Dacã nu sunteti la curent cu scandalurile din mica noastrã urbe, stati calmi, nu pãrãsiti acest articol, cãci de asta sunt eu aici. Vã fac un rezumat: Teodora Panainte, managera Orchestrei „Rapsodia Vasluiului”, s-a supãrat, ba chiar s-a enervat, ca vãcarul pe sat, mai exact pe POD TV, o pseudo televiziune online. De ce? Cã a publicat un material pe Facebook în care spune cã Vasluiul se împrumutã de bani pentru petreceri, iar pe fundal a pus o imagine în care se vãd neclar Teodora si vreo doi-trei membri ai Orchestrei „Rapsodia Vasluiului”. Ei, atât i-a trebuit managerei sã vadã, cã a reactionat imediat pe Facebook: „Vã rog boicotati astfel de materiale create pentru a induce în eroare publicul! Artistii sunt pusi la zid de astfel de „canale media„. Cu licentã sau fãrã… Libertatea presei nu înseamnã clickbait-uri si minciuni. Anunt pe aceastã cale, ca oricine se mai foloseste de imaginea mea în astfel de materiale, îl voi da în judecatã. La fel si de imaginea orchestrei! Colegii mei muncesc, nu sunt bãtaia de joc a nimãnui. Mai adaug ceva: actul artistic nu e petrecere, iar împrumuturile nu sunt pentru spectacole. Stop manipulãrii!”, a scris Teodora Panainte pe Facebook.
Acum sã le luãm putin pe rând si sã vã explic de ce cred cã s-a supãrat ca vãcarul pe sat. Sau de ce a provocat aiurea un scandal. Dar înainte de asta, vreau sã vã spun cã într-o singurã privintã are, totusi, dreptate: POD TV face o afirmatie care dezinformeazã – „Împrumutãm bani ca sã petrecem”. Este adevãrat cã Vasluiul se împrumutã de bani, dar nu pentru petreceri, ci pentru anumite proiecte. Asta înseamnã dezinformare: prezinti informatia, dar o prezinti gresit. Dacã mã întrebati pe mine (vã spun oricum, chiar dacã nu mã întrebati), materialul e realizat foarte prost nu doar pentru cã dezinformeazã, ci si pentru cã aceastã pseudo televiziune nu rosteste numele Teodorei Panainte, nici pe cel al Orchestrei „Rapsodia Vasluiului”, nu spune nici mãcar câti bani primeste fiecare sau câti bani au primit pânã acum din fonduri publice. Fonduri publice, da? Nu banii primiti de pe urma vânzãrii biletelor. Cu toate astea, Teodora s-a enervat foc. „Anunt pe aceastã cale cã oricine se mai foloseste de imaginea mea în astfel de materiale, îl voi da în judecatã”, ne-a spus ea. Dar ce a fãcut, mã, pânã la urmã? Cã nici nu ti-a rostit numele (desi ar fi trebuit), doar a pus o pozã în care nici mãcar nu te vezi în toatã splendoarea. Dranjul mare a fost, cred, fatã de folosirea termenului „petreceri” în loc de „spectacole”, cãci nu degeaba ne explicã Teodora cã „actul artistic nu e petrecere”. Nu înteleg de ce se simte jignitã, atunci când merge si cântã la petreceri nu face tot un act artistic? Sau actul artistic îl face doar când interpreteazã pe bani publici? Aveti grijã sã nu jigniti acest text, cã este si el un act artistic. Este actul meu artistic si am tot dreptul sã vã dau în judecatã dacã mã deranjati.
