Povestea emoţionantă a româncei care a salvat sute de vieţi. Americanii i-au proiectat imaginea pe clădirile din Times Square, în New York
Asistentă medicală la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, Camelia Săbădean a stabilit un veritabil record. Ea a salvat, în decurs de trei decenii, sute de oameni cărora le-a donat sânge, iar în semn de omagiu, americanii au proiectat imaginea sa pe ecranele din Times Square, în New York. Românca despre care americanii spun că a salvat cel puţin 360 de vieţi şi o consideră „eroină salvatoare” a devenit celebră în SUA anul trecut, când povestea sa a fost făcută publică de Untold, care desfăşura o campanie de donare de sânge. Aşa s-a aflat că ea a donat sânge timp de mai bine de 30 de ani şi că în acest timp a salvat de la moarte aproape 400 de oameni, care dacă trăiesc azi o fac pentru că ea le-a donat sânge. Camelia Săbădean are şi o poveste emoţionantă. Visul ei a fost să devină cântăreaţă, însă părinţii ei şi-au dorit să o vadă asistentă medicală. „Aşa era moda pe atunci, să faci fie liceul sanitar, fie pe cel pedagogic, dacă erai fată. Asta aducea un soi de certitudine că vei avea un loc de muncă bun şi vei fi respectată”, spune ea. Chiar şi aşa, nu s-a lăsat şi a abordat o carieră muzicală de cântăreaţă de muzică populară. Mărturiseşte că regretă că a ratat startul în tinereţe din cauza părinţilor, iar acum cântă mai mult din plăcere. Din 1989 şi până azi, ea a donat în total zeci de litri de sânge şi a salvat sute de oameni de la moarte. „Cred că am depăşit 54 de litri de sânge donaţi”, spune ea.
Weekend Adevărul: Americanii spun că sunteţi unică şi că aţi salvat sute de oameni în decursul a 30 de ani. Cum aţi trăit această poveste?
Camelia Săbădean: Sunt mulţi donatori anonimi pe care lumea nu-i cunoaşte, care s-au fidelizat în timp. Probabil că eu am ieşit un pic mai mult în evidenţă pentru că am fost şi colegă cu cei de la Centru de Transfuzie Sanguină, fiindcă am lucrat peste 20 de ani acolo. A fost mai uşor să îmi numere mie donările mele de sânge decât altora. Sunt mulţi că mine. E o terapie foarte bună numai că nu suntem noi foarte bine în perioada asta şi niciodată nu am găsit timp să facem din donarea de sânge un act voluntar şi anonim. Până să ajungem acolo, la noi toate se întâmplă mai greu.
Citeste mai mult: adev.ro/qqzqqm
