PASTILA JURIDICÃ…Am fost intrebat azi cum ar fi daca am încerca… redeschiderea procesului lui Horea. Da, al lui Horea. 1785. Austria. Roatã. Fãrã recurs. Fãrã portal.just.ro. Si acum vine întrebarea: juridic vorbind… chiar NU s-ar putea? Pentru cã, atentie, Horea n-a fost executat „dupã ureche”. Din contrã. Omul a avut dosar de 1200 de pagini, zeci de audieri, confruntãri, proceduri… practic, pentru vremea aia, mai ceva ca un dosar DNA cu 14 inculpati si 300 de martori. Doar cã apare o micã problemã…micã-micã. Horea avea de la împãratul Iosif al II-lea o scrisoare imperialã de protectie. Adicã, tradus modern: „Nimeni nu se atinge de omul ãsta fãrã aprobarea scrisã a împãratului.” Ei bine… în dosar nu existã aprobarea. Acum imaginati-vã scena azi:
„Aveti mandat?”
„Nu.”
„Aveti aprobare?”
„Nu.”
„Pãi si atunci?”
„L-am tras pe roatã preventiv.”
Si aici intervine avocatul din mine. Pentru cã dacã lipseste conditia legalã esentialã… noi, juristii, avem o boalã profesionalã: îi spunem nulitate. Adicã stati putin… dupã 240 de ani, existã posibilitatea ca ultimul om executat pe roatã din Imperiul Habsburgic sã fi fost victima unei erori judiciare? Ar fi probabil primul dosar din istorie unde termenul de judecatã vine… cu întârziere de douã secole. Si partea care mã impresioneazã cel mai tare: Horea nu a folosit scrisoarea ca sã cerseascã milã. Nu a cerut gratiere. Nu s-a umilit. Legenda spune cã înainte de executie l-a întrebat pe Closca:
„Plângi?”
„Nu plâng, bãditã…”
„Sã nu plângi. Cã te vãd oamenii.”
Noi azi ne panicãm când vedem o notificare de la ANAF. Ei mergeau spre moarte fãrã sã-si plece capul. Si poate cã adevãrata întrebare nu este dacã mai poate fi revizuit procesul lui Horea… ci dacã noi, dupã aproape 250 de ani, mai avem curajul si demnitatea lui.