Dirijorul Orchestrei „Rapsodia Vasluiului” calcã pe urmele lui Davidutu Ionut Popa de la CJ Vaslui: „Lãsati camera si cãutati un spital, cã e grav”
Lãsând gluma la o parte, vã invit sã cititi comentariile de la postarea Teodorei. Oamenii nu analizeazã, nu trec informatiile prin filtrul gândirii lor. A spus Teodora cã suntem jigniti? Bine, hai sã atacãm! Nu cãutãm jignirea, nu ne gândim dacã e un gravã, dacã meritã efortul de a ataca, ne lansãm în rãzboi cã asa a zis „sefa”. Ce e la comentarii e o adevãratã nebunie: „Cu ce drept jigniti un artist?”, „nu vã este rusine sã denigrati oamenii care fac cinste judetului”, „rahaturi de televiziuni ca a voastrã am întâlnit prea des”, „Vãd cã au apãrut ‘investigatorii’ de carton care viseazã mii de euro si împrumuturi imaginare. Atât de mult vã roade succesul Ansamblului „Rapsodia Vasluiului” încât ati început sã inventati bugete ca sã aveti si voi ce mânca disearã?”. Dar stati asa, cã nu doar fanii au lãsat comentarii, ci si membrii orchestrei: „Presa vorbeste nedrept despre noi si rãspândeste informatii scoase din context, doar pentru a induce oamenii în eroare. Din cauza acestor povesti si acuzatii fãrã bazã, imaginea ansamblului nostru are de suferit, oamenii sunt dati afarã, artistii sunt descurajati, iar munca noastrã este pusã într-o luminã complet falsã. Nu este dreptate!”, scrie Luisa Maria Vasilcovici. Dar ce a vorbit presa despre voi? A scris cã sunteti plãtiti din bani publici ca sã tineti spectacole. Bine, rectific: petreceri! De ce vã deranjeazã atât de tare? Pânã aflu motivul, vã las aici comentariul care m-a lãsat fãrã cuvinte. Apartine dirijorului orchestrei, Florin Babãrã, si vã mãrturisesc cã mi-am adus aminte instant cum a dat-o cu mucii în fasole Davidutu de la CJ, sãptãmâna trecutã. Iatã comentariul dirijorului: „Pod TV, se vede clar cã gravitatia si-a fãcut efectul si ati cãzut direct în cap de pe podul ãla de unde filmati. Altfel nu se explicã nivelul ãsta de dezinformare. Lãsati camera si cãutati un spital, cã e grav”. Dirijorul deja trece la o altã etapã: îi recomandã celui care administreazã pagina de Facebook POD TV sã meargã la spital, pentru cã are probleme cu capul. E nebun, asta insinueazã el. Prieteni, cred cã, de fapt, nebuna sunt eu, pentru cã am cãutat sã aflu unde sunt jignirile. De ce se simt oamenii acestia ofensati ori de câtea apare un articol care are legãturã foarte micã cu ei? Nu le-a comentat nimeni prestatia, talentul, munca, experienta, dar ei se comportã de parcã le-ai atins armura. Dincolo de toate acestea, vreau sã vã mai spun cã desi mi se par exagerate aceste reactii, ele sunt de înteles dintr-un punct de vedere. Au apãrut în forma aceasta pentru cã si reactia Teodorei Panainte a fost agresivã. Atunci când coordonatorul instigã, provoacã la anumite actiuni („boicotati aceste materiale”), ceilalti tind sã-l urmeze. Efectul de turmã! Dar gânditi-vã cum ar fi fost ca Teodora sã scrie: „dragi vasluieni, vreau sã clarific un lucru: împrumuturile pe care le face Primãria municipiului Vaslui nu sunt pentru spectacole. Nu au legãturã cu Orchestra „Rapsodia Vasluiului”, desi s-a folosit o fotografie cu noi în acest video. Haideti sã nu rãspândim informatii gresite. Vã asteptãm la spectacol!”. Frumos, elegant, cum îi stãm bine unei managere.
