CARITATE SI CULTURÃ Sâmbãtã, 22 noiembrie, Clubul Rotary din Bârlad a organizat un eveniment caritabil deosebit. Pentru strângerea de fonduri în vederea premierii a sapte elevi premianti la olimpiadele scolare din anul scolar 2013-2014, a adus la Bârlad, pe scena Teatrului “V.I. Popa” pe actorii Teatrului de Comedie Bucuresti, care au interpretat magistral o piesã scrisã de Dumitru Solomon: “Zãpezile de altãdatã”. Actorii Gabriela Popescu, Sandu Pop, Aurora Leonte, Cezar Grumãzescu, Eugen Racoti, Laura Cret, Andrei Runcanu, au fost urmãriti de peste 300 de bârlãdeni, care au apreciat interpretarea actorilor bucuresteni rãsplãtindu-i cu minute bune de aplauze la final.
Deschiderea evenimentului rotarienilor a fost fãcutã de fostul senator Vasile Pintilie, membru fondator al Clubului Rotary Bârlad. “De 13 ani, de când a fost înfiintat clubul nostru, împreunã cu dumneavoastrã, invitatii nostri, premiem elevii olimpici de la scolile si liceele din Bârlad. Sprijinul acordat nu se rezumã numai la o sumã modicã acordatã fiecãrui elev. Noi apreciem si încurajãm efortul si atitudinea lor, a preofesorilor si a pãrintilor. Societatea nu poate si nu trebuie sã rãmânã indiferentã.”, a spus Vasile Pintilie. În continuare s-a dat citire listei cu numele celor sapte elevi premiati la olimpiadele nationale: Petrea Nicoleta – premiul I la Psihologie, la Olimpiada de Pedagogie, Izabela Asultanei – premiul II la Psihologie la aceeasi olimpiadã (ambele eleve la Liceul Pedagogic din Bârlad), Berta Maria Moldoveanu – premiul II la Olimpiada de Arte Frumoase (elevã la Liceul Pedagogic Bârlad), Andreea Sãvescu si Mariana Romascu, premiul I la Olimpiada de Discipline Tehnologice (eleve la Colegiul Terhnic “A.I.Cuza” Bârlad), Cosmin Pricochi si Valentin Funartu – premiul III la Olimpiada de Geografie (elevi la Colegiul National “Gheorghe Rosca Codreanu” din Bârlad). La finalul discursului sãu, fostul senator Vasile Pintilie a spus: “Acum câteva sute de ani, când exista sclavia, era ilegal sã educi un clav. Pentru sclavi si copiii lor exista interdictia de a merge la scoalã! Care credeti cã era motivul? Când educi pe cineva, îl eliberezi! Educatia elibereazã”. Elevii nominalizati îsi vor primi premiile într-un cadru festiv la Clubul Rotary din Bârlad.
Bârlãdenii s-au recunoscut în personajele lui Dumitru Solomon
Evenimentul a continuat cu excelenta piesã de teatru “Zãpezile de altãdatã”, jucatã excelent de actorii Teatrului de Comedie Bucuresti. Pentru cei care n-au putut vedea aceastã piesã relaxantã si cu mult adevãr în ea, precizãm cã spectacolul „Zãpezile de altãdatã”, dupã piesa lui Dumitru Solomon, oglindeste cenusa care rãmâne din visele de odinioarã ale unui cuplu. Doi tineri, într-un parc. Un decor simplu, semnat de Puiu Antemir, în spectacolul pus în scenã de Mircea Cornisteanu. El (Andrei Runcanu), plin de patos si de pasiune, debitând într-o excitatie eroticã in crescendo numai tâmpenii, banalitãti si lucruri comune pentru a ameti o fatã putin credulã (Laura Cret). Vrea sã o sãrute si, bineînteles, cu judecata putin umbritã în prag de searã, o iubeste „cât tot universul”. Sunt frumosi, sunt tineri, el se convinge singur de propria retoricã pe mãsurã ce o declamã. Stupizeniile si platitudinile, extraordinar punctate în comedia romanticã a dramaturgului Dumitru Solomon (1932-2003), sunt atât de strigãtoare la cer, încât însãsi statuia din parc, Dolphis, prinde viatã si coboarã revoltatã de pe soclu, pentru a le amenda cu stoicism si cu sarcasm. Statuia din „Zãpezile de altãdatã” le prezice apodictic tinerilor cã se vor trezi curând la realitate, cã viata nu e deloc o poezie a viselor. O spune ea, o statuie, adicã un om împietrit, cerebral si apolinic, care odinioarã a scris poezii de dragoste si care s-a convins în timp de toatã desertãciunea si zãdãrnicia acestora. Verdictul statuii e necrutãtor: timpul distruge dragostea. Textul, o comedie savuroasã, trimite la versul „Dar unde sunt zãpezile de altãdatã?” din poezia lui François Villon. În partea a doua a spectacolului, în decorul multifunctional, cu un pat – axis mundi în locul statuii initiale -, am vãzut personajele ipostaziate peste douã decenii. Doamna (Gabriela Popescu) vine rãscolitã de la un spectacol de teatru, unde fusese cu mama ei. Sotul, când nu preferã sã se uite la televizor si sã zacã în pat, doarme imperturbabil si nu vrea decât sã continue sã doarmã. Ea, profund dezolatã si jignitã de aceastã atitudine, vrea sã lãmureascã în miez de noapte toate problemele lor conjugale. Gunoiul nu mai trebuie ascuns sub presul noptii. Frustrarea si indignarea ei sunt atât de mari, încât lãmurirea nu mai suportã amânare – asta spre disperarea sotului atipit. Degeaba se îmbracã sexy, într-un dessous rosu provocator, degeaba îl zgâltâie la propriu. Sotul nu pare tulburat, dimpotrivã, chiar prinde un pui de somn în cada din baie. Adevãrurile usturãtoare, aruncate în toi de noapte de la unul la altul, îti lasã gura strepezitã. Ea (o Gabriela Popescu extraodinarã, de neuitat) vorbeste la telefon cu mama ei ca si cum ar vorbi cu amantul, ca sã îl facã gelos. El, la fel, vorbeste cu mama soacrã ca si cum ar vorbi cu amanta. Mama (Aurora Leonte) e o aparitie cu totul savuroasã cu a sa replicã „ti-am zis eu, mamã, sã nu-l iei p-ãsta!”, ca si vecinul sicanat de zgomotul mobilei mutate (Eugen Racoti). Nici gelozia nu-l trezeste însã pe sot din somnul profundei blazãri. Ea amenintã cã pleacã, îsi face chiar si valiza, el este însã preocupat doar de împãrtirea frigiderului la propriu. Pânã la urmã, rolurile se inverseazã, el reuseste sã fie trezit, tocmai când consoarta e gata, la rândul ei, sã atipeascã. Nu mai are chef nici de fãcut amor, nici de rezolvat probleme. Ce urmeazã? Alergãturã pe scenã, la propriu, nesfârsite quiproquouri, exagerãri în tonurile actorilor. Statuia apare din nou în final, pentru a le zice triumfãtor: „Vedeti cã am avut dreptate?”. multor cupluri din sala teatrului, care s-au recunoscut în cele douã personaje, li s-a cam pus un nod în gât care le-a înecat râsul, pentru cã, de fapt, nu mai conta cine a avut dreptate. Aplauzele au fost binemeritate si au durat câteva minute bune.
