Dotări inegale cu computere şi calculatoare depăşite. Cam aşa arată multe dintre şcolile gălăţene în era informaţiei. Asta în condiţiile în care, prin noua Lege a Educaţiei, învăţământul românesc trebuie centrat şi pe formarea cunoştinţelor de utilizare a computerului, chiar de la ciclul primar.
Până acolo mai este cale lungă, de vreme ce pe unele monitoare, de regulă în mediul rural, s-a aşezat praful de un deget.
Un calculator la câte 15 elevi
Din datele centralizate de Serviciul Informatizare al Inspectoratului Şcolar Judeţean, în şcolile gălăţene sunt în jur de 6.000 de calculatoare. Dintre acestea, 4.650 sunt folosite de elevi, 740 de către profesori, iar restul de personalul administrativ.
Dacă ar fi să ne luăm după numărul de calculatoare despre care şcolile declară că le utilizează elevii, atunci în fiecare dintre cele aproape 500 de instituţii de învăţământ din judeţ există câte un laborator cu câte 26 de computere.
Cu alte cuvinte, există câte un calculator la fiecare 15 elevi sau preşcolari. Însă majoritatea liceelor au sau depăşesc 1.000 de elevi, iar unele şcoli gimnaziale din oraş au 700-800 de elevi.
La unii mumă, la alţii ciumă
În realitate, situaţia este cu totul alta, şcolile ajungând să aibă dotări inegale, care nu ţin cont de numărul de elevi. Unele şcoli din mediul rural au chiar mai multe staţii decât unele de la oraş, deşi aceste cazuri sunt, într-adevăr, excepţii.
De exemplu, Şcoala nr. 2 Nămoloasa are acum 41 de calculatoare – cele mai multe dintr-o instituţie gimnazială din judeţ. Asta deoarece a preluat şi baza materială a şcolii cu care s-a comasat recent. Unele fac parte din laboratorul AeL, altele au fost achiziţionate din fondurile proprii, iar restul sunt donate de o fundaţie olandeză, am aflat de la directorul Florin Pechianu.
Dacă instituţia din Nămoloasa şcolarizează 175 de elevi şi are 41 de calculatoare, la Şcoala nr. 19 din Galaţi, cei 330 de elevi trebuie să-şi împartă doar 13 calculatoare. Acestea sunt folosite de nouă ani, câteva ore zilnic.
Directoarea Şcolii 19, Doina Jecu, spune că, de-a lungul timpului, unele computere s-au mai stricat, dar că a făcut tot posibilul să le menţină în funcţiune: „Dacă din nimic se poate face bici, atunci asta am făcut cu laboratorul de informatică, mai mult nu se poate”.
Şi unele licee suferă
Dotate în mai multe etape de Ministerul Educaţiei, puţine licee mai păstrează intacte absolut toate computerele. Ultimele achiziţii s-au făcut în 2008, dar, culmea, profesorii de informatică spun că noile computere sunt mai puţin fiabile decât cele trimise în şcoli la începutul anilor 2000.
Unde s-a putut, dotările ministerului au fost suplimentate, unele liceele având şi câte trei laboratoare. Totuşi, chiar şi acum, elevii Colegiului Naţional „Hogaş” din Tecuci au acces doar la 14 computere, asta în condiţiile în care ei susţin şi o probă de competenţe digitale, la bacalaureat.
Tot 14 sunt la Şcoala Băneasa, unde elevii fac doar ore AeL. Mai multe calculatoare decât la liceul tecucean sunt la Şcoala Cosmeşti Deal – 19 în total – sau la unele grădiniţe din Galaţi.
Mai multă informatică, aceleaşi dotări?
Momentan, elevii de liceu au, săptămânal, între una şi trei ore de tehnologia informaţiei sau de programare, în funcţie de profil. Pe lângă acestea, unele clase fac şi opţionale. La gimnaziu, informatica se studiază doar opţional, fiind, însă, unul dintre cele mai frecvente cursuri la alegere din şcoli.
Şi prichindeii de clasa a IV-a se pot împrieteni cu computerul, tot la un asemenea curs. Elevii pot învăţa interactiv, pe calculator, şi la alte discipline, lecţiile AeL fiind special concepute pentru a fi predate astfel.
În curând însă, informatica va deveni materie obligatorie şi la gimnaziu, ne-a spus inspectorul şcolar de specialitate, Camelia Negoiţă. Asta se va întâmpla, cel mai probabil, din anul şcolar 2012-2013, când se vor reface planurile-cadru.
Cu toate acestea, cel puţin deocamdată, Ministerul Educaţiei nu are vreun program de înnoire a bazei de calculatoare din şcoli. „O soluţie ar fi ca aceste ore să se desfăşoare pe grupe. Apoi, baza de la şcolile care se vor mai comasa (cum se preconizează) se va redistribui ori la şcoala-structură, ori la altele din judeţ”, vede inspectorul şcolar general Doru Resmeriţă rezolvarea tuturor problemelor cu dotarea IT din instituţiile de învăţământ.
Computere sub un vraf de praf
Reversul medaliei este că, pe unele monitoare, de regulă în mediul rural, s-a aşezat praful de un deget, pentru că nu le utilizează nimeni. Asta deşi, chiar dacă nu există opţional de informatică la gimnaziu, profesorii ar trebui să predea lecţii AeL, pe calculator.
„Avem suspiciunea că unele şcoli nu utilează deloc laboratoarele şi de aceea, cu ajutorul firmei care a dotat şcolile prin programul Ministerului Educaţiei, vom începe o verificare. Vom şti exact câte lecţii pe calculator s-au făcut, deoarece sistemul e programat să memoreze activitatea”, ne-a declarat inspectorul general Doru Resmeriţă.
Profesorii specialişti şi informaticienii, lipsă
La oraşe, toţi profesorii de informatică sunt titulari, cu alte cuvinte au terminat o facultate cu o specializare în acest domeniu. Cu totul altfel stă situaţia la sate, am aflat de la inspectorul de specialitate.
Orele opţionale de informatică sunt predate, în jumătate dintre cazuri, de profesori de alte discipline, care îşi completează astfel norma săptămânală. Probleme sunt şi cu administratorii de reţea, pentru că la şcolile de la sate cu greu se găseşte o jumătate de normă pentru acest post…
