niste papagali. Inclusiv noi, pentru că legile ne constrîng de asa manieră că nu putem face nimic pentru oamenii care ne-au votat“, „Dacă stiam că o să ajungem aici nu mai investeam nici un ban în reabilitarea spitalului. Am fost trasi pe sfoară“, au fost în mare afirmatiile consilierilor bicăjeni, cătrăniti cum n-au fost văzuti vreodată. Si a fost firesc să fie asa, deoarece presiunea deciziei pe care trebuiau s-o ia era mult prea mare. Practic soarta le-a pus în fată să dărîme ceea ce în urmă cu peste 50 de ani părintii lor clădiseră cu sudoare.
Cum rămîne cu finantarea?
Doctorul Ioan Uleia, managerul Spitalului Bicaz, consilier fiind, avea să explice colegilor ce si cum cu întreg demersul întru salvarea institutiei, de cîteva luni încoace. „Am luptat prin toate mijloacele ca unitatea noastră să nu fie desfiintată. Am mers la guvern, cu parlamentarii nemteni, cu presedintele Consiliului Judetean si alti factori responsabili. De fiecare dată ni s-a promis că treaba-i bună, dar cînd ajungeam acasă aflam prin presă că nu-i adevărat. Acum, am văzut că ne aflăm cuprinsi în Anexa 2 pentru desfiintare si transformare în cămin de bătrîni. Ce să mai întelegem? Consiliul local trebuie să decidă, albă sau neagră. Asta pentru că salariatii spitalului stau cu cererile în buzunare. În functie de ce hotărîm noi, urmează soarta lor. Personal îmi este foarte greu. Eu nu pot gresi în fata celor 150 de salariati, care asteaptă cu frica-n sîn decizia noastră. Dar atentie! Dacă se hotărăste mentinerea spitalului, există problema rămînerii fără finantare, deoarece Casa de Sănătate ne-a amenintat că nu va mai încheia contract cu noi. Ce vom face cu salariatii, care au rate si cheltuielile cotidiene? Orice bresă în finantarea spitalului va avea un efect dezastruos. Dacă se va merge pe cămin de bătrîni, să zicem că vom rezolva pozitiv problema a o treime din salariati, dar ce facem cu ceilalti? Si nici asta nu-i sigur, pentru că norma angajării de personal este de un salariat la doi bătrîni. Ori, nu văd de unde se vor găsi 100 de bătrîni care să accepte viata de azil“, a afirmat doctorul Uleia. Si tot el a mai propus o variantă, oarecum fragilă, privind înfiintarea unei policlinici printr-o societate privată, prin care s-ar absorbi o parte din personal. Dar din nefericire, timpul pentru constituirea unei astfel de societăti este de durată si timpul presează. „Pînă la 1 aprilie treaba trebuie să fie solutionată“, a conchis doctorul. Cam asa au decurs dezbaterile zilei de miercuri, alesii considerînd că noaptea spre joi poate fi un sfetnic bun. Reîntrunindu-se ieri, au decis, fără prea multă vorbărie, cu doar o abtinere, ca hotărîrea cu pricina să fie respinsă. Cu alte cuvinte, ca spitalul să rămînă. Motivul – oferta guvernamentală privind căminul de bătrîni este mult prea costisitoare pentru bugetul Bicazului. „Si asta, pentru că nu avem încredere în modul în care a fost aruncată de către Guvernul României pisica în ograda noastră. De nu vor lua în seamă ceea ce am hotărît noi, sîntem decisi să dăm în judecată statul român“, avea să declare unul dintre alesii Bicazului.
