DUREROS… O femeie din comuna Bunesti Averesti, care de ani buni îsi cautã fratele pe care mama sa l-a dat spre adoptie pe când micutul avea doar 3 ani, a aflat în aceste zile cã cel de un sânge cu ea este mort de 15 ani. Povestea dureroasã din aceastã familie poate fi însã oricând o lectie de viatã, ilustratã, dacã trebuie, cu o singurã pozã, cea în care fratele dat din sânul familiei unor strãini din Oltenia, s-a reîntors acasã, la mama sa, pe când avea 14 ani. În imagine se vede cum îi dãruieste surorii sale un buchetel de flori de câmp, iar mama lor le cuprinde umerii cu mâinile. Dincolo de câteva întâlniri sporadice, odatã la câtiva ani, din 1987 Cornel nu a mai vrut sã dea niciun semn de viatã, nici mamei, nici surorii lui. Elena, sora sa, spune acum cã nu stie dacã tãcerea aceasta a fost forma lui de a-si interioriza suferinta de a fi fost înstrãinat de mic sau poate doar viata sa îl absorbea cu totul. „Duminicã dimineatã m-am trezit cu gândul cã trebuie sã îmi caut fratele, Trebuie sã îl gãsesc. Am sunat la Primãria din Grãdinile, luni, si mi-au spus cã a murit de…15 ani. E singurul meu frate. Mama a murit si ea din 2015. Nu o pot judeca, dar mã gândesc cã unde mâncau 8 frati ai mamei, adicã în ograda bunicilor din Pâhnesti, Arsura, putea sã mãnânce si Cornel”, spune cu lacrimi în ochi Elena, acum în vârstã de 65 de ani.
Când a împlinit 14 ani, Cornel ar fi gãsit în casa pãrintilor adoptivi actele prin care se încheiase adoptia. Acolo a vãzut cã mama sa era din Pâhnesti, comuna Arsura, judetul Vaslui si o chema Maria Otet. Copilul le-a spus pãrintilor adoptivi cã el va pleca sã îsi cunoascã mama, cãci doar atâta vrea, dupã care se va întoarce înapoi, în comuna Grãdinele. Elena povesteste cã atunci ea era cam prin clasa a IV-a si aminteste cã mama sa, care se recãsãtorise în satul Plopi, comuna Bunesti Averesti, a fost anuntatã de la Primãria Arsura cã a venit în comunã bãiatul ei, sã o caute. „Nu puteti sã vã închipuiti cum a fost. Mama fãcea o tocãnitã, la un cotlon, acolo, iar când au anuntat-o, în picioarele goale a plecat, despletitã, cum era. Nu a contat cã era drumul greu, trecea printr-o pãdure, cã asa s-a dus la Pâhnesti. Spre seara a venit cu el, cu Cornel, la acasa, la Plopi. Atunci e poza aceasta fãcutã. A stat cam o lunã, apoi a plecat”, spune Elena. În urmãtorul an, de 8 martie, Cornel le-a trimis un plic lui si surorii, cu câte un mãrtisor pentru fiecare. „Al meu era cu doi fragi. Niciodatã nu uit. A fost cel mai frumos mãrtisor pe care eu l-am primit vreodatã. M-am dus la scoalã cu el si colegii au zis cã da, e cel mai frumos. Eram mândrã, cã era de la singurul meu frate”, povestete femeia, cu glasul tremurând.
S-a stins, dar în urma sa sunt trei fii si douã fiice, toti realizati, la casele lor!
Anii au trecut si, dincolo de câteva scrisori si o întâlnire sau douã, rãzlete, cam prin 1987, legãtura s-a rupt de tot. „Înainte de a pierde legãtura, eu îmi amintesc faptul cã el ne-a trimis o telegramã prin care ne spunea cã a murit mama lui adoptivã. Nu ne-am putut duce la înmormântare, cã am primit-o târziu. Nu stim dacã s-a supãrat sau nu. Dar din 1987, legãtura s-a rupt. Eu am mai cãutat cumva, mai aveam o adresã, dar nu l-am gãsit. I-am mai scris, dar nu am primit rãspuns. Mama a murit în 2015. Eu tot l-am cãutat, dar parcã a fost un fãcut sã nu dau de el. Duminicã dimineatã am gãsit un tânãr care mi-a spus cã îl stie, dar a murit. Am sunat mult, la mai multe numere, dar la al saselea numãr mi-a rãspuns o doamnã foarte drãgutã, de la Primãria din Grãdinele. Mi-a spus cã…a murit. Din 2005. A suferit mult de o boalã grea, descoperitã târziu. S-a stins. Dar are cinci copii. Trei bãieti si douã fete gemene. As vrea sã purtãm legãtura. Sper sã vrea sã vinã la noi. Bãietii lui i-am vãzut într-o pozã, sunt una cu fratele meu. E dureroasã povestea aceasta. Copiii nu trebuie dati din familia lor, cã suferinta e mare. Ani de zile, iatã, trec si rãnile nu se vindecã”, spune Elena Maftei, 65 de ani, din satul Plopi.
