BOBOTEAZA… Astăzi, 6 ianuarie, prăznuim Botezul Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Bobotează. Ajunul Bobotezei sau ziua dinaintea Botezului Domnului a fost prima zi de post din Noul An (de la Nașterea Domnului Iisus Hristos și până azi nu a fost nicio zi de post). Unii oameni au ținut post negru în această zi, conform tradiției populare, iar cei care au reușit să ajuneze ieri, vor fi sănătoși și feriți de necazuri.Botezul Mântuitorului în Iordan, poartă și denumirea de “Epifanie” sau “Teofanie”, termeni care provin din limba greacă și înseamnă “arătare”, “descoperire”. De ce arătare sau descoperire? Pentru că în momentul în care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste El, iar Tatăl a mărturisit: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: “Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”. Botezul Domnului, una dintre cele mai importante sărbători creștine de peste an, este cunoscută în Moldova și Bucovina după denumirea de Bobotează, iar în Banat și Transilvania denumirile variază de la Botează, Botez până la Apă – Botează. Sărbătoarea se bucură de un cult deosebit în Moldova, acolo unde oamenii, de veacuri, au grijă să respecte o sumedenie de tradiții și obiceiuri legate de această zi.
Sărbătoarea Bobotezei este amintită din secolul al II lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. Menționăm că în primele secole, Bobotează era sărbătorită împreună cu Nașterea Domnului, pe 6 ianuarie. Începând cu secolul al IV lea, cele două sărbători au fost despărțite: 25 decembrie fiind dată stabilită pentru prăznuirea Nașterii Domnului și 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.
Bobotează, ziua în care Hristos S-a descoperit lumii
aAfară de cele grăite de Iisus la vârsta de 12 ani în templu, Hristos nu a săvârșit nicio minune și nu a rostit niciun cuvânt reținut de evanghelișți. Începând cu Botezul Său, Hristos iese din umbră și începe să propovăduiască. A primit botezul la 30 de ani, vârsta maturității la evrei. Iisus a venit la Ioan și i-a cerut să-L boteze, nu pentru că avea nevoie de curătire de păcâte, căci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinți creația. Că Mântuitorul nu a venit să primească iertare de păcâte de la Ioan, reiese și din faptul că botezul lui Ioan îl ajută pe om să conștientizeze starea păcătoasă, însă, nu oferea iertarea. De aceea se și spune că era “spre iertarea păcatelor” (Luca 3, 3), pe care avea s-o aducă Hristos. Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorâte pentru om și pentru întreaga creație. Prin cuvintele din rugăciunea citită la Bobotează: “Astăzi firea apelor se sfințește…”, nu trebuie să întelegem că harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfințire a apei peste toată apă care există în diverse locuri, ci doar peste apă pregătită din timp pentru acest lucru.
În Botezul Domnului stau începutul și temeiul Sfintei Taine a Botezului creștin
Acceptând să Se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam și a început astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului primind pe Dumnezeu-Omul nu au avut ce să curețe, ci au fost ele însele purificate. Hristos a curătit prin cufundarea Să în Iordan, creația întinată de căderea omului în păcât și a înlăturat puterea Satanei. Astfel, ritualul Botezului creștin repetă aceste momente, care semnifică trecerea dintr-o etapă existențială în altă: el se deschide cu lepădările, menite să alunge puterea Satanei și se încheie cu primirea darului Sfântului Duh.
Tradiții și obiceiuri de Bobotează
Potrivit etnografului Ion Ghinoiu, la Bobotează, cei doi rivali calendaristici, lupul și calul, primul stăpân peste iarnă, iar al doilea peste vară, luptă pentru o cauză comună: izgonirea diavolului. În tradiția populară, ajunul Bobotezei era și un moment bun pentru a observă anumite semne ale naturii, astfel încât să se știe dacă anul agrar următor va fi unul rodnic sau nu. Astfel, există credință că dacă în ziua de ajunul Bobotezei era bură pe pomi, vor fi poame multe, iar dacă picură din streasină, va fi vara ploaie. Totodată, dacă în ziua de Bobotează va bate crivătul, vor fi roade la bucate. În Frătăutii Noi, județul Suceava, în ajunul Iordanului se pune în geam, la încoltit, grâu. Dacă acesta răsare bine, gospodarul va avea bună recoltă în acel an. Totodată, Bobotează era un prilej bun de a previziona cum va fi vremea. Oamenii satelor obișnuiau să spună că până la Bobotează căldura-i pe văi și frigul pe dealuri, iar de la Bobotează frigul se scoboară la văi și căldura se urcă la dealuri. De asemenea, în popor se spune că în noaptea Bobotezei ouăle de corb plesnesc sub puterea gerului și puii de corb întind aripile și zboară. O altă credintă întâlnită în popor este aceea că în ajunul Bobotezei cerurile se deschid, iar animalele pot vorbi între ele. În ziua de ajun sunt interzise certurile în casă și nu se dă nimic cu împrumut.
Pregătirile pentru Iordan
Odată ziua de ajun trecută, după ce preotul a trecut prin fiecare casă sfințind agheasmă și binecuvântând oamenii, femeile încep a se pregăți pentru participarea la slujba sfințirii apei de a două zi. Adică se pregătesc să meargă “la Iordan”, cum se zice în popor. Pentru aceasta, în fiecare casă se pregăteste vasul cu care va fi adusă acasă agheasma după slujba de Bobotează. “În ziua de ajun, fetele pregătesc cana cu care or să meargă după agheasmă. Îi fac cruciulițe de ceară și o împodobesc cu ghirlande de berbenoc (n.r. – varietate de saschiu, plantă cu proprietăți medicinale) poleit cu flori, iar la toartă leagă în cruciș lână roșă. Tot atunci pregătesc lumânarea pentru Iordan, numită troită; cu această în mână asistă la sfințirea Apei. Troiță se face astfel: iau o lumânare mare, lângă care lipesc, la mijloc, o cruce de lemn simplă, o leagă bine, iar împrejur pun busuioc, spice, măciulii de mac, flori uscate, căline și fac un mănunchi mare, astfel că crucea nu se va vedea deloc”, consemnează etnografii.
