Elaborarea dictionarelor personalitãtilor din actualul judet Vaslui a devenit o modã, de cele mai multe ori autorii având grijã sã-si imortalizeze pentru eternitate propria lor personalitate sau a prietenilor de familie si a sefilor ierarhici, pentru a le obtine bunãvointa, uitând sã însereze pe multi dintre înaintasii lor. Personalitãtile orasului Husi au fost evocate de Lina Codreanu, în volumul „Din lumina unui veac”(1989), demers reluat în monografia „Istoria Husilor”(1995), coordonatã de criticul literar Theodor Codreanu, lucrãri foarte importante si deschizãtoare de drum si orizonturi noi pentru istoriografia huseanã. Cercetarea istoricã huseanã si-a urmat cursul firesc prin aparitia de noi lucrãri, publicarea documentelor istorice inedite, necesare elaborãrii lucrãrilor stiintifice si dezicerea de metoda plagiatului, atât de des întâlnitã la istoricii de ocazie, preocupati de dimensiunile dosarului personal, folosit în promovarea pe scarã socialã.
Demersul nostru urmãreste evidentierea personalitãtilor omise în lucrãrile amintite sau a celor despre care avem informatii precare. Termenul de personalitate este foarte ambiguu. Sã luãm în consideratie numai pe autorii de cãrti? Nu cred. O comunitate localã s-a ridicat prin contributia cãrturarilor în plan livresc si creativ, dar nu trebuie neglijati nici politicienii, eroii care si-au dat jertfa supremã în rãzboaiele patriei, luptãtorii din rezistenta anticomunistã, detinutii politici, rãzesii din sate, antreprenorii, industriasii, bancherii, jurnalistii, preotii, monahii, ierarhii din scaunul episcopal, s.a.m.d. Ne propunem sã evocãm pe aceste criterii diferite personalitãti care s-au remarcat prin activitatea lor, fãrã a comite abuzuri din prea mult zel patriotic local.
Nãscut în Iasi, la 1839, fiu al colonelului Manoil Cisman – care a urmat cursurile Scolii militare din Saint-Cyr (Franta) – si al sotiei sale Zoe, nepoata banului Ion Anastase, care detinea o mosie pe teritoriul comunei Parincea, Nicolae M. Cisman, absolvent al Academiei Mihãilene din Iasi, sectia juridicã, cu calificativul „eminentia”, se stabileste în orasul Husi în calitate de avocat si profesor de stiinte naturale si geografie al Seminarului teologic înfiintat la 1852 pe lângã Episcopia Husilor. Nicolae M. Cisman a avut un singur fiu si mai multe fete, dintre care Apollina a fost cãsãtoritã cu Ion D. David, director al Liceului de bãieti „Cuza Vodã” din Husi.
Partidul National-Liberal s-a creat la 24 mai / 5 iunie 1875 prin cunoscuta coalitie de la Mazar-Pasa. Înfiintarea filialei din orasul Husi întâmpinã greutãti prin arestarea lui Nicolae M. Cisman, a cãrui aderare la Partidul National Liberal este calificatã drept o crimã de înaltã trãdare de justitia localã. Nicolae M. Cisman poate fi considerat întemeietorul filialei liberale din Husi, alãturi de Ioan Mârza, omul lui Mihail Kogãlniceanu. Prin Ioan Mârza, s-a ridicat politiceste Nicolae M. Cisman, „expresiunea cea mai purã a adevãratului ros, luptãtor abil, cu influentã în rândurile negustorilor, industriasilor si micilor burghezi. ”Conducerea Partidului National Liberal era asiguratã în 1905 de Nicolae M. Cisman. Înfiintarea unui club al Partidului National Liberal din judetul Fãlciu, hotãrâtã la 12 martie 1906, „în vederea consolidãrii partidului pe baze temeinice si ducerea luptei contra actualului regim”, se datoreazã si politicianului liberal Nicolae M. Cisman.
Nicolae M. Cisman face parte alãturi de C. Calligari din comitetul de redactie al ziarului „Prutu”, primul ziar liberal din Husi, tipãrit la Tipografia Asociatiilor între 1887-1888.
