SFINȚI ÎNTRE SFINȚI… Este un bun prilej de a vorbi mai mult despre sfinții tămăduitori anul acesta, proclamat an comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți în Patriarhia Română. Sfântul Nectarie de la Eghina este unul dintre ei, considerat, prin harul lui Dumnezeu, vindecător de boli. S-a născut la 1 octombrie 1846, în orășelul Silivria, pe țărmul Mării Marmara, situat la 20 km vest de Constantinopol și 10 km vest de Epivata, locul de naștere al Cuvioasei Parascheva de la Iași. La botez a primit numele de Anastasie, fiind al treilea copil din cei șapte pe care i-au avut părinții săi Demos și Maria Kefala, oameni simpli, dar cucernici și cu frica lui Dumnezeu. De la preacuvioasa sa mamă a învățat nu doar să scrie și să citească de la vârsta de cinci ani, ci și “Sfintele Scripturi care pot să înțelepțescă” (2 Tim. 3, 15). “Cel ce îl cunoaște pe Dumnezeu socotește că datoria lui este a trăi nu pentru sine, ci pentru Dumnezeu”, învăța Sfântul Nectarie pe credincioșii care trăiau în preajma sa. Acesta este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai zilelor noastre datorită mulțimii de minuni care s-au săvârșit în viața celor care s-au închinat sfintelor sale moaște
Pr. Ciprian Nicușor Apopei
Parohia Tutova
Sfântul Nectarie, care la botez a primit numele Anasatasie este a fost un copil predicator. Atunci când a învățat să spună Psalmul 50, Anastasie obișnuia să repete apăsat stihul: “Învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale”, arătându-și parcă astfel chemarea timpurie și chemarea de la Dumnezeu să fie învățător al Bisericii. La vârsta de șapte ani trăia și cosea foi de hârtie, închipuind o carte unde voia “să scrie cuvintele Domnului”! Chemarea sufletului său de copil se vădea și în obiceiul de a se urca pe scaune ca să predice cuvântul Domnului Dumnezeu, de parcă s-ar fi aflat la amvon. Era dăruit cu o memorie atât de cuprinzătoare, încăt ținea minte tot ce auzea la biserică și povestea celor de acasă. Școala primară și următoarele trei clase le-a terminat la Silivria. Dar, dat fiind că dorul de studiu întrecea cu mult posibilitățile părinților săraci, a fost nevoit să plece la vârsta de 14 ani la Constantinopol, unde înflorea pe atunci elenismul, și să-și caute de lucru. A intrat vânzător la o magazie. Putea astfel și să studieze, și să-și ajute familia. Dragostea de carte și dorința de a fi de folositor creștinilor l-au făcut să adune pasaje din Scripturi și din Sfinții Părinți, dar și din filozofii greci ai antichității, cugetări și cuvinte pline de înțelepciune ce i-au părut a fi de folos pentru suflet.
“Cel mai drag dintre arhierei și cel dintâi între clerici”
La vârsta de 20 ani Sfântul Nectarie se retrage în insula Hios, ca învățător, timp de șapte ani educând micii săi elevi în lumina iubirii de neam și credință. În 1873 este primit ca frate la Mănăstirea “Nea Moni”, primind în 1877, când este hirotonit diacon, numele de Nectarie. Ioan Horemis îl sprijină material, astfel încât, în 1881, părintele Nectarie se întoarce la mănăstire cu diploma de bacalaureat. Cu binecuvântarea și ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, devine licențiat al Facultății de Teologie din Atena, în 1886, întreținându-se în școală din bursa pe care o căpătase. “. La 23 martie 1886 a fost hirotonit presbiter de bătrânul Patriarh Sofronie, în Catedrala Suntului Sava, iar în august a fost ridicat la treapta de Arhimandrit. I s-a încredințat de asemenea și slujirea de predicator și secretar al Patriarhiei. Mai târziu a fost trimis la Cairo, unde a fost numit consilier patriarhial. În 1889, Părintele Nectarie va fi hirotonit episcop, având funcția de consilier patriarhal și slujitor al altarului bisericii „Sf. Nicolae” din Cairo (Egipt), unde dobândește bogate roade, atât în plan pastoral, cât și administrativ. Defăimat de oameni invidioși, Sf. Nectarie este silit să se întoarcă în Grecia.
A curățat singur toaletele școlii unde era director
În 1890, Sf. Nectarie este angajat ca preot predicator al Mitropoliei de Evia. Deși primit cu răceală, cîștigă repede încrederea credincioșilor, dar și a autorităților bisericești care, în 1893, îi încredințează conducerea Seminarului Teologic Rizareion din Atena. Ca director al seminarului, Sfântul Nectarie avea să schimbe profund concepția profesorilor despre modul în care trebuie educați elevii teologi. Ca un bun păstor, îi învăța pe toți să își raporteze faptele și inițiativele la Mântuitorul Hristos. De exemplu, o bătaie între elevi s-a finalizat nu prin pedepsirea vinovaților, ci prin aceea că sfântul le-a adus la cunoștință faptul că va posti trei zile pentru ei. De atunci toți se fereau să-l mai supere, cât de puțin. Puterea exemplului personal, blândețea și viața sa sfântă au dus la schimbarea inimilor tuturor, elevi și profesori deopotrivă. Slujirea sa la Seminarul Rizarios timp de 14 ani a dat roade bogate și a format mulți învățați, clerici și laici, care s-au distins de-a lungul vremii ca mari teologici și oameni de înaltă ținută morală. Mai înainte de toate însă s-a făcut cunoscut ca pildă vrednică de urmat, ca dacăl și duhovnic, ca ziditor de suflete și ca Sfânt. O întâmplare vădește cât de adevărată i-a fost dorința de a fi asemenea Domnului Iisus Hristos și a-L urma în nespusa Sa smerenie. A curățat singur toaletele școlii. Sfântul s-a gândit că, dacă îngrijitorul este bolnav, va fi înlocuit și își va pierde pâinea. Din iubire pentru aproapele, la cei 53 de ani ai săi și cu toate ocupațiile sale istovitoare, neținând seama că era un Arhiereu strălucit și că avea o poziție importantă, în fiece zi la Utrenie lua mătura și buretele și cu ajutorul Domnului său făcea ascultare, socotind că “cea mai buna înălțare, smerenia”.
Învrednicit de Dumnezeu cu facerea de minuni
APUS… Pensionat în 1908 din învățământ, Sfântul Nectarie se retrage în pustiul insulei Egina, urmându-și fiicele duhovnicești care încă din 1904 primiseră binecuvântarea duhovnicului pentru a reînființa aici o mănăstire cu hramul “Sf. Treime”. Părintele a participat la acest nou început cu tot sufletul. A muncit el însuși, cot la cot cu zidarii, la ridicarea mănăstirii, fără să slăbească însă lucrarea rugăciunii. Toți simțeau purtarea de grijă a lui Dumnezeu acoperindu-i pe cei care îl ascultau pe smeritul Arhiereu Nectarie, de aceea obștea monahală a sporit, iar mănăstirea a fost ridicată repede. Sfântul Nectarie s-a învrednicit de la Dumnezeu încă din timpul vieții cu facerea de minuni. Există nenumărate “semne” ale vindecărilor de boli și ale suferințelor socotite cu neputință de tămăduit pe care Sfântul Ierarh Nectarie le-a săvârșit, minuni consemnate în mai multe volume scrise despre viața Sfântului Nectarie.
