PS Ignatie, primul Înalt Prelat care a slujit în biserica din Hreasca, cel mai sărac sat din Europa! (FOTO)

MINUNE… Cele 20 de familii creștin ortodoxe din satul Hreasca, comuna Coroiești, au avut bucuria să aibă, pentru prima dată, un înalt prelat prezent în mijlocul lor! Niciodată enoriașii din acest sat, cotat ca cel mai sărac din Europa, nu au avut în mijlocul vreun Episcop, iar venirea Preafințitului Ignatie, Episcopul Hușilor, în mijlocul lor a fost o adevărată minune pentru ei! Duminică, 14 august a.c., Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat Sfânta Liturghie în localitatea Hreasca, filie a Parohiei Măscurei, Protopopiatul Bârlad. Cu acest prilej, Ierarhul Hușilor a binecuvântat lucrările de restaurare efectuate la locașul de cult. Din soborul slujitorilor au făcut parte și părintele consilier eparhial Ciprian Aurelian Tacu, părintele protopop Vasile Lăiu și părintele paroh Adrian Bejenariu.

În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Părintele Episcop Ignatie a vorbit despre atitudinea Apostolului Petru în fața furtunii de pe mare și a pericolului de a-și pierde viața: «Dar văzând vântul, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!» (Matei 14, 30). Pasajul evanghelic ne vorbește despre atitudinea pe care Apostolul Petru a avut-o în fața pericolului de a-și pierde viața. Ucenicii lui Hristos s-au urcat în corabie, dar la un moment dat s-a iscat un vânt năprasnic, și aceasta s-a destabilizat. În mod firesc, cei care se aflau în corabie au intrat în panică. S-au gândit că se vor îneca și își vor pierde viața. Starea de neliniște și tulburare interioară a fost amplificată și de faptul că, undeva departe, au văzut, la un moment dat, pe cineva mergând pe mare ca pe uscat. Hristos, Cunoscătorul inimii oamenilor, li s-a adresat, în mod explicit, spunându-le: «Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!». Apostolul Petru, cel care avea curaj în a interacționa cu Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, Îi spune următorul lucru: „Dacă Tu ești Hristos, poruncește-mi să vin la Tine”. Cu alte cuvinte, „eu voi crede că ești Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, dacă îmi vei da și mie această putere, de a merge pe apă ca pe uscat”. Dumnezeu, în generozitatea și gingășia Sa față de om – chiar și atunci când omul se îndoiește și ezită -, îi împlinește această cerere, și îi spune lui Petru: „Vino!”. Apostolul Petru se încredințează acestui cuvânt, însă starea sa sufletească nu mai era centrată pe Iisus Hristos, Care i-a dat puterea să meargă pe mare ca pe uscat, ci pe valurile care erau la picioarele lui și creșteau. Simțea că viața lui este pusă în pericol. Minunea umblării pe mare ca pe uscat a fost posibilă datorită credinței – care nu este altceva decât puterea noastră de a ne centra pe Hristos, de a simți că El este centrul vieții noastre>>, a spus PS Ignatie, după care a făcut o paralelă cu ceea ce se întâmplă când noi nu mai credem că centrul vieții noastre este El, Hristos!

“Să ne străduim ca, în momentele de panică, de tulburare sau de anxietate, să avem întreg sufletul nostru centrat pe Hristos”

«Atunci când spunem despre o situație sau despre o anumită persoană că este în centrul vieții noastre, privirea noastră este orientată în mod integral, fără niciun fel de rest, înspre aceea. De obicei, ne centrăm pe ceea ce ne place foarte mult și ne dă o anumită stare de bucurie. Însă, ne putem centra și pe ceea ce ne destabilizează și ne creează o stare de disconfort lăuntric, de agitație. De pildă, poate să fie un gând în mintea noastră care, pentru anumite momente, zile sau chiar săptămâni, devine ca un centru al vieții noastre. Dacă acel gând este unul frumos, binefăcător, ne va da o stare pe măsură – de bucurie și multă liniște. Dacă gândul este negativ și îngrijorător, noi vom fi întotdeauna preocupați, neliniștiți, și chiar descentrați, din punct de vedere spiritual- nu ne mai găsim locul, pacea, și simțim că suntem într-un permanent pericol, că ceva se apropie de noi și nu ne mai poate da liniște. Sfântul Apostol Petru, în momentul în care privirea lui nu mai era orientată înspre Hristos, a simțit iminența morții. El nu mai era centrat în Hristos, ci înspre valurile care „fumegau” la picioarele lui, inducându-i o stare de panică – dovadă că a și început să se scufunde. Văzând că se scufundă, a început să strige: «Doamne, scapă-mă!» („Tu mă poți izbăvi din această stare pe care o trăiesc!”). Hristos, cu aceeași delicatețe și dragoste, îi întinde mâna, dojenindu-l foarte finuț, și spunându-i: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?”. Privirea lui a fost deturnată de la Hristos înspre valurile care urcau și îi puneau în pericol viața», a mai cuvântat PS Ignatie.

Preasfinția Sa a arătat că în momentele de panică sau tulburare, soluția vine atunci când ne străduim să avem sufletul centrat înspre Domnul Hristos. “Învățăm, din atitudinea Sfântului Apostol Petru, că este foarte important să ne străduim, pe cât ne stă în putință ca, în momentele de panică, de tulburare sau de anxietate pe care le trăim, să avem întreg sufletul nostru centrat pe Hristos. El este stabilitatea noastră, El este punctul nostru de reper în momentele de clătinare. Sunt destule astfel de momente, care ne strecoară multă neliniște și agitație. Nu întâmplător, în Slujba de Înmormântare, se spune că viața noastră este ca o mare, iar încercările acesteia sunt ca niște valuri, și simțim că unele ne înghit, altele ne clatină, încât ne pierdem speranța. Dar Cel care stă la timona acelei corăbioare este Hristos. Petru ar fi trebuit să privească numai la Hristos, și să ignore valurile. Este foarte greu. Fiecare dintre noi am trăit momente în care știam că trebuie să ne uităm înspre Hristos, dar parcă ne prindea mai ușor valul panicii, al agitației, al neliniștii și al lipsei de speranță. Unii ne revenim mai repede, alții mai greu, până descoperim centrul vieții noastre, care este Hristos», a încheiat Episcopul Hușilor omilia sa, foarte apreciată de enoriașii veniți la slujbă.