PS Ignatie: „Functia ne ia mintile, ne îmbatã de putere si nu mai tinem cont de cei din jur”

ADEVÃR…Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat duminicã Sfânta Liturghie în localitatea Coroiesti, filie a Parohiei Bogdãnita, Protopopiatul Bârlad. În omilia rostitã, Pãrintele Episcop Ignatie a descris profilul sufletesc al lui Zaheu, mai marelui vamesilor, identificând ceea ce l-a determinat sã îsi schimbe radical viata. Paralela dintre vamesul sef Zaheu si ceea ce trãim noi astãzi a fost extrem de realã, de adevãratã si a pus pe gânduri enoriasii din Bisericã! „Din momentul în care ocupãm o functie publicã, credem cã totul ni se cuvine, cã toti ar trebui sã se astearnã în fata noastrã si sã ne slujeascã. Se spune cã functia ne ia mintile, ne îmbatã de putere si nu mai tinem cont de cei din jur. Putem observa acest lucru când mergem într-o institutie publicã, si începând, poate, de la cel de la intrare, pânã la biroul unde avem programatã o audientã, toti ne trateazã cu superioritate.”, a spus în cuvântul sãu PS Ignatie. Mare adevãr!

Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintele protopop Vasile Lãiu si pãrintele paroh al lãcasului din Coroiesti (Bogdãnita), pr. Andrei Nutã.

În omilia rostitã dupã citirea textului evanghelic ce relateazã întâlnirea Mântuitorului Hristos cu vamesul Zaheu, Pãrintele Episcop Ignatie a descris profilul sufletesc al mai marelui vamesilor.

„Pasajul evanghelic ne pune spre reflectie si spre asumare în viata noastrã întâlnirea pe care Hristos a avut-o, în Ierihon, cu un om pãcãtos, corupt. Zaheu era mai marele vamesilor, adicã era un fel de director al celor care se ocupau cu colectarea taxelor si impozitelor pentru ocupantul roman. Fiind o cetate foarte bogatã, putem deduce, cu foarte multã usurintã, cã se puteau cîstiga bani foarte multi, desigur într-o formã necinstitã. Vamesii mai luau în plus fatã de ce era stabilit. Cu cât oamenii erau mai înstãriti, bãnuim cã si ceea ce primeau vamesii, în mod necinstit, era mai mult. În Evanghelie ni se spune cã atunci când Domnul Hristos a intrat în casa lui Zaheu, acesta I-a promis cã îsi schimbã viata, mãrturisind cã va întoarce împãtrit din tot ceea ce a agonisit necinstit, iar dacã a jecmãnit pe cineva, se va strãdui sã repare. Ne putem pune întrebarea, de unde avea posibilitatea de a da de patru ori înapoi celor pe care i-a furat si înselat?”, a precizat PS Ignatie.

„Functia ne ia mintile, ne îmbatã de putere si nu mai tinem cont de cei din jur”

Ierarhul Husilor a arãtat cã atunci când omul este stãpânit de dorinta puternicã de a atinge un tel, nimic nu mai constituie un obstacol:

„Sfântul Evanghelist Luca insistã asupra amãnuntului cã Zaheu era mic de staturã. De ce era important sã mentioneze acest aspect? Sfântul Luca a fost medic si probabil era atent la anumite infirmitãti ale trupului, desi faptul de a fi scund nu constituie neapãrat o infirmitate a trupului. În contextul de fatã s-a dovedit a fi o deficientã. Când Zaheu a auzit cã Iisus va trece prin Ierihon, si-a dorit foarte mult sã Îl întâlneascã. Zaheu s-a gândit sã se urce într-un sicomor. Sicomorul este un arbore asemãnãtor cu stejarul, cu crengile foarte dense si rezistente, încât se putea urca în el un adult. S-a pus într-o situatie ridicolã, având în vedere cã ocupa o pozitie socialã. Probabil cei de fatã l-au ironizat, vãzând cocotat într-un copãcel pe cel ce avea o putere de decizie si stabilea taxele colectate pentru romani. Nu s-a gândit la aceste lucruri, si-a depãsit mândria.

Din momentul în care ocupãm o functie publicã, credem cã totul ni se cuvine, cã toti ar trebui sã se astearnã în fata noastrã si sã ne slujeascã. Se spune cã functia ne ia mintile, ne îmbatã de putere si nu mai tinem cont de cei din jur.

Putem observa acest lucru când mergem într-o institutie publicã, si începând, poate, de la cel de la intrare, pânã la biroul unde avem programatã o audientã, toti ne trateazã cu superioritate. S-ar putea chiar ca cei mai mici, pânã ajungem la cel mai mare, sã ne umileascã mai mult decât cel care are functia de conducere. Poate acela se comportã mai smerit, cu mai multã condescendentã.” a mai spus Prea Sfintia Sa.

„Nouã, din pãcate, ne este rusine sã vorbim despre credintã, despre Hristos”

Totodatã, acesta a vorbit despre faptul cã rusinea de a ne mãrturisi credinta este echivalentã cu trãdarea:

„Nouã, din pãcate, ne este rusine sã vorbim despre credintã, despre Hristos.Sunt oameni care, la locul de muncã, nu vor aduce în discutie viata de credintã pe care ei o duc, ca nu cumva altii sã îi ironizeze, sã îi ia peste picior. Nu vorbesc despre Dumnezeu, evitã. Aceasta este o formã de trãdare. Când ne comportãm în felul acesta, suntem lasi, de fapt nu-L iubim pe Dumnezeu. (…) Noi umblãm cu jumãtãti de mãsurã. Ne debarasãm foarte greu de vicii. Nu avem tãria de caracter de a ne debarasa radical de ele. Nu este în noi o dorintã care sã topeascã toate aceste vicii de care ne simtim acaparati si care ne hipnotizeazã. În sufletul lui Zaheu a existat o astfel de dorintã. Aceasta l-a ajutat sã-si depãseascã inclusiv «deficienta» corporalã si sã Îl poatã vedea pe Hristos. Aceastã dorintã extraordinarã i-a schimbat viata. Nu ne vom putea schimba viata dacã nu vom gãsi în noi aceastã resursã”, a mai arãtat în cuvântarea sa Ierarhul Husilor.