PS IGNATIE: „Opera lui Eminescu, seamãnã cu Biblia, nu prin sacralitate ci prin continutul ei” | VIDEO

CONFERINTÃ…. PS Ignatie, Episcopul Husilor a fost primit ieri cu bratele deschise de zeci de bârlãdeni, la Biserica „Sf. Ilie” unde a avut loc Conferinta „Religiozitatea lui Eminescu”. Biserica protopopului de Bârlad, Vasile Lãiu s-a umplut de preoti si enoriasi, iar PS Ignatie n-a „ratat” pe niciunul de la binecuvântare. Bârlãdenii au fost martorii unei discutii despre credinta marelui poet, la un nivel extrem de înalt si totusi pe întelesul oricui: „Opera lui Eminescu seamãnã cu Biblia”, a spus în cuvântarea sa PS Ignatie. Alãturi de primarul Dumitru Boros, care a remarcat participarea pentru prima datã în istoria „Zilelor Culturale ale Bârladului” a Bisericii (Episcopia Husilor si Protopopiatul Bârlad). La eveniment au participat si prof. univ. dr. Nicu Gavrilutã de la Universitatea „Al. Ioan Cuza” din Iasi, Lucian Vasiliu, directorul Editurii „Junimea” si fondator al revistei <<Scriptor>> – precum si profesorul critic literar Gruia Novac. Gazda evenimentului a fost preotul protopop al Bârladului, Vasile Lãiu.

Conferinta cu tema  „Religiozitatea lui Eminescu”, a fãcut parte din programul  „Zilelor Culturale ale Bârladului” ce se desfãsoarã pânã pe 20 mai, sub egida Primãriei Municipiului Bârlad si a Consiliului Local Bârlad. Manifestarea s-a bucurat ieri de o prezentã masivã la Biserica „Sf. Ilie” unde s-a desfãsurat. Desi au fost multi invitati, cel mai asteptat a fost PS Ignatie, care nu a dezmintit. A avut un discurs pe tema credintei lui Eminescu extrem de obiectiv, comparând opera lui Eminescu cu Biblia. Tema despre religiozitatea lui Emienscu, care a fost propusã de Geta Modiga, bibliotecar si custode al Centrului „Mihai Eminescu” din Bârlad, l-a fãcut pe PS Ignatie sã vinã sã vadã pentru prima datã acest Centru în care Mihai Eminescu este „ca la el acasã” si apoi a venit în fata enoriasilor cu un discurs extraordinar pe aceastã temã, intitulatã de el „Credinta în Eminescu ca numinos în fluctuatie si în nelimpezire”.

„Eminescu a fost un suflet mãcinat de cãutãri metafizice”

„Am intitulat acestã temã <<Credinta lui Eminescu ca numinos în fluctuatie si în nelimpezire>>. În momentul în care m-am decis sã scriu aceste câteva rânduri despre credinta lui Eminescu, mi-a venit în minte o relatare extrem de nostimã si plinã de tâlc a criticului literar Alex Stefãnescu: este vorba despre un „primar zelos” din perioada comunistã care a ridicat un bust, „la intrarea într-un parc” al orasului, cu un Eminescu tuns, tocmai pentru a da bine în fata regimului rosu angrenat într-o cruciadã împotriva „pletelor” tinerilor. „(…) Zelosul primar se gândise cã ar face o salutarã operã de educatie oferindu-le tinerilor, drept exemplu de mare autoritate moralã, capul ferchezuit dupã normele eticii si echitãtii socialiste al unei personalitãti din istoria culturii românesti. De fapt, cu mult înainte de a fi dus la frizer la propriu, Eminescu a fost dus la frizer la figurat, pentru a i se compune o înfãtisare pe mãsura necesitãtilor propagandistice ale regimului comunist. Si, bineînteles, pe mãsura educatiei estetice a propagandistilor … Preluând vocabula centralã a acestei relatãri, îndrãznesc sã spun, cu umor si dezamãgire, cã toti cei care depun eforturi (aproape) sisifice în a-l califica pe Eminescu ca fiind <<ateu>> sau reprezentant al proletarilor si „sfânt al Pãmântului” sau „cuvântãtorul sfinteniei Neamului si Pãmântului Românesc”, nu fac altceva decât sã-l „tundã” si sã-l ajusteze conform ideologiei lor naive si „propagandistice”, antagonizându-i gândirea, poezia, proza si trãirea. Sau mai exact, aruncarea versului, a prozei si a publicisticii eminesciene în lupta de clasã a etichetelor care poartã semnul disjunctiei: ori „ateu” sau „sincretist”, ori „sfânt” sau „geniu religios”, este tot o marcã a unei mentalitãti de nuantã maniheicã si necoaptã. În aceeasi ordine de idei, cred cã avea dreptate scriitorul britanic Chesterton care afirma apodictic cã: „adevãrurile se preschimbã în dogme de îndatã ce sunt contestate”. Aplicat la cazul nostru, contestarea „adevãrului” cã Eminescu este „ateu” l-a „convertit” în „sfânt” sau „geniu religios”; contestarea „adevãrului” cã Eminescu este un „sfânt” l-a convertit într-un „ateu” si un „sincretist” religios. De aceea, putem opina cã Eminescu nu a fost nici ateu, dar nici geniu religios. A fost ceva mult mai profund si mai în conformitate cu ceea ce putem detecta în poezia, proza si publicistica sa decât aceste categorisiri irelevante: a fost un suflet mãcinat de cãutãri metafizice care au luat concretetea unei credinte ca numinos în fluctuatie si nelimpezire. Echivalentul acestui numinos ottonian este strigãtul plin de curaj si smerenie al tatãlui copilului lunatic din Evanghelie: „Cred, Doamne, ajutã necredintei mele. De fapt, putem spune cã opera lui Eminescu seamãnã cu Biblia, nu prin sacralitate ci prin continutul ei”, a spus PS Ignatie, în cuvântarea sa despre Eminescu si credinta sa.

Au urmat discursurile despre credinta lui Eminescu ale prof. Dr. Univ. Nicu Gavrilutã  de la Universitatea „Al. Ioan Cuza” din Iasi, Lucian Vasiliu, directorul Editurii „Junimea”  si fondator al revistei <<Scriptor>> – precum si a profesorului critic literar  Gruia Novac. Evenimentul a continuat cu un program artistic sustinut de Grupul coral al Protopopiatului Bârlad, cu recitãri din poeziile lui Eminescu si cântece pe versurile poetului. Finalul a fost înãltãtor, unul din dascãlii unei biserici din Bârlad cântând extraordinar melodia lui Ion Aldea Teodorovici „Eminescu”, acompaniat de întregul grupul de preoti prezent la conferintã, precum si de PS Ignatie, Episcopul Husilor, care s-a dovedit a fi un mare eminescolog!