SÃRBÃTOARE…Sfântul Ilie este cinstit de crestini, astazi, ca aducãtor de ploi, dupã ce, prin rugãciunea sa, a salvat de la moarte poporul din Israel, dupã trei ani si jumãtate de secetã, dar si ca divinitate popularã a Soarelui si a focului, atestatã prin numeroase traditii si datini. Sãrbãtoarea proorocului Ilie Tesviteanul este si ziua Aviatiei Române, acest sfânt fiind considerat, începând din 1913, ocrotitorul si patronul aviatorilor.
Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, sãrbãtorit în 20 iulie, a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve din Galaad (Israel). De la aceastã cetate provine numele de Tesviteanul al proorocului. Ilie se bucurã de o cinstire deosebitã din partea Bisericii, ziua prãznuirii sale fiind marcatã în calendar cu rosu, însemnare ce nu apare în acest fel la niciun alt prooroc. Sfântul Prooroc Ilie este una dintre cele mai interesante si complexe figuri de sfinti, putând fi considerat un sfânt ecumenic, deoarece este cinstit nu numai în crestinism, ci si în iudaism si chiar în traditia islamicã. Sfântul Ilie a trãit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab, în regatul Israel din Samaria. Potrivit traditiei, Sovac a vãzut, la nasterea lui Ilie, oameni îmbrãcati în vesminte albe care îl înveleau pe fiul sãu în haine de foc si îi dãdeau sã mãnânce o flacãrã. Preotii templului din Ierusalim au interpretat vedenia considerând cã Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profeticã. Vechiul Testament istoriseste despre faptele lui Ilie în cãrtile numite Regi, de unde aflãm cã Sfântul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab si îi vesteste acestuia cã Dumnezeu va pedepsi poporul cu secetã, dacã nu va lepãda credinta în zeul Baal. Si pentru cã regele, împreunã cu poporul lui Israel, au nesocotit cele vestite de Ilie, nu a mai plouat timp de trei ani si jumãtate, dupã cum explicã purtãtorul de cuvânt al Patriarhiei Române, pãrintele Constantin Stoica. Sfântul Ilie a fost nevoit sã se ascundã de mânia regelui Ahab la pârâul Cherit, în Hozeva. Potrivit traditiei locului, aici se aflã pestera în care Sfântul Ilie Tesviteanul a stat trei ani si sase luni, înainte de a urca pe Muntele Sinai. În pestera Sfântului Ilie se pãstreazã icoana acestuia, în care sfântul este înfãtisat ca fiind hrãnit de corbi. În perioada sa pãmânteanã, Ilie a sãvârsit si pãcate, cel mai mare fiind uciderea pãrintilor sãi, la îndemnul diavolului. Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfintilor si l-a urcat la cer într-o trãsurã cu roti de foc trasã de cai albi înaripati.
Traditii si obiceiuri de Sf. Ilie
În ajunul zilei când este sãrbãtorit Sfântul Ilie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semãnate cu cânepã, se dezbrãcau si, goale, se tãvãleau prin culturã, apoi se îmbrãcau si se întorceau acasã. Iar dacã în noaptea dinspre Sfântul Ilie ele visau cânepã verde, acesta era semn cã se vor mãrita cu flãcãi tineri si frumosi. Dacã-n vis vedeau cânepã uscatã, se zicea cã se vor mãrita cu oameni bãtrâni. Potrivit traditiei, în dimineata zilei de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, în special busuioc, se puneau la uscat în podurile caselor, sub stresini sau în cãmãri. Si tot de Sfântul Ilie, erau adunate plantele întrebuintate la vrãji si farmece. Femeile duceau în aceastã zi busuioc la bisericã, pentru a fi sfintit dupã care, întoarse acasã, îl puneau pe foc, iar cenusa rezultatã o foloseau în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor fãceau bube în gurã. Tot traditia spune cã nu era voie sã se consume mere pâna la 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sã se batã unul de altul, pentru a nu cãdea grindina, obiceiul acesta fiind pãstrat si astãzi. Tot în 20 iulie, merele, considerate fructele Sfântului Ilie, sunt duse la bisericã pentru a fi sfintite, crezându-se cã numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltã. Tot de Sfântul Ilie, românii îsi aminteau si de sufletele mortilor, în special de cele ale copiilor. Femeile chemau copii strãini sub un mãr, pe care îl scuturau ca sã dea de pomanã merele cãzute. Astfel, se considera cã mortii se veselesc. Bisericile sunt pline, în aceastã zi, cu bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sfântul Ilie), iar la casele gospodarilor se organizeazã praznice mari. Se credea si se mai crede si astãzi cã, dacã tunã de Sfântul Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. Oamenii mai spun cã, dupã ziua Sfântului Ilie, vor începe ploile mari de varã. În aceastã perioadã, la sate, apicultorii recolteazã mierea de albine, activitate numitã si retezatul stupilor. Recoltarea mierii se face, si acum, în multe locuri, potrivit datinei, numai de cãtre bãrbati curati trupeste si sufleteste, îmbrãcati în haine de sãrbãtoare, ajutati de cãtre un copil, femeile neavând voie sã intre în stupinã. Dupã recoltarea mierii, cei din casã, împreunã cu rudele si vecinii invitati la acest moment festiv, gustau din mierea nouã si se cinsteau cu tuicã îndulcitã cu miere. Ziua Sfântului Ilie marcheazã si miezul verii pastorale, când le era permis ciobanilor sã coboare în sate pentru prima datã dupã urcarea oilor la stânã. Cu aceastã ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau sotiilor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multã migalã.