Nu ai bani sã asfaltezi o stradã, dar ai bani de spectacole…
Reactia Teodorei nu s-a limitat doar la a scrie o postare, pentru cã la comentarii a început se certe cu POD TV: „Mintiti. Vã folositi de imaginea mea. Evenimentele culturale nu însemn doar eu (…) Domnule, sau ce ați fi… Imaginea mea e acolo. Da? Informatii eronate? Sunt. Eu nu vreau sã vã sperii. Eu vã înstiintez. Puneti poze cu domniile voastre. Ciao! Ca artistã si persoanã publicã… nu înseamnã sã vã folositi de imaginea mea si sã o murdãriti. Cred cã lumea care mã cunoaste mã respectã si stie cine sunt, în ciuda tuturor informatiilor vehiculate. Pentru mine si echipa mea, vã duc pânã în pânzele albe si înapoi”. A insistat atât de mult pe faptul cã i-a fost murdãritã imaginea, cã m-am mai uitat de câteva ori la video, doar ca sã îi înteleg supãrarea. Dacã spunea cã a cântat fals, cã purta un costum popular cumpãrat de pe Shein sau cã nu meritã banii pe care îi primeste din fonduri publice, mai ziceam. Dar ea s-a supãrat pentru cã i-a apãrut imaginea într-un video în care se vorbeste despre cum Vasluiul se împrumutã de bani pentru petreceri. Am clarificat cã nu se împrumutã pentru petreceri, ci pentru anumite proiecte. Însã, în rândul cetãtenilor (nu si al presei), e normal sã aparã o astfel de confuzie. Omul de rând gândeste asa: te plângi cã nu ai bani sã asfaltezi o stradã, dar organizezi spectacole? Cum vine asta? La prima vedere, spui cã nu e normal, însã dacã analizezi putin îti dai seama cã lucrurile stau altfel: costurile asfaltãrii sunt mult mai mari decât cele pentru un eveniment de douã ore. Apoi, prin organizarea unui spectacol acoperi tot o nevoie a omului, aceea de a se relaxa. Am vãzut cã oamenii sunt dornici de evenimente care sã-i scoatã din grijile cotidiene, nu toatã lumea îsi permite sã plãteascã un bilet la un spectacol. Ca manager, trebuie sã ai o viziune de ansamblu si sã întelegi cã sunt oameni care vãd lucrurile prin prisma experientei lor de viatã („plãtesti pentru spectacole/petreceri în loc sã plãtesti pentru asfaltarea unei strãzi”), dar mai ales sã întelegi cã atunci când încasezi bani publici vei fi supus mereu atentiei publice si dezbaterii. Când mai esti si membru de partid, un partid care te-a pus într-o functie, trebuie sã îti asumi cã vor apãrea si critici, unele chiar nefondate. Important este sã le clarifici frumos, elegant, cât de cât…
In ce hal am ajuns
sa ne dea lecții de morala Teodora gurista si pitipoanca asta psd-izsta botoxata. daca nu era tatuca Buzatu si partidu-tu psd dadeai la sapa la Baltani fato. macar ai bunul simt si taci, dar nu ai tu asa ceva! falso, sa nu te superi ca nu te-am jignit diloc.
