Interviu cu preotul Marin Tudorică, paroh al Bisericii Sf. Dumitru din Huși
DRUMUL CREDINȚEI… Patriarhia Română a decis ca anul 2022 să fie dedicat Rugăciunii și Sfinților Isihaști. Rugăciunea, așadar, este adusă în atenția credincioșilor într-un context mult mai pronunțat și, fără îndoială, mai necesar. Preotul Marian Tudorică, paroh al Parohiei „Sfântul Dumitru” din municipiul Huși ne-a vorbit despre importanța rugăciunii în viața omului, despre forța ei nu doar de a mângâia, dar și de a deschide ușile bucuriei, ale speranței și curajului, acolo unde și-a făcut loc deznădejdea.
„Adesea oamenii se întreabă și ne întreabă și pe noi, preoții: de ce trebuie să ne rugăm sau cum trebuie să ne rugăm? Mai mereu, îndrăznesc să le spun celor care mă întreabă aceste lucruri că rugăciunea este întâlnirea personală pe care noi oamenii o avem cu Dumnezeu, Care a devenit OM, Persoană ca și noi, fiindcă El ni S-a descoperit fiecăruia prin Iisus Hristos, după cum ne mărturisește Sf. Apostol Ioan: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui” (Ioan 1,14). Așadar, omul prin rugăciune intră în dialog cu Dumnezeu, Care îl ascultă pe om cu drag, îl iubește și îi răspunde la rugăciune, ajutându-l în toate momentele vieții. Prin urmare, importanța rugăciunii constă în aceea că îi oferă omului acces direct și nemijlocit la Dumnezeu și în acest fel și noi avem încredințarea că Dumnezeu participă la ceea ce se întâmplă în viața noastră, depășim barierele pe care le punem între noi și El prin păcate, pentru că Dumnezeu este întotdeauna în noi, este întotdeauna aproape de noi și ne aude, chiar dacă adesea noi stăm departe de El sau nu auzim chemarea pe care ne-o adresează fiecăruia. În concluzie, importanța rugăciunii stă în aceea că ea nu rămâne niciodată fără răspuns, chiar dacă îl putem primi de la Dumnezeu în moduri diferite. Noi punem înaintea lui Dumnezeu rugăciunea, El ne dăruiește mângâierea după care tânjim toți și ne oferă bucurii în viața noastră de zi cu zi”, spune preotul Marian Tudorică.
Rep: De când, din ce moment al vieții trebuie ca rugăciunea să devină sprijinul cel mai de preț al omului? Cum învățăm copiii să înțeleagă puterea Rugăciunii?
Pr. Tudorică: Nu aș putea preciza momentul anume în care rugăciunea poate deveni sprijinul cel mai de preț al omului, însă pot afirma că omul de astăzi nu are conștiința pe deplin dezvoltată și trăită ca atare, că există două dimensiuni ale existenței sale, aceasta vremelnică, pe acest pământ, cât și cea veșnică. Din păcate, vedem de multe ori respingându-se ideea veșniciei, crezându-se că Împărăția cerurilor este pe pământ. Rugăciunea devine sprijinul cel mai de preț al omului din momentul în care acesta realizează pe deplin cele două dimensiuni pe care le-am amintit mai sus, asumându-și existența pământească vremelnică în care se lucrează pentru Împărăția lui Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să înțelegem dimensiunea veșnică a existenței noastre, atât de mulți vorbim despre ea, din nefericire, atât de puțini o trăim pe deplin. Rugăciunea ne transpune în dimensiunea spirituală a existenței și atunci practic devine forța motrică a omului în drumul către ea, pentru că viața este marcată de multe neîmpliniri, de eșecuri personale, de frustrări și de greșeli la care putem avea circumstanțe atenuante sau, ferească Domnul!, agravante, atunci când afectează și pe cei din jur. Pe copii nu-i putem învăța puterea rugăciunii decât prin propriul nostru exemplu, deoarece este o strânsă legătură între ceea ce noi îi învățăm și ceea ce noi le arătăm practic prin viața noastră de zi cu zi. Copiii pot înțelege puterea rugăciunii doar când ne văd pe noi în stare de rugă, așezându-le în inimă îngăduința și deschiderea față de lucrurile bune și frumoase, și mai ales insuflându-le și cultivându-le dragostea de semeni.
Rep: Rugăciunea mamei pentru copii este una puternică. Ce le spuneți mamelor care încă nu știu ce forță benefică poate avea rugăciunea lor pentru proprii copii?
