Oricine trece pe strada Al. I. Cuza poate vedea în dreptul numărului 43 un teren pe care sălăşluieşte o ruină. Ruina aceasta ascunde însă o poveste halucinantă, cu oameni morţi care vin în instanţă şi îşi cedează dreptul de proprietate, dar şi cu indivizi care discută cu avocaţi, iar apoi dispar în neant, lăsând în urma lor doar adresa unui spital unde chipurile ar locui.
Întreaga poveste, altfel aproape uitată, a ajuns din 6 aprilie 2011 pe masa de lucru a procurorilor gălăţeni de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT).
Hotărârea judecătorească l-a făcut proprietar
Primăria a pierdut casa din Cuza 43 în instanţă pe baza unui act despre care viceprimarul Nicuşor Ciumacenco ne-a spus că a fost un fals. A mai existat şi un martor, Nicolae Andreş, care a spus că a locuit pe Cuza 43, unde ar fi stat şi Toader Postelnicu, cel care a ajuns proprietar cu acte în regulă, după decizia judecătorească.
Omului i-au fost apărate interesele în instanţă de către avocatul Mihail Boldea, actualmente deputat. Reprezentanţii municipalităţii susţin acum că au iniţiat o acţiune judecătorească prin care doresc să se constate nulitatea absolută a sentinţei prin care li s-a luat terenul.
Până atunci, însă, casa i-a revenit lui Postelnicu, între timp decedat, dar care a şi apucat s-o vândă.
Cine sunt Postelnicu şi Bârlădeanu
Primăria spune: „Postelnicu Tudorache nu a figurat niciodată în actele imobilului, el fiind cel care a formulat cerere de uzucapiune asupra imobilului din Galaţi, Strada Al.I.Cuza 43”.
Şi totuşi, cum a ajuns proprietar? Proprietara imobilului, pe la 1950, era Letiţia Bârlădeanu, care a şi locuit în el până în anul 2000, când a decedat. Şapte ani mai târziu, numele ei apare în instanţă şi îl ajută pe Postelnicu să obţină clădirea.
Martor cu domiciliul în spital
Procesul prin care Tudorache Postelnicu a devenit proprietar a început în februarie 2007 şi s-a finalizat rapid, în acelaşi an, în august. Postelnicu, în ciuda faptului că nu a figurat în actele imobilului, a demarat acţiunea în contradictoriu cu Letiţia Bârlădeanu, chiar dacă femeia decedase cu şapte ani înainte.
În mai 2007, un anume Manole Relu s-a prezentat la avocatul Laurenţiu Chiper cu o întâmpinare şi cu o sumă de bani. I-a cerut lui Chiper să-i apere interesele mătuşii sale, Letiţia Bârlădeanu, care nu poate veni la birou din cauză că e bolnavă.
Culmea este că în acţiune, femeia decedată cerea să i se recunoască lui Postelnicu dreptul de proprietate prin uzucapiune (folosinţa îndelungată a unui bun care dă drept de proprietate). Acest Manole Relu nu a fost identificat niciodată, iar adresa pe care a lăsat-o în urma lui este cea a Spitalului Municipal.
S-au sesizat după un an
În decembrie 2008, la mai bine de un an de la apariţia sentinţei judecătoreşti, culmea, poliţiştii se autosesizează asupra faptului că avocatul Laurenţiu Chiper a apărat interesele unei persoane decedate. Avocatul declara:
„Manole Relu nu mi-a spus de cine a fost trimis, dar bănuiesc că a fost trimis de avocatul părţii adverse”. Aşa intră în vizorul anchetatorilor avocatul Mihail Boldea, care între timp ajunsese deputat, cazul fiind preluat astfel de Parchetul Înaltei Curţi.
Potrivit Ordonanţelor procurorilor, în dosar mai apar şi primarul Galaţiului, Dumitru Nicolae, precum şi Petrică Cazacu şi Violeta Pavlenco, toţi fiind astfel „mutaţi” pe masa de lucru a procurorilor bucureşteni.
Ei sunt învinuiţi că nu au respectat regimul de ocrotire a unor bunuri declarate monumente istorice, dar care între timp au fost declasate… Deputatul Boldea primeşte un NUP (neînceperea urmăririi penale), iar în ceea ce-i priveşte pe Chiper şi ceilalţi cauza se declină către Parchetul Curţii de Apel Galaţi.
Martorul mincinos?
În 2009, reapare martorul Nicolae Andreş, care dă o declaraţie ce schimbă datele problemei. Deputatul Mihai Boldea este învinuit de înşelăciune şi instigare la mărturie mincinoasă, la fel şi avocatul Chiper. Dată fiind calitatea de deputat a lui Boldea, cazul trebuia instrumentat de Parchetul General.
Martor în dosarul Postelnicu, cel din 2007, Andreş spune că a minţit la cererea fratelui său, Marian, care i-a dat pentru asta 40 de lei, „bani pe care fratele meu îi avea de la Boldea”.
Nicolae mai afirmă că a fost învăţat ce să spună în sala de judecată chiar de avocatul Mihail Boldea şi că pe Postelnicu nici nu-l cunoştea. Dosarul a fost trimis la Bucureşti.
Din nou la Galaţi…
În ianuarie 2011, în acest dosar, procurorii bucureşteni au dat un al doilea NUP în ceea ce-l priveşte doar pe deputatul Boldea. Contactat telefonic acesta ne-a şi pus la dispoziţie cea de-a doua Ordonanţă, ne-a declarat că în trei ani de zile nu a fost deranjat niciodată de procurorii bucureşteni.
„Este legal şi procedural să se întâmple aşa. Avocatul Chiper a spus că bănuieşte că acel Manole Relu a fost trimis de mine. Nu a spus că este sigur. Cât despre fraţii Andreş, eu nu i-am văzut niciodată, dar chiar şi aşa, unul a dat o declaraţie care nu a fost confirmată de celălalt frate”.
„Procurorul de la Parchetul Înaltei Curţi s-a bazat pe cercetările făcute la Galaţi, acesta a fost motivul pentru care nici nu s-au mai făcut alte audieri. Primăria are doar un proces verbal de inventar, care nu ţine loc de act de proprietate…”.
„În plus, clientul meu de atunci, Postelnicu, a decedat şi dacă nu mă înşel casa este şi vândută. Am două ordonanţe de neîncepere a urmăririi penale în acest caz şi este deranjantă reluarea acestui subiect”, ne-a declarat Mihail Boldea.
Despre odiseea declasării clădirii, care era monument istoric şi care acum nu mai este deloc, nu mai vorbim. În Cuza 43 n-a mai rămas nimic. Decât o poveste aproape fantastică, ajunsă pe masa DIICOT.
