SPRIJIN… Războiul a bătut și la ușa lui Armen Karahanyan Colstyn, un uncrainean de 45 de ani, din Odesa, nevoit să lase totul în urmă și să ia drumul pribegiei. Împreună cu soția sa și cei patru copii a reușit să traverseze Republica Moldova și să ajungă la Vaslui. Oameni cu suflet mare i-au oferit casă și masă, astfel că Armen a decis să rămână aici până la finalul războiului. Se simte dator față de cei care i-au pus la dispoziție casa și speră ca, în perioada în care va sta în Vaslui, să-și găsească și ceva de muncă. “Sunt bun șofer, creator de site-uri, jurnalist culinar și vorbesc fluent ucraineană, rusă și engleză. Îmi doresc să-mi găsesc de muncă aici pentru că e firesc ca, la un moment dat, să plătesc chirie celor care mi-au oferit o locuință dar și să-mi întrețin familia. Am ales să rămânem la Vaslui pentru că am găsit aici un oraș frumos, liniștit și chiar dacă ne este puțin teamă de diferențele de limbă și cultură, sperăm să găsim înțelegere », spune Armen. De asemenea, ucraineanul de origine armeană spune că a luptat pentru apărarea Odesei până când familia sa nu a mai avut nici măcar ce pune pe masă. Atunci a decis să plece către România pentru a reuși să-și hrănească soția și pe cei patru copii. Speră ca războiul să se termine cât mai repede pentru a se putea întoarce acasă, dar crede că va face asta doar el. Familia sa va mai trebui să aștepte o perioadă de timp până când lucrurile se vor mai liniști în Ucraina. “Am experiența conflictului ucrainean din 2014 și cred că, după terminarea războiului, va mai trece o perioadă până când lucrurile se vor așeza și familia mea va putea reveni, în siguranță, acasă. Locuința mea a fost spartă de un vecin, de trei ori, pe timp de pace! Ce se va putea întâmpla acum, când zeci de mii de arme au ajuns în mâinile civililor ?! După război, va mai fi nevoie de timp și legi ferme ca lucrurile să se așeze pe un făgaș normal », este de părere Armen.
Primele explozii și focuri de armă le-a auzit dimineața, la ora 5, și a sărit din pat ca ars. Erau rușii care tocmai începuseră să bombardeze Odesa. Și-a luat soția și cei patru copii, s-au ascuns într-un subsol și au așteptat finalul bombardamentului. Apoi, timp de 5 zile, a fost voluntar în apărarea Odesei în fața armelor rusești. E începutul unei povești tot mai des auzită, în aceste zile, din gura refugiaților ucraineni care poposesc pe teritoriul județului nostru. L-am cunoscut pe Armen Armen Karahanyan Colstyn, un ucrainean de 45 de ani, de origine armeană, cu o poveste uimitoare. Până când țara sa a fost atacată de către armata rusă, a lucrat ca jurnalist culinar, creator de blog și site-uri de specialitate și se poate lăuda cu o carieră de invidiat. « Am debutat în publicitate și în media, în 1994, la Moscova. Am trăit acolo timp de 14 ani, apoi mi-am cunoscut soția și m-am mutat în Odesa. De aceea, acum pot spune că îi cunosc bine și pe ruși și pe ucraineni. Războiul i-a schimbat, mai ales pe ucraineni. Până acum, oamenii se salutau pe stradă dacă se cunoșteau. Odată cu războiul, ucrainenii au devenit mult mai calzi, mai apropiați și cred că lucrul acesta va rămâne la fel și după terminarea războiului. Acum, tot ce se întâmplă este dureros, foarte dureros. Este o adevărată nebunie pentru că se luptă creștin cu creștin și sunt uciși civili și, mai ales, copii. Soldații trebuie să lupte cu soldații, nu cu copiii. Cred că mai mult de 100 au fost uciși numai în Kiev. L-am auzit pe Putin spunând că ucrainenii sunt fasciști și de aceea a atacat. Lucrul acesta este total neadevărat. Eu sunt armean și am auzit pe străzi ucrainenii strigând “Iubesc Ucraina”, dar nu am auzit pe nimeni strigând că urăște armenii sau pe altcineva. Și, una este să ucizi economia sau afacerile ucrainene și altceva să ucizi oamenii nevinovați. Putin este un fanatic, dar ucrainenilor nu le este teamă mai ales că forțele speciale îi apără pe civili și un singur luptător din acesta poate ucide mulți soldați ruși. Sunt sigur că ucrainenii rămași să lupte îl vor face pe Putin să se răzgândească în privința războiului», spune Armen.
