Domnule primar, vã rog sã primiti, mai întâi, urãrile mele de sãnãtate! Sã vã faceti bine, desi eu mã îndoiesc, fiindcã inima rea si memoria scurtã nu se trateazã la spital. Vã mai amintiti când erati un simplu patron la firma dvs. de constructii si aveati nevoie de presã ca sã sãriti în ochii bârlãdenilor? Atunci ne-ati promis cã, dacã veti fi primar, o sã ne amenajati o camerã specialã, dotatã cu calculatoare, internet, automat de apã si de cafea, ce mai … un paradis! Si noi v-am crezut! Am avut credinta cã sunteti un om de cuvânt, care lasã interesul personal pentru al Bârladului, pe care îl iubeati, cel putin la nivel declarativ, ca pe ochii din cap. Vã mai amintiti primul slogan al campaniei dvs. din 2004, purtat cu mândrie în piept chiar si de ziaristi? “Iubesc Bârladul”! Ehe! Unde sunt acum promisiunile dvs. fãcute bârlãdenilor si nouã? Le-ati aruncat la câini, ati schimbat iubirea pentru un pumn de bani si încrederea jurnalistilor în regulamente sforãitoare. (“Va curge sânge în Primãrie, voi da publicitãtii toti hotii, voi aduce procuratura aici, sã studieze furãciunile etc…etc.). V-ati sters, pardon, la fund cu acele sloganuri! Când vi s-a urcat la cap functia, presa a reactionat, iar dvs. v-ati enervat. O parte a presei, am vrut sã spun, nu toatã, cã între timp v-ati construit organ media. Unde ati ajuns acum? Vã spun eu! Renegat de partidul cãruia i-ati slujit, dar cu buzunarele pline. Si cu prieteni de tenis, cãrora le-ati dat si pe nas si pe gurã, care o sã vã întoarcã spatele, sãtui sã plãteascã, sfânta spagã. Vreti sã nu ne mai primiti în Primãrie? Nu-i nimic, noi o sã scriem chiar dacã o sã ne pitim dupã perdelele de la Primãrie. Eu, personal nu mã pot supãra pe dvs. Nu mai cred demult în politicienii exacerbati, excitati de campaniile electorale, dar vã iert! Oricum, nu am nevoie de acreditare pentru a scrie despre coruptia din Primãrie. Am acreditare la DNA si e suficient. Închei prin a vã transmite un mesaj: Acreditarea mea pentru primãrie mi-am câstigat-o mai demult, în acea campanie electoralã când am crezut cã din patron falit veti ajunge cel mai bun primar. Dar recunosc, cã am fost o proastã!
