Îndepărtarea bustului lui Octavian Goga din Copou, la finalul lunii martie, a declanșat o amplă controversă în spațiul public. Curentul cel mai sonor, din care face parte și fostul președinte al Academiei Române, istoricul clujean Ion Aurel Pop, invocă meritele acestuia de poet și patriot și judecata trecutului după standardele prezentului. Adversarii au și ei argumente.
Tabăra adversă scoate în evidență trecutul său, dovedit de faptul că a fost artizan al unor legi antisemite și de detaliul că, la înmormântare, ar fi avut o svastică la piept.
Și argumentul din urmă a fost aprig contestat, tabăra pro-Goga, din care face parte și Ioan Aurel Pop (vezi scrisoarea acestuia AICI), prezentând fotografii care nu ar dovedi acest lucru. Pe de altă parte, adevărul acestui fapt a fost prezentat de mai multe ori în diferite ziare care au publicat reportaje din zilele de dinaintea și din ziua înmormântării. Presa vremii mai dezvăluie și alte detalii care susțin apropierea lui Goga de regimul fascist.
Coroane de la Hitler și Mussolini
Octavian Goga a murit pe 5 mai 1938, la Ciucea-Cluj, și a fost adus la București, în zilele următoare ziarele publicând mai multe reportaje detaliate despre atmosfera evenimentului. „Ziarul de Iași” a selectat câteva fragmente referitoare atât la informația referitoare la svastică, cât și la alte detalii care indică apropierea lui Goga de cauza nazistă. Unul dintre fragmente arată că nu doar svastica este cel mai incriminator moment, ci faptul că, în sicriu, „a fost pus numai buchetul de flori trimis de d. Hitler, führer-ul Germaniei” (sublinierile din fragmente aparțin redacției n.r.). Iată o parte din aceste fragmente:
„La capul patului, o evanghelie cu altă cruce între lumânări aprinse. La butonieră poetul poartă încă svastica, semn al unei credinţe pe care hotărârea lui o duce şi dincolo de mormânt. Pe pat se găseşte o frumoasă jerbă cu o mare panglică tricoloră, adusă de o studentă de la Arad, d-ra Aurelia Novac, cu inscripţia Ultimul omagiu poetului redeşteptării noastre naţionale.” (Universul, 11 mai 1938)
”Mărire ție, Lăncier, Cu chivără și scut de fier, Care ai luptat până la urmă, – cum Țara toată o ’nțelege, – Să nu-ți lași Neamul rob, sub lifta străină de creștina Lege, Iar când ai înțeles că, totuși, tu „Lăncierul“ vei fi ’nfrânt, Nu de puteri ce vin din Ceruri, ci de puteri de pe pământ, – Vrând, Neamul tău, la el în țară, să-l faci stăpân, precum e drept,- La Dumnezeu, să-i ceri dreptate, te-ai dus cu „svastica“ la piept!…” (La moartea lui Octavian Goga, autor Vasile Militaru, Porunca Vremii, 12 mai 1938)