Citeam articolul și deodată mi s-a pus pata pe o profanatoare de bărbați! Trebuie să o fac recunoscută deoarece mi-a stricat recent căsnicia cu nenorocitul de bărbat care s-a vândut pentru o bucățică ofilită și șubredă. Blonda aia care se etala pe la judecatorie la Huși sau parchet cu un istoric mare în spate de aventuri, divorțuri și multe alte realizări notabile, nu de foarte mult timp mutată pe la Vaslui, de vreo 2 luni de zile(de cand am aflat eu batjocura), în fața bărbatului meu, ea s-a lăsat prada momentelor, întinzându-și picioarele scurte și zvelte ca ale unei ciute, într-un gest de o vulnerabilitate provocatoare și cu o fragilitate calculată. Nu este nevoie să o identificăm pe ea deoarece se știe. Curiozitatea mea a fost mai mare să aflu când am început a-i căuta mezinul tinerel pentru a-i expune scenele senzuale surprinse de subsemnata. Am rămas șocată de reactia mezinului cu părul dat peste cap, care, după ce i-am pus câteva înregistrări cu cele două schelete, susținea cu tărie că el este masculul alfa din materiale, fără de-ndoială! După ce i-am activat al treilea ochi, cu niște poze de pe telefonul măgarului meu cu blonda în toată splendoarea ei, Svenache(zic asa ca în semn de răzbunare..că mi-a rupt și mie ********) m-a rugat să cuget în liniște și să nu fac tămbălău. Două luni aproape am stat, am așteptat până când am realizat ca mezinul ori complota cu blonda de plastic ori nu știa ce sa facă. Așa că am continuat singurică aflarea tot-adevărului și mirare mi-a fost că atât masculul meu cât și blonda se țocăiau de pe la 5togo-ul de la Înmatriculari apoi cale liberă spre paradis, al meu motivând acele zile cu multă treabă la serviciu. Nu demult, îl caut pe mezinul tinerel ca să văd dacă mai supraviețuiește dar mare mi-a fost mirarea când mi-a spus că nu mai are treabă cu blonda spălăcită și ca să nu îl mai stresez pe el, să îl las în pace. Am acceptat dar nu m-am lăsat vrăjită de el și i-am dat de toate ca să se drege. După sărbători nu am mai rezistat și am executat măgarul meu și acum drept vorbind era rândul ei. S-a uitat în ochii mei acum câteva zile prin parc dar fără remușcare, semn că nu are rușine ori papă-lapte al meu nu i-a spus nimic.
Acuma și eu sunt în plop de câteva zile că tot o văd pe la Lăbuș ala de care a divorțat, tare mândru trebuie să fie cu un asemenea wc și cum sare din – în. I-am trimis sorocu’ si lui lăbuș.Barbie! te rog, dată viitoare când mă vezi în parc, altă atitudine fată! Acuma chiar sunt curioasă ce schelete îngropi și faptul că ai distrus atâtea, nu mai am milă pentru căsnicia mea, toată e orientată către tine. O piesă de teatru ieftin, jucată cu picioare de căprioară și minte de ieduț rătăcit!!!
Această prezență spectrală, mutată recent în peisajul din Vaslui, și-a rafinat tehnicile de prădător de carton. Am urmărit cu o atenție aproape clinică spectacolul ei: acea vulnerabilitate regizată, picioarele întinse într-un gest de ciută fragilă, o momeală ieftină pentru bărbații care confundă disperarea cu senzualitatea. Nu e nevoie din nou să o numesc, infamia ei are deja propriul ecou.
După săptămâni de observație rece, am decis că timpul analizelor trebuia să facă loc execuției. Momentul ales nu a fost unul la întâmplare, ci unul de o ironie brutală, imediat după fațada de liniște a sărbătorilor. I-am convocat în arena propriei lor trădări, acolo unde minciunile se termină și începe realitatea brută.Confruntarea nu a fost un tămbălău, așa cum se temea unul