Reprezintã orasul Husi în Parlamentul României ca deputat al Colegiului IV de Fãlciu prin alegerile din 9-10 iunie 1876, al Colegiului III în 1879, al Colegiului IV în 1883, senator al Colegiului II în 1884, deputat al Colegiului III în 1888 si al Colegiului I în 1895.
Bun gospodar, corect si cu spirit de initiativã, Nicolae M. Cisman este ales în mai multe rânduri ca primar al orasului Husi: 3 Februarie 1883-26 Septembrie 1884; 30 Decembrie 1895-24 August 1896; 18 Noembrie 1898-22 April 1899; 5 Noembrie 1903-6 Ianuarie 1905; 22 Martie 1907-3 Iulie 1907; 10 Ianuarie 1914 – 1 April 1918.
Dintre realizãrile sale ca deputat, senator si primar, amintim: pavarea principalelor strãzi cu piatrã cubicã sau de râu, construirea trotuarelor asfaltate, care se pãstrau si în timpul regimului comunist, înlocuirea lãmpilor cu petrol cu lãmpile Washington care se alimentau cu un petrol mai distilat, prevãzute cu site si rezervoare de petrol, urcat cu ajutorul aerului comprimat pe o conductã subtire, îmbunãtãtirea alimentãrii orasului cu apã realizatã pânã la el prin conductele de argilã arsã si cismelele construite de cãtre domnitorul Grigore Alexandru Ghica (1849-1856), îmbunãtãtirea debitului apei potabile prin captarea unor noi izvoare si amenajarea de noi cismele, construirea halei la 1895, pavarea terenului din fata halei si organizarea pietii, amenajarea parcurilor din fata Gimnaziului „Anastasie Panu”(actualul Colegiu „Cuza Vodã”), Episcopiei si sãlii Teatrului (actualul Cerc Militar), construirea unui local special pentru unitatea de pompieri si dotarea cu instrumentele necesare, construirea sãlii Teatrului, oferind posibilitatea reprezentatiilor teatrale foarte apreciate de publicul husean, încurajarea si sustinerea sistemului de învãtãmânt, construirea localurilor Scolii nr. 3 de bãieti de pe strada Melchisedec si al Scolii nr. 1 de bãieti în 1915 (pe locul unde astãzi este localul central al Scolii nr. 3 din Husi), are un rol important la înfiintarea, la 15 ianuarie 1908, si construirea localului Scolii de viticulturã în 1912, încurajarea vietii culturale husene, repararea sau construirea din nou a o serie de poduri – consolidarea podurilor „Ralea”, „Vasuta”, „Vornic”, „Frent”, din Brosteni, de la bisericile Sfântul Ion si Înãltarea Domnului si de la „Schit”-, construirea grajdului în care erau adãpostite vitele primãriei.
S-a remarcat prin administrarea urbei husene în timpul Primului Rãzboi Mondial. Odatã cu retragerea din Moldova si stabilizarea frontului pe linia Galati – Focsani – Nãmoloasa, orasul Husi devine supraaglomerat din cauza valului de refugiati. Populatia orasului Husi s-a triplat. Trebuia asiguratã cazarea si aprovizionarea populatiei refugiate în asa zisul triunghi al mortii: Iasi-Vaslui-Husi. În Husi, întâlnim în timpul refugiului preoti, profesori si elevi din Dobrogea, Oltenia, Muntenia, Transilvania si Banat. Totodatã, în orasul Husi stationa o parte a armatei române în curs de refacere si a Scolii Militare de Artilerie si Geniu pentru pregãtirea ofiterilor de rezervã (Theodor Codreanu semnaleazã prezenta lui Dan Barbilian), care au luptat cu eroism în 1917 la Mãrãsesti. În Husi, sunt adusi asa numitii „internati”, supusii statelor inamice, aflati în Husi cu domiciliu obligatoriu si sub supravegherea autoritãtilor. Se adaugã prezenta armatelor rusesti care au devastat curtea Episcopiei. Nicolae M. Cisman a urmãrit sã usureze viata acestor refugiati.
Un gazetar al timpului, în timpul unei conferinte tinute în Husi, afirmã în fata participantilor: „cãdeti în genunchi si multumiti primarului vostru datoritã cãruia nu mai umblati prin bãltoace si întuneric”. (Bibliografie: Petru P. Harnagea, Oameni de seamã din tinutul Husului – lucrare în manuscris). (Costin Clit)
