S-a stins din viață bunica Tinca, cea care a trăit o viață cât o carte de istorie

EPILOG… S-a stins din viață bunica Tinca Baciu, femeia din Valea lui Bosie, cea care dăunăzi și-a serbat cu vecinii împlinirea a 105 ani de viață. Fiind unul din cei mai în etate locuitori al județului, dacă nu cumva chiar decanul de vârstă, Tinca Baciu, spun sătenii din mica așezare a comunei Tătărăni, avea înțelepciunea să simtă că drumul pe pământ e aproape de capăt. Le-a spus-o celor din jur și, imediat după aniversarea celor 105 ani, a început să devină mai fragilă și nu s-a mai dat jos din pat. O săptămână a stat așa, vorbind cu cei din jur și spunându-le că este pregătită pentru ce urmează. Nu mai mânca, în schimb cerea apă rece, cât mai rece. „A fost un om simplu, de la care am avut ce învăța toți din jur. Era demnă, bună și înțeleaptă. Până să moară, ne-a vorbit. Era conștientă și împăcată cu viața”, spune Eugenia Vizitiu, vecina care i-a avut grija cel mai mult. De dragul ei, o să îi facă o pomenire mare, cu mâncare caldă, la care să vină tot satul. Marți, la ora 10,00, va avea loc înmormântarea, în cimitirul din Valea lui Bosie.

Bunica Tinca Baciu s-a stins sâmbătă, pe la orele amiezii. Spunea adesea că nu îi pare rău de vârsta ei, pe care și-a dus-o chibzuit, fără să necăjească pe nimeni, dar o durea sufletul când vedea că mor tinerii și ea rămâne. „Era o femeie atât de conștientă de realitatea din jur, încât nu aveai cum să nu stai să o asculți”, spun vecinii. Avea, ce-i drept, o inteligență extraordinară, care însă nu a putut prinde avânt, căci în vremurile de demult, la școli mai departe mergeau doar copiii de oameni bogați. Bunica Tinca povestea că a rămas în sat și s-a căsătorit cu un tânăr care, ca și ea, nu mai avea părinți. Amândoi au trăit zeci de ani împreună, fiind model pentru cei din jur. „Tare bine ne-am mai înțeles! Și când orbise, îl luam de mână și el îmi arăta cum să repar gardul, cum să fac multe lucruri prin curte. A fost sufletul meu. Ne întâlnim pe cealaltă lume”, spunea, cu nostalgie, bunica Tinca.

O viață cât o carte de istorie! A trăit 105 ani, elixir fiindu-i munca, armonia cu vecinii și credința în Dumnezeu

Vecinii i-au fost alături până în ultima clipă. Bunătatea ei, felul chibzuit și vorba blândă i-au adunat mereu pe oameni în jurul ei. Le vorbea tuturor despre cât de important este să fii harnic și modest. Ea, deși avea în jur de o sută de ani, îi uimea pe toți prin aceea că muncea de ca și cum ar fi avut jumătate din vârstă. Dădea cu sapa, îngrijea via, mătura și spăla la balie, așa cum a făcut toată viața. Acum s-a încheiat acest destin, care a ținut 105 ani. „Am ținut la ea, era un om bun. Mi-aduc aminte că acum 5 ani, eu am sunat la Salvare, că era bolnavă. Am dus-o la spital și ea acolo, după câteva zile voia acasă. Neavând pe nimeni, tot eu m-am dus și am rugat doctorul să o dea acasă, ca să moară acasă. Mi-amintesc, în momentul în care am adus-o acasă și și-a văzut casa a zis că, gata, acum mi-e bine. Și așa a fost! A înviat cu totul, de ziceai că nici nu fusese așa bolnavă. Iubea satul acesta. Era și foarte credincioasă. Biserica era sufletul ei”, spune Eugenia Vizitiu, femeia din Valea lui Bosie, care i-a fost alături cel mai mult bunicii Tinca Bosie. Înmormântarea va avea loc marți, 3 septembrie, ora 10,00. „Alții fac pachete, dar eu pentru bunica Tinca vreau să fac o pomana cum se face, cu mâncare caldă, la mine acasă. Să vină oamenii din sat, care au cunoscut-o și au respectat-o”, spune Eugenia Vizitiu.