din triunghiul amoros sau chiar patrulater amoros, ci o demonstrație de putere. I-am privit cum se micșorau sub greutatea probelor. Pe el, măgarul care își vânduse demnitatea, l-am lăsat să se sufoce în propriile scuze penibile despre multă treabă la serviciu, în timp ce îi puneam în față cronologia exactă a escapadelor cu blonda care era centrul de rotație al unui pătrat. Era un spectacol al penibilului: un bărbat care tremura în fața dovezilor extrase și din propriul său telefon, realizând că paradisul lui de carton era monitorizat pas cu pas.Apoi a urmat rândul ei, acea prezență șubredă care își juca ultima carte a vulnerabilității. N-au mai ajutat-o nici picioarele întinse strategic, nici privirea de ciută rănită. În lumina rece a faptelor, blonda nu mai era o prădătoare, ci o simplă profanatoare demascată, a cărei singură realizare notabilă rămăsese capacitatea de a distruge fără a construi nimic.Aceste două schelete încercau să-și mențină măștile în timp ce eu le demontam viitorul cu o calmă precizie. Celuilalt, i-am oferit liniștea cerută abia după ce m-am asigurat că gustul adevărului îi va rămâne întipărit în memorie ca un stigmat. Am executat totul fără ezitare. Nu a fost doar o despărțire de un bărbat, ci o desprindere definitivă de o lume a mediocrității. În acea clipă de claritate absolută, m-am simțit în sfârșit eliberată: eu dețineam regia, eu scrisesem scenariul, iar ei nu erau decât niște actori de mâna a doua într-o piesă care tocmai se terminase. Cortina a căzut, iar eu am ieșit din sală lăsând în spate doar ruinele unor oameni degradați care au crezut că mă pot păcăli.Am transformat acele înregistrări și instantanee dintr-o simplă probă a trădării într-un mecanism de supraveghere psihologică permanentă. Din acest moment, identitatea ei și a măgarului nu le mai aparțin în totalitate; ea este fragmentată între imaginea publică de victimă vulnerabilă și realitatea digitală, crudă și nudă iar lui falsitatea și fața adevărată. Am creat o asimetrie informațională care o condamnă la o stare de alertă perpetuă, profanatoarea va trăi mereu cu spectrul propriei prăbușiri proiectat pe peretele viitorului său. Această arhivă a infamiei nu este doar o colecție de fișiere, ci o ancoră ontologică. Indiferent de distanța pe care o va pune între ea, oraș sau de noile măști pe care le va adopta oriunde, aceste dovezi îi vor sabota orice încercare de reinventare autentică. Am extras-o din anonimatul complicității și am plasat-o într-un panopticon unde eu dețin singura cheie. Ea devine propriul ei prizonier, obligată să simtă greutatea acestor imagini de fiecare dată când va încerca să simuleze din nou virtutea.În acest pătrat, am încetat să mai fiu participantă pasivă. Am devenit arhitectul unei pedepse care nu necesită scandal public pentru a fi eficientă; tăcerea mea, dublată de posesia acestor imagini, înregistrări este o formă de tortură psihologică mult mai rafinată. Soțul meu a fost doar catalizatorul acestui proces, un simplu măgar care a facilitat capturarea esenței ei degradate. Acum, ea și el vor purta acest stigmat digital ca pe o a doua piele, o umbră care nu se va șterge niciodată, amintindu-le constant că prețul unei victorii ieftine este o condamnare pe viață la frică.
Am instituit un timp înghețat. În timp ce ei încearcă să meargă înainte spre un viitor iluzoriu, eu îi țin ancorați în momentul celei mai mari umilințe a lor. Tăcerea mea nu este absență, ci o prezență grea, un martor tăcut care le anulează orice pretenție de demnitate. Am executat acest act de dreptate nu pentru a-i distruge, ci pentru a recupera adevărul din mâinile unor oameni care trăiesc prin minciună. Acum, ei sunt doar niște ecouri ale unui trecut pe care eu îl gestionez.
