REMEMBER… Născută în familia răzeșului Brăescu, Smaranda a venit pe lume în satul Hănțești, județul Galați, odată cu fratele geamăn Paul Panait, în 21 mai 1897, într-o familie cu 5 fete și 4 băieți. Din 1911 pleacă la Bârlad, unde urmează cursurile școlii secundare de fete. Aici, Smaranda Brăescu, în 27 mai 1911, la vârsta de 15 ani, are primul „contact” cu aviația, de care se îndrăgostește iremediabil. Smaranda Brăescu a efectuat în 1931 un salt de la 6.000 m cu care a doborât recordul feminin mondial, iar în 1932, cu saltul de la 7.233 m, a bătut recordul mondial deținut de un american. Bârladul a făcut-o pe Smaranda Cetățean de Onoare post mortem, în 2017, când la Centrul de Servicii Comunitare nr. 1 Bârlad, de pe Bulevardul Epureanu, a fost dezvelită o placă comemorativă, pentru a aminti că acolo a învățat marea parașutistă a României.
Prima și singura femeie parașutist a României, care a devenit campioană mondială absolută, a fost Smaranda Brăescu, care și-a făcut studiile gimnaziale la Bârlad, la Școala Profesională „Nicolae Roșca Codreanu” din Bârlad. A murit absolut necunoscută, la o mânăstire din Cluj, ascunsă de ochii Securității, neavând nici măcar un mormânt comemorativ, care să arate că în groapa rece zace prima campioană mondială absolută a României la parașutism. Ca o ironie, recordul Smarandei Brăescu a fost doborât abia după 20 de ani de la realizarea lui! Bârlădenii n-au uitat-o și astfel, pe 13 mai 2017, prin Academia Bârlădeană, i-a fost recunoscută valoarea. A fost făcută, post-mortem, „Cetățean de onoare al municipiului Bârlad”, titlul fiind înmânat comandorului (r) Ștefan Gheorghe.
Câteva date despre Smaranda Brăescu – Regina aerului, moartă ca o necunoscută!
S-a născut pe 21 mai 1897, într-o familie care va avea 5 fete și 4 băieți. Copilăria și-a petrecut-o în satul natal Hănțești, județul Galați. Din 1911 pleacă la Bârlad, unde urmează cursurile școlii secundare de fete. Aici, la Bârlad, Smaranda Brăescu, în 27 mai 1911, la vârsta de 15 ani, are primul „contact” cu aviația, de care se îndrăgostește iremediabil. Gheorghe Negrescu sosise în orașul natal, Bârlad, într-un temerar raid aerian, București-Bârlad. Sosirea la Bârlad a fost anunțată pentru 26 mai, dar din cauza unor probleme tehnice la motor, acesta aterizează pe un teren lângă Râmnicu Sărat. După ce a fost reparată o conductă de ulei, a doua zi acesta pleacă în zbor spre Bârlad, unde este întâmpinat de o numeroasă asistență bârladeană și din împrejurimi. Aici mai face o demonstrație de zbor și în cursul după-amiezii, zburând de lângă Grădina Publică peste oraș. Au urmat anii grei ai Primului Război Mondial, perioadă în care Smaranda a continuat studiile de liceu la Bârlad, activează apoi ca învățătoare suplinitoare în Hănțești, iar drumurile o duc și la Tecuci, unde se înființase o școlă militară de pilotaj. Aici, în anul 1923, Smaranda Brăescu primește botezul aerului . Revine la școala militară de la Tecuci cu solicitarea de a deveni pilot, dar reglementările militare și aeronautice ale vremii nu permiteau acest lucru. Smaranda se lasă cucerită de acest domeniu aeronautic, saltul cu parașuta devenind ultima obsesie. Se documentează, corespondează din 1927 cu inginerul german Otto Heinecke, care a realizat mai multe parașute, el însuși parașutist, stabilind posibilitatea achiziționării unei parașute și obținerea brevetului de parașutist în Germania. Cu 60.000 lei adunați cu dificultate din numeroase împrumuturi, pleacă la Berlin, unde cumpără o parașută Schroeder cu 40.000 lei. După o serie de antrenamente și cursuri de cunoaștere a parașutei, sub directa îndrumare a domnului Otto Heinecke, la 5 iulie 1928, Smaranda Brăescu a executat primul salt cu parașuta, de la o înălțime de 600 m, pe aerodromul Staaken, devenind astfel prima femeie parașutist din România. Revenind în țară, „singură și necunoscută”, așa cum mărturisește Smaranda pentru revista Realitatea Ilustrată: „Am făcut o cerere pentru a intra în școala de pilotaj. Amânată de la o săptămână la alta, mi s-a spus în cele din urmă, că femeile n-au voie să facă aviație!”. Smaranda nu s-a descurajat. Mândră de brevetul ei de parașutist, participă la mitingul aerian din 26 octombrie 1928 de la Băneasa, unde execută primul salt în țară. Nu a fost un salt obișnuit, participă la un salt simultan, alături de celebrii constructori de parașute, germanul Otto Heinecke și americanul Leslie Irving, evenimentul fiind prezentat elogios în presa vremii. Smaranda Brăescu devine un simbol al parașutismului în România. Se adresează, cu insistență, autorităților române pentru a fi sprijinită la realizarea unui record mondial, să se lanseze cu parașuta de la 6500 m dintr-un avion Potez, dar acestea îi cer 25000 lei pentru benzină și ulei, fiind necesare mai multe zboruri de antrenament. Respinsă de autorități, se decide să strângă bani și să plece în America pentru a-și îndeplini visul, să aducă României și poporului român un record mondial. În acest scop, începe o campanie de salturi demonstrative și participări la o serie de mitinguri aeriene prin țară, unde execută un salt de la 2000 m dintr-un avion Potez 25. Smaranda a fost prigonită de autoritățile comuniste, fiind o luptătoare contra acestui regim, ea fiind nevoită să fugă la o mânăstire din Cluj. Acolo va deveni maica Maria Popescu, ea refugiindu-se în viața monahală, unde și moare, doi ani mai târziu, fiind îngropată în Cimitirul Central din Cluj, fără nicio recunoaștere a mormântului! Bârladul însă se mândrește cu „Regina Aerului”, acum suspendată în nemurire!