Pr. Tudorică: Într-adevăr cea mai puternică rugăciune pentru copii este rugăciunea mamei, pentru că ea vine din „inima de mamă”, una din cele adânci și tulburătoare sintagme, care cuprinde întru sine aproape tot. Pentru mine, ca preot, una dintre cele mai mari bucurii este să văd mamele însoțite de pruncii lor, copiii fiind darul și binecuvântarea lui Dumnezeu pentru viața de familie. Ca notă personală, să știți că nu îndrăznesc să dau multe sfaturi mamelor cu care intru în contact, le îndrum doar să își urmeze inima de mamă și să nu uite că sunt „preotul de acasă”; nu cred că este greșit deloc dacă afirm cu toată convingerea că mama își iubește copiii mai mult decât pe ea însăși. Le spun mamelor că nimic nu ajută mai mult pe proprii copii decât atunci când spun lui Dumnezeu în rugăciune, și mai ales Maicii Domnului, să le poarte de grijă acestora.
Rep: Cei mai mulți dintre credincioși se roagă adesea când se întâlnesc cu situații dificile, când au inima frântă. Ce spuneți despre o asemenea abordare?
Pr. M. Tudorică: Paradoxal, să știți că din punct de vedere spiritual încercările au menirea lor în viața noastră, pentru că Dumnezeu îngăduie pentru fiecare om situații dificile care ajută pe omul de astăzi să se recalibreze și să-și revină duhovnicește. Deși toți am vrea ca viața să ne fie mereu lină, să nu trecem prin încercări și să trăim doar bine, există o pedagogie divină în momentele de cumpănă ale vieții. Noi toți suntem copii ai lui Dumnezeu, Care vede situațiile-limită din viața noastră, eu le consider ca niște examene în legătură cu viața viitoare. Astfel, Dumnezeu le ia în considerare, așteptând de la noi să nu cădem în deznădejde și se cuvine ca în aceste momente să căutăm și „soluții duhovnicești” la aceste probleme. Ori medicamentul spiritual în aceste momente este tot rugăciunea. Am întâlnit oamenii pe care încercările vieții, unele de altfel foarte dureroase, i-au apropiat de Dumnezeu și întâlnirea aceasta a făcut adevărate minuni.
Rep: Există îngeri păzitori? Copiii spun adesea rugăciunea aceea de o candoare și o frumusețe desăvârșită „Înger, îngerașul meu”. Unde ajunge mesajul lor?
Pr. M. Tudorică: Există cu siguranță îngeri, ei fiind parte a lumii nevăzute, spirituale, iar rolul lor este de mijlocitori între Dumnezeu și oameni. Din această perspectivă, în raport cu noi oamenii, misiunea lor este de a ne face cunoscută voia lui Dumnezeu. De altfel, o rugăciune a Bisericii glăsuiește atât de profund: „Îngrădește-ne cu Sfinții Tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor, fiind păziți și povățuiți, să ajungem la unirea credinței și la cunoștința slavei Tale celei neapropiate”. Biserica învață pe baza cuvintelor Sfintei Scripturi că fiecare om are îngerul său păzitor: „Vedeți dar, să nu disprețuiți pe vreunul dintre aceștia mai mici, căci zic vouă că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu din ceruri” (Matei 18, 10). Referitor la rugăciunea „Înger, îngerașul meu”, îmi este foarte dragă, eu mă folosesc de ea și acum, ca adult. Sunt convins că această minunată alcătuire rostită de copii ajunge cu deplină certitudine la Dumnezeu, pentru că aceștia sunt plini de puritate și inocență, pe care din nefericire o pierdem când suntem oameni mari.
Rep: Trecem prin vremuri tulburi. Iată, războiul brutal a ieșit din cărțile de istorie, unde îl știam așezat pentru totdeauna, și își arată colții. Cum trebuie să privească un creștin asemenea situații?
Pr. M. Tudorică: Este o suferință de nedescris în cuvinte situația pe care o trăiesc datorită războiului ucrainienii în aceste zile, iar noi toți suntem martorii unei catastrofe umanitare de mari proporții. Foarte mulți semeni de-ai noștri și-au pierdut viața, iar câteva milioane de oamenii, cu preponderență femei și copii nevinovați, sunt în amară pribegie ca refugiați datorită urgiei provocate de acest conflict. În aceste momente, creștinul își manifestă și își arată compasiunea, nu putem să fim indiferenți ca oameni. Creștinul se face părtaș la suferința altora, cel mai potrivit exercițiu este să ne gândim pentru o clipă la situația celor afectați de război, punându-ne în locul lor, mai ales că nu știm dacă nu vom fi și noi vreodată în situația lor.
Rep: Un mesaj pentru credincioși acum, de Sfintele Sărbatori de Paște
Pr. M. Tudorică: Mesajul meu este unul al bucuriei pascale, pe care o aduce Învierea Domnului în viața fiecăruia dintre noi. Această sărbătoare plină de lumina Învierii să trezească în fiecare suflet dragostea de semeni, bucuria întâlnirii cu cei dragi, mai ales în ambianța sfintelor rugăciuni și să ne umple viețile de prezența Dumnezeului cel Viu, înviat pentru fiecare dintre noi. Să ne iubim familiile, credința în care ne-am născut, neamul din care facem parte și să sporim binele și frumosul de care este atât de multă nevoie în lume. Hristos a înviat!
Ursac nu ne povățuiește cu nimic ?