Unii oameni nu au un centru de greutate, ei există doar în măsura în care reușesc să tulbure apele altora!!! Apariția blondei în acel spațiu despre care am mai spus, figură ștearsă, cu un bagaj greu de eșecuri mascate, a urmat un tipar previzibil. Mereu am privit-o fără ură, cu acea curiozitate pe care o ai în fața unui obiect ieftin care încearcă să pară prețios. Strategia blondei se baza pe o slăbiciune mimată, regie obositoare de acțiuni calculate pentru a atrage bărbați incapabili să vadă dincolo de aparențe. Cel care îmi fusese partener a căzut în această capcană, oferind stabilitatea vieții noastre la schimb pentru o iluzie.În loc să intru în zgomotul lor, am ales să observ rețeaua din exterior. Am testat rezistența acestui castel de nisip confruntândui complicii. Cum am mai relatat, pionul din trecutul ei, blocat în propria iluzie de superioritate, s-a prăbușit psihologic în momentul în care i-am pus în față oglinda faptelor, acea deconspirare l-a redus la tăcere, forțându-l să se retragă din ecuație. Am lăsat minciunile lor să se sufoce de la sine, în timp ce ei își consumau întâlnirile ascunse în locuri banale, sub pretextul unor urgențe profesionale inventate.Când momentul adevărului a venit ca o tăietură curată și când am decis că faza de observație s-a încheiat, fostul meu partener deși s-a pierdut în explicații absurde, realizând prea târziu că fiecare mișcare îi fusese cartografiată, într-un final a dat totul pe față. Blonda, lipsită brusc de rolul de inocentă, rămasă fără replici, chiar și o întâlnire ulterioară, fugară, într-un loc din oraș, a confirmat diagnosticul: o privire goală, opacă, lipsită de remușcare, specifică celor care nu pot înțelege conceptul de demnitate ori semnul distinctiv al structurilor umane care nu posedă organul intern pentru acest concept.Adevărata pedeapsă este posesia adevărului. Arhiva pe care o am este o barieră psihologică pe care am ridicat-o în calea lor. Am înțeles pe parcurs că nu se pot controla, oriunde vor merge ei vor funcționa cu teama constantă. Sunt condamnați să își repete acest tipar distructiv în mod compulsiv, transformând orice nou început într-o altă scenă a aceluiași eșec. Această deconspirare nu a distrus o structură de valoare, ci doar a developat un fals; a arătat că sub masca pasiunii nu se afla nimic altceva decât o complicitate ieftină. Fostul partener a fost doar instrumentul prin care am scos la lumină acest declin caracterial, atâta al lui cât și al blondei.Din acest punct, povestea lor nu mă mai include. Turnul de control în care i-am izolat funcționează acum de la sine, lăsându-mă complet liberă să îmi recuperez energia, liniștea și viitorul. Nu mai există furie, nu mai există dorință de confruntare, a rămas doar o indiferență profundă și curată. I-am extras din viața mea și i-am lăsat să devină ceea ce au fost întotdeauna: două umbre anonime rătăcite în propria lor impostură, în timp ce eu pășesc mai departe, întreagă și absolut stăpână pe propriul meu destin.Pamflett!!!!??!?!?!
Ai scris atata si nu zici cine e aceasta papusa devoratoare :)) bravo
Milmoi dacă tu ești de la Chiersacosu sau Valea Grecului nu ai de unde sa știi sau din orice alta localitate pe care oricum o faci de ras! De ceva vreme duduie scenele si bubuie blocurile cu pornista blonda din oras
🤣🤣🤣🤣🤣Am avut răbdarea de a citi tot deși auzisem de la unii și alții care barfesc. Colega mea mia detaliat cu lux de amănunte despre persoanele inplicate si chiar am rams cocosata cum să existe asa osmeni destrabalati
Samy si dacă ne-ai fi scris prenumele persoanelor nu cred ca reușeai.ca să știm și noi trebuie să te apuci de gramatica
@@@…că prințesa guristă peizancă iși scrie singură comentarii nu mai surprinde pe nimeni…cuvintele și expresiile limitate o dau de gol…tupeul ieftin este la rang artistic@@@
Ne poate spune cine este Luisa Maria Vasilcovici si ce o recomanda ? Daca este din Vaslui si ii bate inima asa tare ?
Oameni buni ansambul este si o sa fie,este de 20 ani si o sa mai fie
Problema este alta,nu ca exista…
Uneori tacerea e de aur.
Tiganeala ieftina, specifica „artistilor”! Nu ar fi mai corect sa spuna Printesa cati bani produce Rapsodia din surse externe? Sau nu ii cauta nimeni sa-i plateasca sau sa-i cheme la vre-un spectacol?! Era mai simplu, nu?!
Nu mai folosiți banul public, pentru tot felul de pseudo artiști.
Va da clasă românca asta. Sau așa cum e și textul, mai în termeni familiari așa…: se pi-sha pe jurnaliști de sus! Din cădere:
mamă ce mișto le face.