Voluntar în apărarea Odesei, Armen a plecat la drum când familia sa a început să sufere de foame
Voluntar în lupta pentru apărarea Odesei, Armen povestește cum a fost trezit, la ora 5 dimineață, de bombardamentele rușilor. Speriat, și-a luat soția și pe cei patru copii și s-a ascuns într-un beci. Apoi, timp de 5 zile a rămas să ajute, ca voluntar, la apărarea Odesei. A decis să plece atunci când familia sa a început să sufere de foame. “După începerea bombardamentelor rușilor, am rămas în Odesa timp de 5 zile, ca voluntar. Stăteam la geam și ascultam zgomotul bombelor și armelor și dădeam alarma să ne putem adăposti. Am plecat atunci când nu am mai putut să-mi hrănesc familia. Am pornit la drum către Republica Moldova și pot spune că voluntarii moldoveni din Punctul de Trecere a Frontierei ne-au ajutat pe noi, ucrainenii, să devenim normali. Și asta pentru că unii se îngrămădeau și voiau să treacă în față, dar moldovenii ne-au așezat la rând, pe fiecare, și ne-au ajutat cum au putut. De la ei am primit, prima dată, hrană caldă, medicamente sau tot ceea ce aveam nevoie. Apoi ne-au ajutat să ajungem în România. Eu și familia mea ne-am oprit la Vaslui unde am găsit oameni sufletiști care ne-au oferit un loc de cazare pentru familie. Am alături de mine pe soția mea și pe cei patru copii. Am decis să rămânem aici și să ne căutăm ceva de muncă. Oamenii ne-au oferit acum cazare și masă dar, peste ceva timp, este normal să plătim chirie și să avem ce pune pe masă. Soția mea este psiholog pentru copii și a lucrat la un orfelinat în Odesa până când a început războiul. Eu pot face orice pentru a câștiga bani. Sunt șofer, jurnalist culinar, creator de site-uri și vorbesc fluent rusă, ucraineană și engleză”, spune Armen. Pe lângă soția sa, ucraineanul a venit la Vaslui alături și de cei patru copii. Cea mai mare este Elisabeth. Are 21 de ani și este make-up artist profesionist. Apoi Alex, 14 ani, cântă la clarinet. Tot muzician este și Eva, de 11 ani, dar fetița cântă la flaut. Cea mai mică, Milana, are doar 8 ani și visează să ajungă un chitarist celebru.
După război, întoarcerea acasă va fi ca un motor de mașină fierbinte pe care trebuie să-l lași să se răcească
Astfel compară Armen întoarcerea sa acasă, alături de familie, la sfârșitul războiului din Ucraina. Chiar dacă el s-ar întoarce imediat, consideră că, pentru familia sa, revenirea familiei sale acasă ar trebui să se facă abia după ce lucrurile vor intra în normal. “Dacă mâine s-ar termina războiul, m-aș întoarce imediat la Odesa, ca voluntar, să refacem ceea ce s-a distrus. În schimb, pentru soția și copiii mei, revenirea ar trebui să se facă după ce lucrurile ar deveni normale. Întoarcerea lor acasă este ca motorul fierbinte al unei mașini pe care ai condus-o mult timp. Are nevoie de odihnă să se răcească pentru a reveni la normal », spune Armen. Bărbatul vorbește și de experiența sa ca urmare a conflictului ucrainean din 2014, atunci când Ucraina a avut nevoie de mai bine de jumătate de an ca lucrurile să intre pe un făgaș normal. « În timp de pace, locuința mea a fost spartă, de către un vecin, de 3 ori. Ce s-ar putea întâmpla acum dacă, în timpul războiului, zeci de mii de arme au fost împărțite civililor. De aceea, cred că este nevoie de timp și de legi ferme, la finalul conflictului, ca toate să revină la normal și să locuiești în propia ta casă fără teamă. Acest lucru ar putea dura poate chiar și un an », spune Armen.
