De la o sută de kilograme de peşte pe zi, cel mai bătrân pescar din Galaţi a ajuns să se mulţumească cu două, trei kilograme * Peştele a dispărut din cauza braconajului
Are 81 de ani, dar e sprinten şi ager ca un adolescent. Lipovean adevărat, pescar din tată-n fiu, Tănase Varabev a trăit toată viaţa lui pe baltă. Întreaga sa existenţă se învârte în jurul peştelui, a sculelor de pescuit, în jurul bărcilor.
O viaţă pe baltă
S-a născut în inima Deltei Dunării, la Mila 23, iar la 26 de ani s-a mutat la Galaţi, „la oraş”, cum îi place să spună. E pescar profesionist de la 18 ani, iar din 1957 s-a angajat la Întreprinderea Piscicolă Galaţi. „Am venit în Galaţi şi am pescuit timp de mai bine de 30 de ani în Brateş şi în toate bălţile din inundătura Prutului. Pe atunci, Brateşul era de trei ori mai mare, ţinea până la Tuluceşti şi era plin de peşte. Au venit îndiguirile şi a dispărut şi peştele”, îşi aminteşte Tănase Varabev. A ieşit la pensie în 1990, însă de pescuit nu a putut să se lase. Are microbul în sânge. Şi-a cumpărat o barcă imediat după pensionare şi a lucrat pe cont propriu. „În 1990 aveam o pensie de 12.500 de lei, cum erau banii pe atunci. Exact atât costa şi o barcă de fibră, aşa că mi-am cumpărat-o cu pensia pe o lună. Acum, aceeaşi barcă e 4.000 de lei, iar pensia mea este de 900 de lei. Asta ca să vedeţi diferenţa de nivel de trai. Cu barca pe care am cumpărat-o am început să pescuiesc în apele din jurul Galaţiului, am permis, sunt persoană fizică autorizată. Dar vă spun că nu mai e peştele care a fost odată. Păi, înainte de 1990, când ieşeam pe baltă umpleam barca de peşte mare. Am prins o sută, două sute de kile de peşte pe zi. Acum, doar câteva kile. Uite, de exemplu, ieri (luni, n.r.) m-am întors cu trei kile de peşte. Numai biban şi ştiuculiţă. Acum nici nu e vremea lui, că e apa foarte scăzută şi nu prea se prinde. Mai e primăvara o perioadă bună, când se umflă apele şi inundă anumite zone”, povesteşte „tatăl pescarilor” din Galaţi.
Au omorât peştele cu curentul
În zilele bune prinde şi zece kilograme de peşte, însă astfel de momente sunt rare. Şi totul din cauza braconajului cu curentul electric. „De ce nu mai e peşte? Toată treaba e din curent. Pe Prut, basarabenii zi şi noapte curentează. Strică tot, şi peşte mare, şi puiet, tot. Degeaba se înmulţeşte peştele dacă vin cu curentul şi îl zăpăcesc de tot. Ei dau cu curent şi în prohibiţie, oricând. Noi nu avem voie să ieşim la pescuit primăvara în perioada de reproducere, dar la ei nu e nici măcar prohibiţie. Ei au voie. Şi nici nu are cine să îi prindă pentru că sunt mână în mână cu autorităţile de la ei. Doar ai noştri să îi mai prindă, dar nici ai noştri nu au cum, că stau cu binoclu pe un deal şi văd când se apropie o şalupă. Şi imediat îi anunţă pe cei din barcă şi o trag la mal. Ce să le facă? Şi ne mai mirăm că nu mai e peşte”, mai spune Tănase Varabev. Povesteşte că, pe vremuri, a prins şi exemplare imense. Acum doar babuşcă, bibănei şi caras dacă se mai agaţă în plase. „Am prins morun la 120 de kile, somn tot cam aşa de mare, nu am mai văzut aşa ceva de ani buni. Dacă mă întrebaţi de peşte mare, vă mai spun că, într-o vreme, am pescuit şi în Marea Neagră şi am văzut calcan de 28 de kile”, îşi mai aminteşte pescarul nostru. Peştele a început să dispară după 1990. „Erau vremuri bune şi prin ’80. Nu era ca în ’60, ca în ’70, dar tot prindeam zeci de kile. După aia au început să braconeze şi a început, încet, încet, să dispară. Peşti mari din ce în ce mai puţini, iar unele specii au dispărut cu totul. Morun nu am mai văzut de zece ani”, spune Tănase Varabev.
Spune că va pescui câte zile o mai avea. Nu are cum să stea, nu poate. Probabil că acesta este şi motivul pentru care ai ajuns să fie încă în formă la această vârstă. Plus alimentaţia sănătoasă, bazată pe peşte, şi faptul că nu a căzut niciodată pradă viciilor. „Pur şi simplu nu pot să stau, cât o să mai trăiesc o să ies cu barca şi o să pescuiesc. Asta am făcut toată viaţa”, mai spune cel mai în vârstă pescar din Galaţi.
Pescarii tineri nici nu ştiu să cârpească o plasă
Tinerii pescari nu se ridică deloc la nivelul celor vechi, spune Tănase Varabev. „Ei vin, aruncă cu plasa, nici măcar nu ştiu să arunce şi trag. Păi cum să prindă peşte? E nevoie să ştii cum să arunci, unde să dai, nu e chiar aşa de simplu. Păi cei tineri habar nu au cum să cârpească o plasă. Dacă au o gaură ei o lasă aşa. Păi iese peştele, dacă nu cârpeşti plasa!”, spune Tănase Varabev.
Vasile Bocăneală, şeful ANPA: „Ştie tot ce se poate şti despre meserie”
Şeful filialei Galaţi a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), Vasile Bocăneală, îl cunoaşte bine pe Tănase Varabev şi spune că este ultimul mare pescar din Galaţi. „Îl cunosc de când lucra la Brateş. Era încă de pe atunci cel mai bun pescar. Toată viaţa a stat în barcă, toată viaţa lui a fost pe apă. Este o persoană foarte serioasă, doar el să mai ştie toate secretele acestei meserii. S-a remarcat întotdeauna prin talent şi pricepere. Cum se spune, are «nas». Ca pescar sunt multe elemente de care trebuie să ţii cont. Trebuie să te pricepi şi la meteorologie, să cunoşti bine obiceiurile peştilor, să cunoşti în detaliu fiecare specie, perioadele şi locurile de migraţie. Sunt multe, iar Tănase Varabev le cunoaşte mai bine ca nimeni altul”, spune şeful ANPA, Vasile Bocăneală.
